marți, 4 ianuarie 2011

Taxă pentru Halleluia

Ete c-a trecut şi Crăciunu', a trecut şi Revelionu', iaca vine Sfântu' Ion. Cu tot geru' lui, de mână cu Boboteaza şi cu preotu' agâţat de gâtu' lui. 
Ăia de sunteţi creştini şi ortodocşi pe deasupra, probabil anticipaţi despre ce vreau să vă vorbesc. Da, da, aţi ghicit, despre obiceiul ăla prin care preoţii vin la colindat, pe la case a ura, de bani pe enoriaşi a-i scutura, este vorba!

Ok, pot pricepe faptul că datina e datină şi că, din gând în gând, sfinţii părinţi vin pe casele celor credincioşi şi cu frică de Dumnezeu, să le asigure prin rugile lor eterne, bunăstarea materială, sufletească şi tot norocul din lume. Serios, chiar nu am nimic împotriva chestiilor de genul ăsta. Cine vrea să creadă în aşa ceva, e liber să o facă. Nu condamn pe nimeni, aşa cum şi eu, la rândul meu, cer să nu fiu condamnată pentru gândurile, opţiunile şi părerile mele. Fiecare cu-a mă'sii, ca să zic aşa... 

Ei, problema mea e alta! De ce, Doamne iartă-mă trebuie să dau bani la popă, când îmi calcă pragul? Nu de alta, dar s-a instaurat un soi de obicei porcesc printre băbimea română, potrivit căruia, dacă măritul vine la tine şi te lasă să-i pupi crucea, trebuie musai să-i strecori o bancnotă măricică, în timp ce-i pupi (de data asta) mână şi-i adresezi formula magică: săru'mâna părinte. Şi, ca totul să fie complet, popo ăsta vine şi cu un  băiat de mingi după el, ce-i termină cuvintele cât zice el aleluia. De exemplu... popo zice ale, băiatul de mingi zice luia! Şi uite-aşa, fac eu un team-building de toată frumuseţea. 

Eficienţa team-buildingului se vede cel mai bine atunci când constaţi că nu numai popo trebuie plătit pentru serviciile lui divine, ci şi băiatul de mingi, also known as dascăl. Fireşte, că lui îi vei da o sumă o ţâră mai micuţă, că nu se ridică la divinitatea şefului, dar, nu-l vom neglija cu un zece mii că ne spune lui Doamne-Doamne şi nu mai ajungem în Rai. 

Buuuun, acum, probabil vom vrea să ştim pentru ce plătim. Cum pentru ce plătim? Să vă povestesc eu pentru ce. 
Băiatul de mingi bate la uşă, eventual cu un băţ, deşi tu locuieşti la oraş şi ai uşa lăcuită (datina e datină), să anunţe poposirea prea-măritului. Apoi, tu, ca umil credincios ce eşti, aştepţi smerit, tot-odată entuziasmat, momentul în care reprezentaţii cerurilor vor păşii pe pragul tău şi-ţi vor împărtăşi din nemărginita lor credinţă. Apar indivizii, tu te aşezi aproape automat în genunchi, patrafirul copleşindu-te, iar corurile ce se aud angelic din spatele lor împingându-te la pioşenie fără cusur. Prea-luminatul va ţine în mână Sfânta Scriptură, iar cealaltă mână va fi paralizată pe semnul Sfintei Cruci. Va murmura un descântec timp de trei secunde jumate, timp în care tu te vei întreba dacă ce zice el acolo e vreo nouă rugăciune la modă. După cele trei secunde jumate, vei auzi un amin prelung şi cântat baritonal. Băiatul de mingi va acompania şi el alto-voce. 
Amin va fi parola! În momentul acela vei şti că e timpul ca tu să pupi crucea, să pupi mâna şi să dai banu'.  
Cât ai zice: Doamne-ajută, ca prin minune, cei doi vestitori ai veseliei divine, vor dispărea către casa altui enoriaş timid, pios şi cu frică de Dumnezeu, lăsându-te pe tine cu un covor murdar de noroi, pentru că, vorba aia, picioarele sfinte nu se descalţă niciodată.  
...Şi cu întrebarea: cât o fi primind popo ăsta salariu... Nu de alta, dar vila aia frumoasă cu cinci turnuleţe (mai ceva decât cele ale ţiganilor) e a lui, iar întreţinea costă.

20 de comentarii:

  1. Haolio, pacatele mele, nu mai vorbi asa ca ma bagi in pacate, ca ma faci sa raz si nu poci sa ma abtziu maica:)))))
    Pai treaba cu datul bani catre preot, vine de la obiceiul de a dona ceva bisericii careia esti arondat in momentul venirii preotului la tine.
    Ca pe alocuri obiceiul denatureaza, asta e altceva :|

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexiuss,
    Din păcate, dacă nu le dai, you may as well go to hell. Iar dacă nu ştii drumul, te învaţă ei :))

    RăspundețiȘtergere
  3. dar ce ma? a si venit popa? :))

    RăspundețiȘtergere
  4. La noi vine doar înainte de Crăciun, însă nu aveam cunoştinţă de faptul că ar fi necesar să te aşezi în genunchi. O fi chestia aia cu "bordeiele şi obiceiele".
    Oricum, peste faza cu "săru'mâna părinte" am sărit. L-am văzut cu coada ochiului, în timp ce am chemat-o pe micuţa mea, că îmi tot întindea mâna la pupat, dar m-am făcut că plouă. :D
    La plecare i-am întins nişte bani (nu mulţi) băiatului de mingi =)) şi l-am întrebat dacă ajung. Pentru că îi zâmbeam amabil, iar ochii îmi erau mai mari şi mai inocenţi decât a lui Bambi, a dat afirmativ din cap şi mi-a întors zâmbetul puţin jenat. =))

    RăspundețiȘtergere
  5. Dara,
    Aşezatul în genunchi e un obicei care se pierde, observ :( :))

    RăspundețiȘtergere
  6. La noi vin, in ordine, de parca s-ar intelege, doi ortodocsi, unul greco-catolic, unul catolic, pana nu demult venea si ala protestant... Si ochii-n cap le joaca dupa plicul de pe masa. Eu dau o data, dar mai mult de gura altora, in rest sa dea cei ce reclama prezenta lor...
    Scarbit? Dezamagit? Hmmm, mai degraba edificat...

    RăspundețiȘtergere
  7. teonegura,
    Vai, voi aveti teroare tripla acolo :))

    RăspundețiȘtergere
  8. mo stiu de ce mamaia imi zicea sa ma fac popa :)))
    (doar asa o sa imi pupe fetele mana ... doar ca eu nu am vrut... ca mai sunt si babe ,si nu as vrea sa imi ramana vreo proteza in mana)

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu habar n-am de obiceiul asta cu preotul care vine inainte sau in timpul sarbatorilor. Stiu ca acum, de Boboteaza va veni, dar nu cred ca vreodata voi intreba daca ce-i dau e suficient. Nu-i frecventez biserica ca sa se uite chioras, nu-i cunosc pentru ca se schimba destul de des popii astia si nici nu cred ca ridic capul prea sus ca sa-l zaresc. Cand mai apare unu' tinerel ma uit mai insitent sa-l vad cat de mult e adancit in intinsul mainii si-n viteza cu care baga banii-n buzunar. Dar ma si intreb ce l-a determinat sa-si inchida frumusete de trup si chip intre niste pereti afumati de lumanari.
    In rest..., nu-mi pasa de ei, dar e aiurea sa vina de Craciun. Atunci asteptam colindatori, nu cersetori, sa fim seriosi!
    A..., si daca nu le convine suma sa o dea inapoi, ca nu ma supar. :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Black Angel,
    Daca te faceai popa, clar aveai buzunare infinite :) Stia bunica ta ce stia :D

    RăspundețiȘtergere
  11. QED,
    That will be the day! :)) Cel mai probabil te vei trezi ca-ti va lua suma si te va injura printre dinti... Dar de dat inapoi, niciodata:))

    RăspundețiȘtergere
  12. A venit si la mine (la noi, de fapt, ca suntem un intreg familion), o data inainte de Craciun, o data alaltaieri cu Boboteaza. Prima oara n-am iesit deloc, a doua oara am vrut sa ies in chiloti si s-a spumegat maica-mea. :))
    Chestia e ca sunt credincios, dar pe popi imi vine sa-i scopesc.

    RăspundețiȘtergere
  13. Dacă vrei să-ţi ierte păcatele, tre' să suferi ca baba la frumuşeaţă...

    RăspundețiȘtergere
  14. Virtual Kid,
    Da' poate vreau sa i le iert eu lui :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Nice,
    Uite o atitudine sanatoasa :))

    RăspundețiȘtergere
  16. Anul trecut un preot zicea că are 1000 de lei salariul...;
    oricum...,faţă de ante 1989, acum au şi firme de pompe funebre şi etc...

    RăspundețiȘtergere
  17. catalin fudulu,
    Cine știe, poate nu știuse să tragă sforile care trebuie. Ideea e că mulți muncitori au 1000 lei salariul și nu se mai plâng. Unii au chiar mai puțin. Cunosc cazuri.
    Dar, vorba ta, afacerile și strânsul de dări completeayă avuția :D

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!