duminică, 30 ianuarie 2011

Ultimul mohican

...sunt eu. 
Să mă explic... Nu, nu cred în căsătorie doar de dragul de a fi căsătorit. Am scris despre asta într-un articol precedent. Sunt de părere că mult discutata căsătorie ar trebui să aibă loc doar în cazuri de dragoste extremă, ca și o manifestare a acestei iubiri. Dar, niciodată doar de dragul unei societăți ce-ți impune să fii căsătorit, or else
Eventual, dacă nu ești căsătorit, se începe șușoteala: o fi urâtă? n-o fi bună la pat? o fi gay? o fi curvă? 

Guess what... și urâtele au urâții lor, și frigidele au impotenții lor, așa cum și tipele gay au jumătatea lor feminină pe care o pot lua de soție în țări unde treaba asta e legală, iar curvele au și ele boii lor.
În concluzie, nu cumva treaba asta e o chestiune ce ține strict de voință? 

Cum am mai zis, nu m-aș căsători niciodată doar ca să nu cumva să înceapă lumea să șușotească. Aș face-o doar din dragoste și doar cu o singură persoană. Dacă nu e să fie acea persoană, nu va fi deloc. Din nefericire pentru doritori, deja am cunoscut acea persoană, așa că, ori ea, ori multe pisici, un balansoar și multe cărți.
Unde vroiam să ajung, ies azi să cumpăr pâine ca omul normal, casnic și puțin înfometat. La magazinul cu pâinică bună, proaspătă, de vatră și bine rumenită de lângă blocul meu mă întâlnesc cu ea, una din cunoștințele mele de pe vremea când aveam părul cu vreun metru mai scurt și eram prietenă la cataramă cu fixativul ultra strong. 
După câteva cuvinte schimbate în spiritul politeții, cunoștința mă anunță că are copil, plus soț atașat. Ochii mei s-au transformat din mijiți de somn, în mari de uimire. Cum Dumnezeu? Parcă era cu doi ani mai mică decât mine! Parcă era Balanță! În plus, genul de persoană ce ai fi zis că nu are să facă pasul ăsta decât pe la patrușcinci de ani, când s-a săturat bine de chindii și de rocăială.

Ei, cu ocazia asta, mi-a revenit o secheluță mai veche legată de colega de bancă și buna mea prietenă din liceu. Aceași situație, numai că în timpul Bacalaureatului. Având în vedere că pe vremea aia aveam totuși optușpe ani și o minte ceva mai zvăpăiată, vestea că draga mea colegă se mărită din motive de burtă la gură, mi-a picat ca un bolovan la rinichi, pentru că urmă să fie no more hi hi hi, no more glume despre Iron Maidan și Man-cu-Var, no more ,,fatăăă, ce-mi place de pletosul ăla de la clasa nu-știu-care C” (nu mie, ei!). 
Firește că nu am ținut legătura... Tot ce știu e că primul ei copil e Balanță, născut pe 5 octombrie și că ar avea ochii ei verzi.
După aproape 7 ani de la terminarea liceului, mă gândesc că primul ei copil ar trebui să fie dat la școală, și uneori mă întreb dacă ea e la fel de frumoasă așa cum o știam.

Vedeți voi, unii oameni se schimbă, alții nu. Eu m-am schimbat atât cât mi-a permis felul meu de-a fi. Dacă înainte denigram total ideea de căsătorie, acum nu mai am mare lucru împotriva ei, atât timp cât vorbim despre dragoste, respect, sinceritate, și lipsa dansului pinguinului, al furatului de mireasă (spre binele furăcioșilor, că dacă mireasa cântărește treisute de kile, o basculantă de închiriat zic că nu o iei așa ieftină), a brașovencei... etc.

Luați-mă drept caraghios de idealistă, dar m-aș căsători undeva privat, într-o bisericuță mică, fără nașa mare, nașa mică, socru mijlociu și soacra aferentă, fără sarmale, fără lăutari, cană aruncată peste casă. În schimb, aș păstra obiceiul ăla fain cu port-jartierul, și aș mai inventa câteva câteva obiceiuri doar ale noastre. Nu cred că e necesar să fie chiar tot alaiul prezent la nuntă, unu la mână pentru că nu mă omor după grupurile mari, doi pentru că dragostea nu are nevoie de martori.  

Revenind la faptul că sunt ultimul mohican (ok, poate nu ultimul, dar suntem un grup mic), absolut niciodată nu mă voi simți complexată că la vârsta mea nu sunt deja mamă a unui întreg regiment și soție model ce are ca hobby telenovelele, iar cea mai mare realizare: scoaterea petei de cafea din bluza albă a boracului. Dacă-i pămpălău, să stea jegos. Watch me if I care...

În concluzie, lumea se transformă în jurul meu, crește, îmbătrânește... doar eu rămânând tânără, frumoasă, și veșnic îndrăgostită de o singură persoană. 
Ok, am mințit, doar ultima chestie e adevărată.


28 de comentarii:

  1. Mda... ca o nevastă cu vechime ce mă aflu, protestez! Telenovele şi dansul pinguinilor mă fac să-mi amintesc dimineţile primului trimestru de sarcină.
    Da' chiar nu înţeleg ce ai cu furatul miresei! Mai ales când fata e bine crescută (aşa, ca o pâinică dolofană) =))

    Ok, să revenim la lucruri serioase. Dacă ar fi să o iau de la început, aş renunţa la nuntă. Aş încuia soacra mică în turnul lui Rapunzel, soacra mare aş trimite-o în Siberia, iar cu restul hienelor (pardon, rudelor) aş face puţină dresură cu biciul. Probabil se observă că am rămas cu traume psihice! =))

    Eu zic să stai liniştită, nemulţumiţi s-or găsi la tot pasul. Important e că iubeşti şi eşti iubită.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dara,
    =)) am pufnit așa tare în râs că mi-am trezit vecinul.
    Dresura cu biciul nu sună deloc rău :)) dacă e să faci vreodată niște cursuri de ,,cum să fii o soție ideală” count me in! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. E bun mediul online. Tocmai mi-ai dat idei pentru o nouă afacere. :)) rămâne să ne-nţelegem. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dara,
    Mediul meu de lucru e aici, în online, deci... I should know :).
    Cât despre afacere, dacă nu mă faci asociat, nu ai făcut nimic. Deja mai sunt băgată într-o afacere ce implică pomeni, înmormântări și petreceri private after hour, după ce duci mortul la groapă și una ce implică 1000 de oi.

    RăspundețiȘtergere
  5. =)) =)) Îi faci concurenţă lui nea jiji?

    RăspundețiȘtergere
  6. Dara,
    Firește. Urmăresc să-i fur și Steluța chiar.

    RăspundețiȘtergere
  7. Iulia, te admir şi te aprob, deşi ştiu că nu ai nevoie. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Diana Alzner,
    :) ma bucur enorm că ești de părerea asta! Cum să nu, din partea ta e oricând bine venit.

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place cum iti imaginezi tu nunta ideala, suntem pe aceeasi lungime de unda.Si inca o stranie conicidenta, si eu sunt tot vesnic indragostita de aceeasi persoana. Ca sa vezi. :P

    RăspundețiȘtergere
  10. Subscriu la tot ce ai spus mai sus, in articol. Am zis!

    RăspundețiȘtergere
  11. Nici nu conteaza cum ramai, atata vreme cat ramai tu insati ;) In rest, sunt perfect de acord cu tine pe tema casatoriei :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Mereu am mers pe principiul ca daca nu crezi in casatorie, o faci degeaba!

    Cat despre parerea mea? Eu da, cred in casatorie, dar doar daca e facuta din iubire, si atat, nu din cu totul alte motive: ca oi fi batrana, ca oi fi urata, grasa si proasta!
    Stiu ca fiecare are jumatatea lui si mai stiu ca oamenii limitati sunt cei care sunt nefericiti din cauza propriilor alegeri facute, evident, din cauza limitelor impuse mai ales de ei, apoi de anturaj si societate!

    Te apreciez:)

    Eu imi doresc o nunta mica si restransa intr-o biserica de lemn,daaaar nu o sa aiba cum sa fie mica pentru ca am DOAR 12 frati...care mai au si copii...:))

    RăspundețiȘtergere
  13. teonegura,
    Pai, iti dai seama ca telul e sa ramanem noi, oricat ar incerca exteriorul s ane schimbe :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Monica,
    Pai, la tine e un caz special... Iar daca asta iti doresti, asta ar trebui sa faci :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Minunat! Atata timp cat esti impacata, multumita de tine si mai ales indragostita- e ok sa ramai in stadiul in care te afli.

    In alta ordine de idei- nu toate sotiile adora telenovelele si stau cu detergentii la indemana.

    Eu ma simt implinita alaturi de sotul si fetita mea. Ce-i drept sunt si zile in care mi-as dori sa fiu singura, sa zabovesc in pat pana tarziu, cu o cana de ciocolata calda si o carte buna....

    Tot ce conteaza e sa fii fericita.

    RăspundețiȘtergere
  16. Anemonaa,
    Nici nu generalizam. Asa cum am zis, fericirea este relativa. Fiecare vede altceva in fericire.
    :) Si sincer, inteleg perfect de ce esti fericita, atat timp cat e dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  17. Mi-a mers la inima postarea asta... subscriu, aplaud si admir.

    RăspundețiȘtergere
  18. Liz,
    Ma bucur mult! :P Iata ca nu fac parte dintr-un grup chiar atat de mic, pana la urma.

    RăspundețiȘtergere
  19. Total de acord cu tine,Iulia! Am un singur amendament, la mine furatul miresei a fost salvator, eram franta de oboseala si ma dureau picioarele de muream asa ca mi-a prins de minune plimbarea cu masina asortata cu niste rock. Baietii mi-au respectat dorinta de a nu merge in niciun club (nu as fi facut asta) si m-au plimbat cat am vrut...In alta ordine de idei, nu m-am simtit niciodata complexata de faptul ca nu eram casatorita si ca nu am copii...Important este sa faci ce vrei tu nu ce asteapta altii de la tine!
    In ceea ce priveste comentariul cu biciul pe rude( care m-a distrat teribil) poate lipsi, la mine nu a fost nevoie , am facut ce am vrut cum am vrut. E suficient sa te impui sau sa te creada usor sarita de pe fix:)

    RăspundețiȘtergere
  20. Măritișul?
    Cea mai complicată chestiune.
    Deși pare foarte simplă.

    RăspundețiȘtergere
  21. Laura,
    Ştiu că tu eşti altfel decât restul, so I trust you had a wonderful weading :P

    RăspundețiȘtergere
  22. INCERTITUDINI,
    Nu pare simplă şi pun pariu că nu e... Dar, dacă e din dragoste, cred că e cea mai frumoasă complicaţie there is.

    RăspundețiȘtergere
  23. Fata, sa stii ca nu esti ultima, si eu sunt ultima. Adica n-am nimic impotriva casatoriei, dar am impotriva faptului ca trebuie sa dai socoteala: daca esti casatorita, de ce nu ai copii; n-ai putut, nu poate el, nu vrei, continui studii, n-ai casa, bloc, gard, etc. Daca nu esti maritata... de ce nu, nu vrei, n-ai gasit, nu te intereseaza barbatii, etc. Si, daca ai si sot si copii, intervin alte intrebari: cum va intelegeti, te bate, aduce bani acasa? Urasc sa ti se discute statutul asta civil. Si eu am colege care au copii mari si care se mandresc cu asta. Ce conteaza ca au uitat sa-si mai vopseasca firele acelea care azi sunt albe, sa-si mai faca manechiura, sa-si mai dea c-o crema de dragul tineretii, macar. E bine sa fii mama, probabil, e inaltator si treci mai usor peste destule chestii, dar n-as vrea sa fiu mama si sa nu mai fiu femeie. Sunt o ultima mohicanca :)))) Clar!

    RăspundețiȘtergere
  24. QED,
    Gimme 5! All for love, or a whole lot of nothingness! ...zic! :D Bine ai revenit! Missed ya!

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!