luni, 19 decembrie 2011

Sfaturile Țaței Leana. Episodul I ”Ignat Day”.

- Țață Leană, ești acasă, bre?

- ...acasă-'s, nepoate. Ce vrei?

- Auzi, bre, matale ai auzit de Black Friday? Ce e treaba asta? Adicătelea, te întreb pe matale că ești mai citită, așa... Doar ai blog, ai vrut să candidezi la Primăria de la Cucuieții din Deal. Matale ești ultima mea speranță...

- Ei, dragu', mamii, drag, dar ce ești tu așa împătimit să știi din astea?

- Păi, să-ți povestesc, țață... Eu mi-s îndrăgostit de-o fată. De fata lui Ghiță Umflatu'. Și când am cerut-o de la tac'su' ca să vină cu mine la horă, mi-a zis că deja a invitat-o băietu' lu' Ionel Boancă, iar ea n-are cum să refuze invitația, că tot i-o luat ăla un epilator frumos de Black Friday. Așa că, eu vreu să știu ce e aia Black Friday? ... ca să nu mi-o mai ia fraieru' ăla înainte data viitoare.

- Mă, nepoate, Black Friday o fo' mai de mult, aia-i ofertă doar de-o vineri, când magazinele fac reduceri grăsane. Și-n plus, se întâmplă odată-n an.

- Păi, și eu ce fac, țață Leană? Zi-mi matale soluția, că eu mă urc în vârful șurii și mă sinucid singur prin împușcare, dacă nu mă combin cu fata lu Ghiță Umflatu' până-n Crăciun. Și-apoi, știi matale, de Crăciun, niciun cioban n-ar trebui să fie singur...

- Ia stai așa, că știu ce să faci! Black Friday nu mai e, dar mai e Ignat Day la MarketOnline.

-Asta ce mai e?

-E așa, ca o a doua șansă la fata lui Ghiță Umflatu, nepoate. Hai să-ți zic ce să faci: te bagi pe net, accesezi http://marketonline.ro, faci cont, îi cumperi de acolo. Dar stai așa că mă atenționează prin cască cum că intrăm peste publicitate.

PROMO
* jingle-ul de promo 

Întrerupem aceasta transmisiune în direct din casa țaței Leana pentru o pauză publicitară de la sponsorul nostru: Market Online. Vă atragem atenția asupra reducerilor la toate produsele prezente în magazinul nostru online! Vor exista reduceri la toate produsele în decursul zilei de 20 Decembrie 2011, multe dintre ele (aproximativ 30 produse) ajungând chiar și la 50%. În plus, ai magnifica ocazie de a-ți câștiga propriul tău purcel de Crăciun, doar cumpărând de pe http://marketonline.ro.


** jingle-ul de terminare de promo

Așa cum vă povesteam înainte de promo, eroii episodului pilot ”Sfaturile Țaței Leana” discutau despre planul măreț prin care nepotul avea să-i cucerească fata lui Ghiță Umflatu'. 

-Deci, țață Leană, matale spui c-ar cam trebui să profit de ocazia asta de Ignat Day? Numa bun! Am să-i cumpăr un cântar, dacă s-o nimeri la promoție! Am văzut eu unele faine dă tăt!

-Nț, nț, nț... Sigur nu sameni în partea mea de familie, la cât ești de tăntălău. Auzi la el, să-i ia fetei un cântar... Murmură țața Leana.

Se spune că nepotul țaței Leana nu a reușit pe deplin să o mulțumească pe fata lui Ghiță Umflatu' cu obiectul cumpărat de la MarketOnline, dar, pentru că norocul totuși fusese de partea lui, câștigase porcul. Auzind Ghiță Umflatu' de existența porcului, se horărî s-o trimită pe fata lui obligat-forțat la hora de Crăciun cu eroul episodului nostru. 

Se pare că sfaturile țaței Leana chiar funcționează, deși nebănuite sunt căile Domnului, uneori.

Și-am încălecat pe-un porc, 
Dară nu v-am zis chiar tot!
Porcul încă e-'n online.
Și v-așteaptă să-l mâncați
Dacă o să-l câștigați.

S-a terminat Blogwars!

Bun, fuse și se duse (aproximativ)! Emoții mari... Mari de tot, ca să zic așa! Oameni ce merită în egală măsură să câștige, dar, din păcate, locul 1 e doar unul.

Ei, și-n ordinea asta de idei, iată că a trebuit să scrâșnesc din dinți și să aleg căștigătorul (din punctul meu de vedere). Da, am ales Soacra. De ce? Pentru că, într-o oarecare măsură mi-a amintit de propriul meu stil de scris din ediția cu nr. 1 Blogwars, și, cum sunt ușor îngâmfată de felul meu, mă impresionează destul de mult oamenii care-mi seamănă (într-un fel sau altul). Cu toate astea, nu aș vrea să-și închipuie vreodată cineva că în tot timpul l-am ales pe Șerban pe locul I, pentru că nu e așa. El, personal, știe faptul că într-una din runde i-am ales postarea spre a fi eliminată, tocmai pentru că în momentul ăla nu consideram că merită. Dar, iată că ultima postare m-a convins să îl aleg câștigător. Presupun că e vorba de karma pe care o ai în fiecare săptămână. De chef, de inspirație, de multe altele. 

În aaaltă ordine de idei, Dumitru Postolachi a dat dovadă de mult mai mult profesionalism, deși articolele lui nu au fost în tot timpul atât de galopante ca cele ale lui Șerban. Un om calculat, un om care știe ce să caute și unde să caute pe internet și să le îmbine perfect cu toate cunoștințele pe care le are până în acel moment. Din perspectiva unui om zăpăcit care scrie tot ce îi trece prin minte, zic că asta e o calitate ce reușește să te mențină undeva sus. Se numește perseverență. Am pierdut de foarte multe ori în fața oamenilor perseverenți și calculați (calități pe care eu nu le dețin, eu fiind omul care scrie foiletoane, povestiri așa cum îi vine în acel moment). Felicitări, Dumi! Felicitări și ție, Soacro! :) 

Blogwars, over and out! 





duminică, 4 decembrie 2011

Wet wet wet

Nu, nu fac apel la nimic pornografic, fac apel doar la copilăria mea și la amintirile care se agață de ea.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Despre fotografie, din nou

Cine mă știe, mă știe... îmi place fotografia (click pe link-ul anterior pentru a vedea exact cât de mult). Și nu puțin, asta e clar! Tocmai din motivul ăsta, am zis că n-ar fi rău să accept propunerea lui Refuzake de a comenta vreo câteva lucruri despre subiectul în cauză. 

După cum se bine știe, fotografie este de mai multe feluri... făcută pentru scopuri dferite. Există în primă instanță fotografii pasionați și atât, și există fotografii comerciali, adică acei oameni ce vin și ne fotografiază atunci când ne căsătorim, ne botezăm copilul, etc. 

În altă ordine de idei, azi am temă să vorbesc despre fotografia de botez ori de nuntă. Ei, bine, recunosc că  acestea nu sunt genurile mele favorite de fotografie, dar cineva trebuie să le facă și pe astea! Iar dacă tot sunt făcute, e musai să fie făcute ca la carte!

Părerea mea e că cei ce se înhamă în a face fotografie de nuntă sau de botez ar trebui să țină seamă de detalii tehnice așa cum un preot ar trebui să țină seamă de Biblie. Categoric nu poți face fotografie de botez sau de nuntă în condițiile în care tu nu știi ce e aia diafeagmă, ori cum s-o setezi, te uiți ciorâș la ISO și funcționezi cu blițul încorporat pe care ți-l oferă DSLR-ul tău. 

Cine e interesat să vadă exact cum ar trebui să arate fotografia profesionistă de nuntă sau botez, e liber să acceseze următoarele link-uri: fotograf nunta bucuresti și fotograf botez bucuresti.

Și, apropo, cine e interesat să participe la un concurs anume, e rugat să îmi trimită un e-mail la adresa iulia at octocat punct org

vineri, 21 octombrie 2011

Chiar așa... de ce?

De ce să mă citești? Pentru că scriu? Nope! Pentru că am păreri? Nu. Toată lumea are blog în ziua de astăzi. Toată lumea știe (sau nu...) să scrie. Nu în ultimul rând, tooooată lumea are păreri. Da, cred că ăsta e motivul pentru care există atât de mult de bloguri; pentru că lumea e plină de păreri! 

Întreba Blogatu (în contul celor de la Blogway), într-una din postările lui, de ce ar citi cineva un blog și nu altul. Am să raportez asta la mine, pentru că nu mă pot pune în pielea nimănui. E bine și confortabil în pielea mea! 

De prin 2008, lumea a citit și comentat Omlette du Fromage din diferite motive. Ba că s-au amuzat de subiecte, ba că s-au amuzat de expresiile folosite... Ba că mă cunoșteau, ba că vroiau să mă cunoască... Și cine știe câte alte motive! 

De ce ar trebui să continue cineva să citească Omlette du Fromage? Din toate motivele expuse mai sus, mai puțin cel cu ”vrei să mă cunoști”. Și când zic asta, mă refer la partea face-2-face a problemei. Eu decid dacă vreau să te cunosc, nu invers. Între timp, îți poți face o idee despre mine citindu-mi articolele; poți face supoziții, afirmații, etc. E amuzant să faci asta.

De ce mă citești? Pentru că îți place. De ce continui? Pentru că ești curios să vezi ce-am mai postat! Informații de importanță națională n-ai să găsești pe Omlette du Fromage, dar, cu siguranță te vei distra cât vei căuta.

duminică, 16 octombrie 2011

Asus K53SJ și secretul lui Hitler

ATENȚIE: Următoarea poveste este inspirată din fapte istorice reale, însă cu o doză considerabilă de ficțiune.

Pentru că niciodată nu crezusem ipoteza potrivit căreia Hitler chiar murise în buncărul ăla acum mulți ani, am zis că n-ar fi rău să profit de șansa dată, și anume inventarea mașinii timpului. Așa că, mi-am luat o cameră foto DSLR și un laptop Asus K53SJ, am plătit biletul pentru călătoria în timp la A.C.T.S. (Asociația Călătorilor în Timp și Spațiu), am setat ceasul mașinii la 30 Aprilie 1945, locația Berlin (în buncărul din aproapierea cancelariei Reich-ului), et voilà.

După o zdruncinătură masivă, am ajuns ca prin minune în locul dorit, și anume în buncăr. Nu-mi venea să cred... Eu în Berlin... în ziua în care a murit Hitler!

SURSĂ FOTO: http://www.life.com/ - BUNCĂRUL LUI HITLER
Îmi scăpase totuși un amănunt! Să setez ora mașinii timpului, pentru că în momentul sosirii mele, cineva (presupun că Otto Günsche) se chinuia să acopere două cadavre, pentru a le incendia. Din moment ce nu vroiam să fiu văzută, m-am ascuns cu tot cu mașină a timpului, laptop și cameră foto după un zid al buncărului, dar, neatentă din fire, m-am împiedicat de un prag și am ajuns în câmpul vizual al lui Otto. 

-Wer sind Sie??? Rusky spionen? 

-Nu, nu, nicht spionen! Călător în timp, îi răspund  lui Otto speriată. 

-Adevăraten, nu ai cum să fii spionen pentru că du hast moacă de Arisch! Totuși, was ist der aparaten de la tine din mână? 

-Laptop Asus K53SJ și o cameră foto! 

-Foto? Du bist spionen! Am zis eu bine! Du păcăliren pe Otto cu moaca de Arisch! Ai să arzi în buncărul ăsta, spionen ce ești! Nimeni nu înșelaren pe Otto!

...așa că dădu foc și plecă imediat, închizându-mă în buncăr. Se pare că rămăsesem doar eu cu cele două cadavre. Timpul fiind foarte scurt, trebuia să aleg dacă îmi satisfac curiozitatea de a mă uita sub cearșaf, sau îmi salvez viața. Am decis că aflarea adevărului nu avea să servească unui om mort, așa că mi-am folosit timpul rămas pentru a seta mașina timpului înapoi în 2011. 

Însă, din cauza flăcărilor și a căldurii, mașina timpului părea să nu vrea să mai funcționeze. Imediat, am deschis laptopul Asus K53SJ, pentru a comunica prin Skype cu cei din timpul meu, mai exact pentru a mă sfătui ce e de făcut! Căldura devenea din ce în ce mai insuportabilă! Se vede treaba că laptopul Asus K53SJ nu crăpase, iar procesorul I5 (cu o frecvență de 2.30GHz, memorie cache de 3 mb și-o tehnologie de fabricație de 32 nm) își făcea încă treaba cum ar fi trebuit, putând astfel să iau legătura cu depanatorul de serviciu al A.C.T.S. Să trăiască tehnologia IceCool ce nu permite supraîncălzirea laptopului, ca în alte cazuri.

Spunându-i depanatorului că mașina timpului s-a încins și nu mai vrea să mai funcționeze, acesta mi-a răspuns că singura soluție pentru a o face să funcționeze este să așez laptopul Asus K53SJ lângă ea pentru a i se transfera niște aer rece de la acesta! Zis și făcut! Am luat laptopul și l-am așezat în imediata apropiere a mașinii. În trei secunde (pe ceas), mașina timpului a început să dea semne că se răcește, așa că am setat ceasul la 16 Octombrie, 2011, locația Galați, faleza Dunării

Înainte să-mi dau seama ce se întâmplă, eram într-un boschet de pe marginea Dunării. Am înjurat în gând primarul și m-am ridicat de acolo... Asus K53SJ îmi salvase viața. Dacă nu era acest laptop, probabil că acum toată istoria ar fi fost schimbată pentru că în loc de două cadavre carbonizate (a lui Hitler și-a Evei Brown), ar fi găsit trei. Aș fi devenit o adevărată enigmă a istoricilor. 

ASUS K53SJ
Din acea zi, nu m-am mai despărțit de laptopul  Asus K53SJ. Doar noi doi știam ce se întâmplase de fapt în acel buncăr. Și, ca să fiu total sinceră, eu chiar mă uitasem sub ceașaf, dar asta nu va ști nimeni niciodată. Iar eu mi-am jurat că voi ține secretul lui Hitler ascuns câte zile voi avea, tocmai pentru că nu mi-aș dori vreodată să ies din confortabilul meu anonimat. 




***
ASUS K53SJ
Brusc mă trezesc. Ce... Dumnezeu? Mă uit în dreapta, mă uit în stânga...  eram în patul meu. Ce vis am mai putut să am și eu, holly mother of cow... Înapoi la realitate, Iulia! Nu există mașina timpului iar tu nu știi secretul lui Hitler... Singura chestie adevărată e faptul că te poți juca până nu mai poți, abuzând de multitasking, pe laptopul Asus K53SJ (doar nu degeaba are DDR3 cu 4 GB de ram, placa video dedicată nVidia GeGorce).
 

... Așa că m-am dat jos din pat, mi-am luat cana de cafea gata făcută de mama, m-am așezat la birou... și am văzut asta: 


foto: Iulia Mihai

foto: Iulia Mihai


De pe câmpul de luptă BLOGWARS, soldat Iulia Mihai, raportează cele întâmplate și menționează că cele două fotografii de la sfârșitul postării îi aparțin integral, subiecții fotografiați fiind chiar Iulia Mihai și fratele mai mare al ASUS K53SJ, și anume, laptopul personal ASUS K52F.


sâmbătă, 8 octombrie 2011

Idei noi, idei noi

Primul frigider care mi-a intrat în casă purta numele de Fram. Da, da, exact ca ursul ăla fâșneț din filmul copilăriei mele. Ei, bine, dar de la Fram, lucrurile au evoluat și acum vorbim de cu totul altfel de frigidere... Gata cu cele minuscule cu un congelator cât o căniță, și cu luminițele care se aprind când au ele chef.

Acum avem parte de o tehnologie aparte. Exact ca în cazul celor de la Beko, care au inventat un fel de frigidere cu luminiță albastră, pe numele oficial: Smart Blue (omoară bacteriile și continuă fotosinteza fructelor, cică).

Dar, cum niciodată nu există prea multe idei, iar celor de la Beko pesemne că le trebuiesc idei, am să-mi dau și eu cu părerea, deși ideile mele mai greu pot fi puse în practică, doar în cazul în care nu ești de undeva de pe Marte sau mai știu eu ce planetă îndepărtată.

Cu toate astea, am să-i dau o încercare. Personal mă gândeam la un sistem de alertă în ceea ce privește produsele ce mai au foarte puțin și expiră, fărăr să ne uităm pe ambalaj. Nu știu cum s-ar putea face așa ceva pentru că nu sunt geniul frigiderului, dar, mă gândesc că ar putea inventa cei de la Beko ceva, nu?

Mai exact ar fi vorba de un sistem de alertă pe bază vocală de genul: Gicule, nu bea din laptele ăla că te strici la burtă!

Lăsând gluma la o parte, cred că mi-aș cumpăra un frigider care să-mi ofere astfel de facilități, în cazul în care ar exista, firește!

vineri, 7 octombrie 2011

Comoara din adâncuri a piratului Barbă Mov

Readus la viață de către încantația magică a vrăjitoarei Marietta, piratul Barbă Mov se trezi după aproape două sute de ani dintr-o dată într-o lume pe care nu o cunoștea, o lume aproape extraterestră față de ceea ce cunoscuse el până în acel moment. Întâmplarea făcea să se trezească fix în mijlocul unei autostrăzi.

-Arrr, arr și iar arrr, unde-oi fi eu aici? Euu, marele pirat Barbă Mov! Unde mi-e corabia? Unde mi-s supușii? Unde mi-s comorile? Arr, arr, arr! Aveam un cufăr întreg cu bijuterii argint, și nu orice fel de bijuterii argint, ci bijuterii argint cu onix! Drăcie! Trebuie să-mi recuperez comoara imediat! Își spuse piratul în timp ce își freca barba care nu era deloc mov (nimeni nu știa exact de ce i se spune așa). 

Năuc, se uita în toate părțile, nepricepând de ce prin jurul lui alergau căruțe de metal fără cai. Începu să  se agite fără direcție strigând în disperare. Și, în toată alergătura lui nimeri la o sală de internet. Întră, iar acolo descoperi o nouă minune a tehnologiei: calculatorul.

Simțindu-se frustrat de lucrurile pe care nu le cunoștea, piratul Barbă Mov scoase ,,bărbătește” sabia și zise:

-Vooooi, voi mi-ați ascuns comoara! Spuneți repede unde e comoara mea! Că de nu, vă arunc pe toți în apă după ce v-am legat fedeleș! Arr!

...Însă, în mijlocul discursului fu oprit de o imagine afișata pe unul din monitoarele de la internet cafe.




-Comoara mea! vociferă dintr-o dată Barbă Mov!

-Ce comoară, domle!? Ăsta e site-ul celor de la Be Special! Ce comoară visezi?! Răspunse cel ce se afla în fața respectivului calculator.

-La o parte, nemernicule! Îmi recunosc comoara și bijuteriile din comoară! La o parte! Și cât te dai la o parte, spune-mi repede unde îi găsesc pe ăștia de-mi au comoara, ori te spintec ca pe Moby Dick! 

-Frateeee, cine l-a adus pe nebunul ăsta îmbrăcat ca de Halloween aici? Nene, știi tu... internet, site-uri, Blogatu, ai auzit de așa ceva? Nu-i comoara ta! Ia-le adresa și mergi la sediul lor direct, nu ne mai chinui pe noi!

***
...Se spune că începând cu acea zi, cei de la Be Special sunt sub continuu asediu, pentru că piratul Barbă Mov nu merge convins sub nicio formă că bijuteriile pe care le au ei de vânzare nu sunt aceleași cu frumoasele bijuterii din comoara lui.

Cu ocazia asta, cei de la Be Special o roagă pe vrăjitoarea Marietta (care, momentan, e de negăsit), dacă vede această postare, să îl trimită pe piratul Barbă Mov înapoi în lumea lui!

De unde înveți cum să instalezi Windows-uri

Treaba e că trăim într-o altfel de lume decât străbunicii noștri. Acum nu se mai pune preț pe meserii ca ”morărit”, ”potcovit”, etc. Acum se pune preț pe altfel de cunoștințe! Ce fel de cunoștințe? Păi, acum, oamenii se îngrijesc mai de cu seamă de sectorul ”IT” decât de altele. Și e normal, având în vedere că asta e cam motorul vieții la ora actuală! It-ul mișcă lumea din loc. O face să se învârtă, ca să zic așa. 

Da, lucrurile s-au schimbat considerabil! Dacă înainte era destul de greu să învățăm lucruri și trebuia să facem cursuri stufoase în școli înalte, acum, tot ce trebuie să facem e să citim tutoriale IT. Atât! Nimic mai mult! Puțină inteligentă nativă, un pic de atenție și receptivitate, et, voila! Acum avem și ceea ce se numește Comunitate IT! Și bine că avem! 

La modul cel mai sincer că eu am învățat să instalez un Windows de pe net. Ca să nu mai zic că atunci când am dat nas în nas cu evoluția tehnologiei, și anume Windows 7, daca nu erau comunitățile IT, mă uitam la noul meu laptop ca vițelul la poartă nouă, având în vedere că instalarea diferă puțintel de cea a clasicului XP. 

Așa că, cine vrea să învețe singurel să-și pună calculatorul la punct, e liber să învețe! Nu de alta, dar nu se știe când o să-ți trebuiască să instalezi singurel! Și nu doar Windows 7, ci chiar Windows 8, sau variantele de Windows Server 8 sau Windows Server 2003.

*acest articol este un advertorial

miercuri, 5 octombrie 2011

Slăbim, slăbim cu pastile de slabit!

Citeam zilele trecute pe un alt blog cum că în nu știu ce țară se pune taxă pe grăsime. Foarte bine, zic! Nu de alta, dar parcă prea multe persoane arată respingător în ultima vreme și parcă ar cam fi cazul să se recurgă la pastile de slabit.

Despre pastile de slabit am tot auzit, de ani buni, ca să zic așa. Unii pro, alții contra... Ăia de-s contra habar n-aveau de ce erau contra, dar era, așa... în virtutea inerției. Cu toate astea, oamenii ar trebui să țină mare seamă că o greutate peste cotele normalului poate să ducă la multe alte complicații, de la infarcturi la cine știe ce alte bazaconii nedorite.

Capitolul pastile de slabit ar trebui totuși încercat! Tocmai pentru că sunt mulți cei care susțin că asta e calea cea mai simplă de a slăbi fără probleme! 

Mă gândesc așa, că dacă ar exista câte o pastilă pentru absolut orice, așa cum există pastile de slabit și cine știe câte alte pastile... ar fi o lume mult mai fericită. Mi-ar plăcea să existe pastile pentru fericire... Pastile de realizat unde greșești, pastile de luat vălul de pe ochii orbi, pastile de amintit cum obișnuiai să îl/o iubești și pastile de revenit. Momentan, nu putem decât să ne bucurăm că există pastilele de slabit...

*acest articol este un advertorial.

luni, 3 octombrie 2011

Octo Cat vă invită la concurs!

Iată că vă prezint primul concurs organizat de October Cat! Și, pentru că nu avea cum primul concurs să se desprindă de finuța nișă a blogului și anume, animăluțele de companie, specificul concursului este strict legat de iubitorii de animăluțe!

Premiile sunt frumoase și consistente! Acestea fiind spuse, vă aștept pe pagina de concurs ca să vă inscrieți!

duminică, 2 octombrie 2011

Diamante.ro

Nu am să bat prea tare moneda pe asta, pentru că titlul vorbește de la sine, însă am să fac câteva mențiuni. Știm că femeilor le plac bijuurile și mai știm că atunci când se dau în vânt după inele de logodna. Tocmai s-a încheiat perioada nunților și iată că s-a pus mare preț pe verighete, și-n dezordinea asta de idei, sunt absolut sigură că mulți dintre voi le-au achiziționat de la Diamante.ro. Toată lumea vrea un inel de logodna frumos!

Bijuteriile sunt importante, atât pentru femei cât și pentru bărbați, tocmai de aia, ar trebui să ținem seamă în mod special de ele. Firește, fiecare cu gusturile!Se găsește pentru fiecare!

*ACEST ARTICOL ESTE UN ADVERTORIAL

October Cat Photos - aproape terminat!

Cum mă lăudam și pe Octo Cat, iată că mi-am mutat blogul foto de pe Winter pe October Cat Photos. Am făcut asta pentru că mi-am creat un subdomeniu pe Octo Cat și am zis că e rostul să mă mut cu purcel și pisel în aceași căsuță. 

Astfel, cei ce vizitați până acum Winter Foto Blog, schimbați blogroalele și cu http://photos.octocat.org!

C ya!

vineri, 30 septembrie 2011

Dress me Up

În caz că n-aveați idee, iar e rost de concurs, și... după cum bine știți, mie îmi place Miniprix. Și nu puțin. Mai spunea eu și într-o altă postare cum că pe vremea când exista Miniprix în Galați, eram cam tot timpul prezentă pe acolo. Mbun, avantajul cel mare era că locul meu de muncă era cam la câtiva zeci de metri de locație, dar chiar să nu fi fost, cred că tot aș fi străbătut drumul.

Trebuie să intri o singură dată în Miniprix pentru ca revenirea să devină o certitudine.

Ei, și cum ziceam despre concurs. Iată că avem mare concurs, mare pe Facebook. Îmbrăcăm fain-frumos modelul vitual cu haine Miniprix folosind My Dress Up, dăm un nume aplicației, et, voila, ne înscriem automat în competiție. Firește, întâi de toate trebuie să dăm Like paginii aferente, ca să putem face toate astea. După ce ne înscriem în concurs, strângem cât mai mult like-uri de la prieteni și în funcție de asta, câștigăm-câștigăm-câștigăm!

Eu? M-am înscris, firește! Fără cumătra nu se face nunta, doar! Cu o singură aplicație, ce-i drept. Nu de alta, dar eu mă cam îmbrac tot timpul la fel, așa că nu avea rost să mint poporul cu... Facebook-ul. Partea și mai simpatică e că modelul feminin de la ei de pe pagină cam seamănă cu mine, doar că eu n-am breton. 

Wanna see? Ei, bine, cam așa mă îmbrac eu de regulă... like it or not.


 Ce câștig dacă câștig? Păi, câștig unul dintre următoarele premii: 

» Vouchere de cumparaturi in valoare de 600 Lei prin tragere la sorti
» Voucher de 700 Lei pentru Locul I
» Voucher de 500 Lei pentru Locul II
» Voucher de 300 Lei pentru Locul III 

Sincer, țintesc spre unul din premiile alea de 600 lei prin tragere la sorți, pentru că nu sunt mare fan al like-urilor, dar, știu că mulți dintre voi sunteți, așa că, spor la creat păpușele virtuale și la primit like-uri. 

De unde știu de concurs? De la Blogatu, firește! Pentru că și el organizează un concurs! De fapt, ce să mai, el organizează muuulte concursuri. Toate de cea mai bună factură și de o corectitudine ireproșabilă. Stau mărturie în acest sens.

Și, că tot am început postarea și mai am chef de scris, ce-ar fi să vă zic o poveste? 


 CUM S-A MUTAT ANDREI LA MINIPRIX
Se face că odată, ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi fost, nici că s-ar fi povestit, exista un manechin. De dimineață până seara, manechinul stătea în vitrina Miniprix. De când fusese construită la fabrică. Nu se putea mișca și nici nu putea să vorbească. Peste stradă de Miniprix exista un alt magazin. La vitrina acelui magazin stătea tot timpul un alt manechin. Vânzătoarele îl numiseră Andrei. Ceea ce nu știau vânzătoarele acelui magazin, era că Andrei avea viață, așa cum avea și manechinul din magazinul Miniprix. În fiecare zi, cei doi își făceau semne cu ochiul. Într-o bună zi, manechinul Andrei se hotărî să intre într-o discuție telepatică cu ea. Vino aici, îi spuse el! În felul ăsta nu vei mai fi sigură niciodată. Stai la vitrina magazinului meu! Ea: Nu, nu am să vin, de ce aș veni? Aici mă îmbracă în fiecare zi cu cele mai faine hăinuțe! Ești drăguț, dar te îmbracă cam nașpa cei de la magazinul tău. Vino tu la Miniprix! Aici îți vor pune în valoare frumusețea. Așa că, începând cu acea zi, Andrei se mută la Miniprix, iar cei doi trăiră împreună în vitrina magazinului până la adânci bătrâneți - îmbrăcați frumos.Și cu asta am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa.




joi, 29 septembrie 2011

Cântecu-ăsta-i pentru noi...


Eram în clasa a 11-a și cântam cu Ana suite pe bănci. Mi-e dor... :)

M-am înrolat în BLOGWARS!

Să o luăm cu începutul... Anul trecut fuse Blogwars pentru prima dată. Acum, iată că avem parte de o a doua ediție. Mă speriasem că n-o să mai fie, dar acum, că am văzut articolul aferent, mi-a revenit inima la loc. 

Încă am dubii dacă am să fiu acceptată din nou în competiție, având în vedere că anul trecut am luat marele premiu, dar, perseverentă cum mă știe lumea, nu mă pot abține!

marți, 27 septembrie 2011

Refill from Ciss Market!



You can always save up more by refilling! Didi you know that?! Let us say about 95% of your costs! What do you say about that? Interested? 

This being said, I now present you the new website of CISS Market! They are new, they are improved and they have the same quality products as they used to! 
The very first important product is called bulk ink system, which is a very useful product regardind the refill industry. 

Other important services and products that Ciss Market offers are: ink system,
continuous ink supply system, systeme d'encre continu, Dauerdrucksystem
So, how all those products sound? Have you aver heard of anything like it, before? I, for instance am very interested in seeing this guys evolve from now on, I am sure that this will not be the only good service and product that they will have to offer. 

You can keep posted by bookmarking their website and visiting it every single day. I am going to be their faithful client from now on and you can be very sure that I will never buy anything else from any other company. I have exactly what I need right here! 

The website looks nice, the options and tutorials are also very well structured, so I have no reason so shop anywhere else, black and white or color! Either way! :)

Cissmarket.ro

Într-o lume în care toate se schimbă, iată că și cei de la CISS Market au ales să schimbe ceva pe la ei pe site. Ei, și în ordinea asta de idei, iată că mă apuc să îl puric puțin, așa cum știu eu mai bine. 

În primul rând aș vrea să menționez că îmi place extrem de mult look-ul. În sensul că avem de-a face cu un site bine construit, clar la o primă vedere și extrem de vizualizabil. La ce mă refer când zic vizualizabil? Ei, bine, mă refer la faptul că dispune de un disign destul de curat, nu avem de-a face cu icoane înghesuite și de multe culori care ar putea să acapareze o eventuală atenție dintr-o parte în altă parte. 

În aaaltă ordine de idei, îmi place faptul ca pe site există tutoriale. Mai ales pentru cei ce habar nu au cum să utilizeze un website cât și opțiunile de care dispun cei de la CISS. Vi-o dau spre un prim exemplu pe mama mea. Ea ar căuta vrute și nevrute pe internet, și, categoric că uneori mă apucă strechea să îi povestesc mereu unde să facă și cum să facă. Ca să nu mai pomenesc faptul că mai nou e pasionată și de imprimante. Dacă eu nu o ajut să-și găsească informațiile de care are nevoie, ș-i le găsește singură pe site-ul celor de la Ciss Market. 

În plus, cam mi-ar trebui și mie un refill. Ce-i de făcut? Păi, mă interesez ce-i de făcut tot de pe site-ul celor de la Ciss Market, firește!

Așa că, nu am ce reproșa, serios că nu! Zic doar că e un site bine făcut, un site la cheie ce oferă cam tot ce ar vrea să știe despre refill, imprimante și altele lucruri asemea, celor ce sunt interesați de domeniu, și nu numai.

joi, 8 septembrie 2011

Mă retrag de la Superblog!

M-am răzgândit, Omlette du Fromage NU va mai participa la Superblog 2011, însă, nu ciocniți paharele, că nu scăpați de mine! Sunt înscrisă cu Octo Cat, așa că ne vedem pe câmpul de luptă!

Motivul postării asteia e tocmai ca cei mai cârcotași dintre oponenți să nu creadă că mă înscriu cu două bloguri. Doar m-am răzgândit. Atât.

marți, 6 septembrie 2011

Reamintire!

Chestiile de importanță maximă, amuzament total, aww de cea mai bună factură, s-au mutat pe Octo Cat! Deci, bookmark it, blogroll it, comment it, read it, fave it! Orice! Acolo îmi găsiți filmele, muzica, postările ironico-satirice-răutăcioase, pe Ozzy, pe mine, și multe alte pisici. Da?

Pe Omlette du Fromage voi posta din când în când, la de important ca și până acum, așa că nu uitați nici de el, dar, agitația să se ducă și pe-acolo! Pe Omlette vor fi advertoriale, nemulțumiri, ceva cârcoteli, trimiteri, recomandări.

Domenii .ro ieftine!

Cam gata cu era blogspot-ului sau a wordpress-ului, ambele gratuite. Gaaaata, de acum omul vrea siguranță, vrea gazduire web, vrea amabilitate, vrea... profesionalism. Tocmai de aia, s-au dezvoltat ca pe bandă rulantă firmele ce oferă blog-uri și site-uri ”la cheie”. Câteva click-uri ușoare, et voila! Totul e absolut gata! 

Ei, și cum ziceam, concurența este mare, tocmai de aia, eu ma bazez foarte mult că cei de la AcipHosting fac o treabă bună. Unul din motive e tocmai oferirea total gratuită a serviciului SolusVM! Solus VM este un panou de control pentru cei ce își comandă VPS, un panou de control pe care il oferă foarte puține companii de web hosting, deoarece este pe licență. Sincer, eu nu am mai intâlnit pe nicăieri o astfel de ofertă, pentru că, de regulă chestiile astea costa extra. Cu toate astea, iată ca se poate și la noi să se facă treabă bună și seriosă. 

Revenind la domenii, ei bine, domeniile .ro sunt la mare căutare în zilele noastre, pentru că sună extrem de oficial. Dar, ce ne facem că ele costă! Ei bine, apelăm fain-frumos la firma menționată mai sus, et voila! Lucrurile sunt ca și rezolvate! Cu doar 28 euro beneficienzi de propriul tău domeniu .ro pe viață! Firește, îl poți cumpăra și pe perioade mai mici de atât, dar, în definitiv, mult mai avantajos e să-l iei de tot, să fie al tău în toată puterea cuvântului.

De asemenea, iată ce mai spun cei de la AcipHosting:

Comanda un domeniu.ro impreuna cu un pachet de gazduire, foloseste cuponul promotional promoro si beneficiezi de o reducere de 18.97 lei din valoarea finala.

Eu, știți că m-am trecut pe domeniu, în sensul că rulez două bloguri în paralel, însă, cel pe care scriu prostii e Octo Cat. Asta pentru că îmi place pe domeniu! Se merită pe domeniu! Acolo e miezul. 
 

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Cei șapte trandafiri

Nu se omorâse niciodată după flori. Le fotografia, le miroasea adesea, însă cumpărarea lor i se părea de-a dreptul inutilă. De ce să dai banii pe flori, când poți cumpăra ceva care durează? Își spunea mereu. Asta până într-o zi când o întâlni pe ea. Așa cum se întâmplă doar în filme, ea stătea cocoțată pe marginea unui pod, în așteptarea unui motiv să nu arunce.  

-Hei, ce faci acolo? O întrebă el.

-Hmm, pleacă, ok? Chiar te rog... 

-Nu crezi că ești cam tânără ca să mori așa, fără o lumânare măcar? 

-Ha, ha, ce amuzant ești. Bărbatul perfect! Unde erai tu acum câteva luni? Răspunse fata cu un ton ironic și trist în același timp.

-Nu știu, probabil acasă sau la vreun meci?! Hai serios, cine te-a supărat în halul ăsta? Nimic nu merită un gest de genul ăsta. 

-Teorii... Te rog să pleci; nu-i treaba ta, ok?

-Poate că nu era treaba mea dacă nu treceam pe aici. În cazul ăla probabil auzeam de tine pe la știrile de la ora cinci, ziceam ”vai, săraca cu duhul...” și-mi vedeam mai departe de felia mea de pizza, după care uitam de existența ta. Dar așa? Ia, hai, jos, când îți spun! 

-Vorbesc serios, tipule! Nu te apropia că mă arunc! Se enervă fata.

-Te arunci oricum, doar de asta ai venit aici, nu? Așa că n-ar avea importanță dacă m-aș apropia au ba. Ia spune, ce pot face ca să te conving să nu te-arunci și nici să nu te întorci mâine aici? 

-Dă-mi o floare. 

-Acum? Aici? Suntem pe pod... de unde flori?!

-Dă-mi o floare sau mă arunc! 

-Gata, gata! Dă-mi un răgaz mic! Știu ce să fac! Noroc că am net pe telefon. Știu o florarie online foarte faina. Ai încredere în mine, da? Sun la ei și apare imediat un delegat.

-Există și flori online acum?

-Există de toate acum. Spuse el în timp ce aștepta ca cei de la florărie să îi răspundă la telefon. Uite un motiv să trăiești, să descoperi tot ce nu ai apucat să descoperi până acum. 

Fata zâmbi aproape fără voie. După 5 minute, trimisul special al florăriei apăru cu un frumos buchet de șapte trandafiri roșii. 

123flori.ro
 -Ei? Uite, nu o floare, ci șapte! Te mai arunci? Ți-am îndeplinit dorința. Hai, dă-mi mâna și nu te mai prosti, coboară de acolo. Cum te numești? 

-Alexandra. Tu? 

-Marius, răspunse el zâmbind.

And this was the beginning of another beautiful friendship, just like in Casablanca.


Părerea mea despre noul site Miniprix

Recunosc cu mâna pe inimă că atunci când în Galați a existat un magazin Miniprix, am fost fan fidel. Am profitat la Greuceanu de tot ce a însemnat promoție. Am prins chiar șmecheriile alea de -80% din greu. Cine și-a luat încălțări pufoase de la Bear Paw cu 7 lei? Eu!

Mbun, de ce s-a închis Miniprix-ul în Galați, asta nu mai știu. Ce știu e că acum au site nou. Și, cum mă tot pasionează subiectul, am zis că n-ar fi rău să-mi dau cu părerea.



Siglă mai mare!
Mpăăăi, la o primă vedere, verdictul ar fi de ”ok”, cu tentă de ”s-ar putea și mai bine”. În primul rând că siglă Miniprix e cam puțin vizibilă. Aș redefini mărimea, dacă aș fi boss peste site. Șiii, ar mai fi o chestie: nu am considerat niciodată oportună sigla albastră pe un fond albastru ce bate spre verde. Aș recomanda un fundal portocaliu pal (care să nu deranjeze ochiul și totuși să creeze contrast).

Colțuri nefinisate...
Dacă ar fi să privim lucrul ăsta dintr-un al doilea punct de vedere, marginile parcă nu sunt finisate. Îmi amintește de temele predefinite Blogger, pe când, Miniprix e deja un brand și e păcat să nu iasă în evidență din punctul ăsta de vedere și să prezinte o imagine pixelată. O temă predefinită în Illustrator ar trebui să rezolve problema. Plus un designer talentat, firește.Mă gândesc că n-ar strica și o mascotă...

Mai multă atenție la intrducerea de noi produse!
Am lucrat timp de aproape 1 an în domeniul vânzărilor online și știu cât de ușor e să introduci produsul în categoria nepotrivită. Ori că te dor ochii, ori că ți-e foame... se întâmplă. Ei, tocmai de aia, pentru că se întâmplă, ar trebui ca după ce ne rezolvăm problemele (foame, sete, somn) să revenim asupra articolelor introduse. În ordinea asta de idei, aș vrea să atenționez webmasterii Miniprix.ro. Fiind o MARE amatoare de pantofi, nu m-am dat în lături să mă uit la secțiunea de pantofi de damă. Mbun, și printre atâta pantofăraie ce văd? Un tricou. Și-or mai fi exemple, sau poate că nu. Ideea e că ar trebui ceva mai multă atenție în sensul ăsta. Atunci când ai un blog personal e una, atunci când ai un magazin online, ehe, atunci trebuie multă atenție!

Lipsa mărimilor
Asta nu ține de site, ce-i drept, ci de stoc, dar, mi-aș dori să existe o varietate mai mare de produse și de mărimi. Dar, ăsta e doar un sfat prietenesc din partea unui om extrem de pretențios.

Reduceri vizibile
Pentru că există și niște lucruri bune la acest site, am să menționez faptul că ador vizibilitatea reducerilor. Îți sar în ochi, te agasează (într-un mod frumos) chiar. Să vadă omul, domle! Mai ales că reducerile de la Miniprix nu sunt tocmai de colea. Merită să fie scoase în față, asta e CLAR. Și-mi mai place că asta nu e singurul lucru care îți iese în vizor: transportul gratuit la cumpărături de peste 100 lei, plus posibilitatea de rate (astea fiind lucrurile care mă interesează pe mine).

Favicon
Super inspirat. Semnul % atrage atenția și e clar că e oportun. Plus că-mi dă senzația unui zâmbet mic, iar asta întregește și mai tare situația. Potrivit pentru un site ce are ca scop primordial reducerea masivă. Bravo, Miniprix!

https
Iată că din punctul ăsta de vedere nu pot să zic decât bravo! Perfect pentru opțiunile criptate destinate plăților online! Se vede treaba că cine a fost cel de-a făcut site-ul s-a priceput îndeosebi la seo și la security, și nu la design. Până la urmă, lucrurile astea contează mai mult decât design-ul. Frumusețea se duce, ori este surclasată, de cele mai multe ori.

Ce mi-aș cumpăra eu?
Ehe, aici e urmează o listă lungă! Și tocmai pentru că ăsta e unul dintre magazinele mele preferate!
Deci, mi-aș lua câteva modele simpatice pantofi, niște cămăși foarte mișto, chiar și niște accesorii cu care să întregesc look-ul. Ba chiar m-ar tenta și niște blugi (negri să fie). 

Acum, la încheiere, aș vrea să îi mulțumesc lui Blogatu pentru campania organizată. Fain, foarte fain! :) 




vineri, 2 septembrie 2011

Stări de spirit: Mazzy Star


Just be my angel...

Superblog 2011, de când te aștept!

Iată că sunt la al treilea an consecutiv în care particip la Superblog. Apăi, ca să fiu total sinceră, de abia îl așteptam! Nu de alta, dar așa adrenalină ca la Superblog, mai rar! Așa că, iată-mă pe baricade! Mă înscriu, în toată splendoarea mea la Superblog 2011! Wish me luck, you guys! :D 

PS. Eu și Ozzy the cat vom scrie cu drag și spor până în Decembrie pe-ntâi.

joi, 25 august 2011

Pe drum

Aseară am auzit o poveste. O poveste spusă de un om pe care nu îl cunoșteam până să aud povestea. M-a făcut să visez. Nu numai pe mine. Și încă în ce hal. Am ajuns subit la concluzia că trebuie să-mi lipsească al naibii de multe (nu, nu material) ca să-mi doresc un ghiozdan în spate, ceva mărunțiș în buzunar și tiva prin lume...

Dacă m-ai fi întrebat acum câteva luni de-aș  fi dispusă să renunț la tot, aș fi ridicat din sprânceană și-aș fi articulat un NU categoric. Motive? Multe. 

Cu toate astea, acum sună al naibii de bine. Un drum, o motocicletă (pe care în visele mele cele mai îndrăznețe, reușesc să o și stăpânesc), un aparat foto upgradat (musai stabilizator de imagine și musai încă două obiective), un netbook cu baterie sănătoasă și ceva curaj. 

Și uite-așa, am contiuat să-l ascult pe tip. Mi-am pironit privirea fain-frumos pe un beculeț, beculețul s-a blurat mintenaș și-am intrat în altă lume (exact așa cum se întâmplă prin filme). Când am ajuns în lumea asta nouă, se auzea pe fundal Begrab Mein Herz de la Xmal Deutschland, iar vântul, ei știți voi... și vântul făcea chestii interesante în timp ce mie îmi stătea părul genial. 

Totuși, am să las visul ăsta pe seama celor cu brațe tatuate și puternice. Ale mele? Tatuate? check! Puternice? Pentru a face turul lumii pe bicicletă. Da.



marți, 23 august 2011

Stări de spirit: Drowned you


De câteva zile ascult asta, cam ca tot ce ține de Xmal Deutschland. Mai ții minte ce ziceai despre Anja? Mai spune-mi despre Anja. Mai spune-mi și despre Tilo Wolff. Vreau să mai aud. Vreau sms-uri frumoase. Vreau sms-uri amuzante la care să-ți dau replica. Mai spune-mi despre Anja. Mai spune-mi...

luni, 22 august 2011

Pet the pets

Chiar dacă sunt mai mult a cat person, decât a dog person (așa cum spun americanii), nu mă dau în lături (accentul pe sau pe tu, în funcție de imaginație) nici când vine vorba de cățeluși, ori alte animale pufoase și drăgălașe. Octo Cat likes them all! 

Ce mă calcă cel mai tare pe ureche e atunci când oamenii nu au grijă de animalele lor de companie. Ca să nu mai zic de cei ce aleg să-și țină câinii închiși ori mai rău: legați. Animăluțele au și ele dreptul la libertatea lor, măcar aparentă. Corect, oamenii conduc lumea, dar asta nu înseamnă că șefia trebuie să se transforme în tiranie, nu? 

Din punctul meu de vedere, atunci când îți iei un animăluț de companie, e clar că îți iei odată cu el și o responsabilitate de zile mari. E ca și cum ai avea un copil, doar că mult mai simpatic și pe alocuri mai inteligent! Ei, și-n dezordinea asta de idei, trebuie să avem mare băgare de seamă cum avem grijă de cățelușii ori pisicuțele noastre, că doar, sunt ai/ale noștri/noastre, nu? 

Musai trebuie să nu ocolim subiectele mancare caini sau mâncare pentru pisici! Aceasta trebuie să fie adaptată nevoilor și metabolismului lor. Tocmai pentru că ei nu sunt ca noi, iar resturile de tocăniță, ori bucata de mămăligă nu sunt opțiunile cele mai indicate. Gândiți-vă doar că animalul vostru de companie ar deveni de mâine stăpânul vostru și v-ar da să mâncați resturi de oase de pește! Cum v-ar veni? 

Soluții? Există! oricât de snob ar suna, cred că cea mai bună soluție e să îi servim pe blănoșii noștri cu mâncare creată special pentru ei, ca de exemplu cu chestia aia super simpatică ce poartă numele de orijen. Ce e orijen?  Simplu! Este singura mâncare pentru câini, adaptată nutrițional și biologic nevoilor lătrătorilor. Și-aș mai face o recomandare: cam tot ce ține de Purina. Nu zic asta gratuit, ci în cunoștință de cauză! 

Bun, eu zic în felul următor: dacă tot ne putem trata burțile noastre cu tot felul de fast-food-uri, de ce să nu tratăm și animăluțele cu mâncare bună? Și știți care ar fi, totuși, diferența? Simplu! A lor măcar e sănătoasă!


duminică, 21 august 2011

Fii femeie, femeie!

Mă calcă maxim pe nervi când observ că femeile uită să fie femei. Chiar nu pricep, de ce să te mai numești femeie când cu ojă nu te dai, de look-ul tău te doare la bașcheți, iar pe la un coafor n-ai mai trecut dinainte să te naști? Care-i scopul? Ce rost mai are să porți fustă, dacă tot nu profiți de feminitate? Dacă e să o luăm altel, și scoțienii poartă fuste (kilturi), iar asta nu-i face femeie (nu pe toți, cel puțin).

Și, după ce că există categoria aia a îngălatelor, mai există o categorie de oameni ce le intimidează pe cele mai curajoase dintre reprezentantele sexului mofturos. Iar categoria aia mă enervează și mai tare! Inchizitorii ăia de condamnă senzualitatea. Da, da, la ei mă refer. Ok, hai să ne întoarcem cu toții în Evul Mediu, să proptim bine baticele pe capățâna femeilor, și-am rezolvat problema. Ca să nu mai aibă nimeni nimic de comentat. În afara mea, firește!

Nu știu despre alții, dar mie îmi place să văd femeia fiind femeie. Da, frate, poartă lenjerie sexy, dacă simți că te prinde strașnic! Poartă costume de baie prin care să se vadă ce vrei tu să se vadă! Dacă ai ce arăta și ești dispusă să arăți, de ce nu? Oamenii ar trebui să înceteze să fie atât de închiși la minte, pe bune! Unde e marea libertate de care se tot vorbește? În concepțiile babei de la etajul 1? Neh, uite că eu n-am de gând să mă ghidez după un cod moral scris cu litere de-o șchioapă de către o babă nevrotică și-un moș arțăgos, dar care face una mică atunci când vede un articol de lenjerie intima (nu al babei, firește!).

O altă categorie, că deh, dacă e să-i iau pe toți la puricat, apăi, frate, îi iau! Deci, o altă categorie care mă face să zic ”așa nu” e aia a individelor care preferă să ocolească subiectul lenjerie lux, doar ca să-și cumpere chiloți la kil. Cu așa atitudine sigur o să rămână impresionat Costelu sau Gigelu tău de pe-acasă. O să zică ”hai, Maricico, adă-mi o bere și-un pulpan de porc!”. 

Nu știu despre voi și ce firme de lenjerie intima preferati voi, însă eu am văzut niște modele foarte faine de lenjerie axami. Fiecare femeie ar trebui să se îngrijească de sine, cu sau fără Costelu aferent de-acasă. În primul rând, senzualitatea vine din interior, iar dacă tu, ca femeie, te simți sexy, clar așa te vor vedea și ceilalți, pentru că așa e întotdeauna! Încrederea în sine e cam totul. Și, să NU uităm să fim femei, ce dumnezeu! Cine să fie femeie, dacă și femeile se masculinizează ori uită cum stă treaba cu grija de sine? Să uităm de babe constipate, de femeie îngălate și de alte categorii neanderthaliene, zic!




sâmbătă, 20 august 2011

http://octocat.org - copilul meu

Gata! Am făcut-o! Instalat WordPress, făcut adresă de e-mail aferentă, făcut pagină de Facebook pentru site, găsit skin frumos de tot, scris câteva articole de nadă! Octo Cat s-a lansat oficial! Ce-i drept, nu în Octombrie, așa cum era de așteptat (asta doar pentru că nu mai am răbdare să aștept până atunci), ci pe 19 August 2011.

Cu toate astea, Octo Cat e un blog cât se poate de tomnatec, pasionat de luna Octombrie, de zodia Balanță, de pisici, frunze îngălbenite și copaci uscați. 

Ce se va scrie pe Octo Cat? Ei bine, tot cârcoteală, tot filme, tot muzica mea. Așa că, cei ce citeau până în momentul ăsta cu pasiune Omlette du Fromage, sunt rugați să updateze bookmark-ul și blogroll-ul și cu Octo Cat, că tot a meu e! 

În concluzie, vă aștept să dați cu subsemnatul și dincolo! A, da! Și nicio grijă că Omlettu nu-l șterg și nici nu-l abandonez, că vorba aia, nici mamele nu-și aruncă copiii mai mari atunci când li se nasc alți copii. 

P.S. Mi-ar fi plăcut să mă citești și tu, așa cum o făceai... Cu siguranță ai fi fost mândră de mine...


joi, 18 august 2011

În curând: www.octocat.org

Mai țineți minte articolul în care mă balansam eu (ca o balanță adevărată ce sunt) dacă să mă transfer pe domeniu, au ba? Ei bine, articolul ăla mi-a adus ca și premiu un domeniu, plus găzduire pentru 1 an de zile de la gsoftcentral. Cu această ocazie, trimit un foarte-mulțumesc celor de la gsoftcentral! Ca să se știe. 

Mbun, și m-am gândit eu așa că Omlette du Fromage ar trebui să rămână fix aici. Nu are rost ca după 3 ani de blogging pe platforma asta, pac să fac aroganța de a mă muta. Așa că, zilele astea voi trimite în larg un nou (hai să-i zicem... ) proiect, ce va purta numele de October Cat (www.octocat.org) - mda, știu că nu e o denumire seo, dar e ceea ce-mi doresc. Nu știu încă ce va aborda noul site - cel mai probabil că va prinde contur pe parcurs, așa cum a prins și Omlette du Fromage. Nu am un plan bine stabilit. Singurul lucru pe care l-am știut sigur a fost că vreau denumirea de octocat în domeniu. Dacă Omlette du Fromage s-a născut acum 3 ani din dorința mea de a mă lăuda cu fotografiile, iată că October Cat se naște ca și dedicație (mai mult nu spun). 

October Cat încă nu e funcțional - anunț când e cazul. Mă tot chinui să mă împrietenesc cu platforma, dar îi dau eu de cap, așa cum am făcut de fiecare dată. Iar dacă nu, probabil că am să-l mai sâcâi puțin pe Ionuț Staicu. Numai până s-o seta invizibil pe mess. 
Țin să menționez că Omlette du Fromage NU se va închide. Va rula oarecum în paralel. Doar că va avea un frate mieunător.

UPDATE: Wordpress instalat pe OctoCat! :)

Deja se simte miros de școală

Timpul trece al naibii de repede. Nici nu te-ai învârtit bine și nu ți-ai lipit strașnic nasul de Abecedar, că pac, pleosc, buf, o forță supremă te trimite într-o lume a adulților în care nu vrei să fii. Dintr-o dată, nu mai ai cum să dai vina pe colegul de bancă, pentru că ăsta s-a făcut ditamai găliganul și dacă-l deranjezi ți-a și articulat-o peste ceafă. Nici măcar mamei sau doamnei învățătoare nu te mai poți plânge, că vorb-aia: ești mare, nenică. Acum trebuie să-ți rezolvi situațiile singur-singurel, ba unde mai pui că trebuie să le rezolvi și pe ale altora. Gata cu distracția la gârla de lângă curtea bunicii, pentru că nu mai ai timp. Și chiar dacă ai avea, parcă nu-ți mai dă mâna, ție, adult în toată splendoarea, să te copilărești. 

Și cum spuneam... miroase a școală. Pe vremea când eram direct afectată de fenomen, nu mă hotăram exact dacă perioada e una fericită pentru mine, au ba. Începutul de școală însemna terminarea vacanței de vară, implicit plecarea de la bunici. Pe de altă parte, însemna miros de cărți, însemna că se apropie cu pași alerți ziua mea de naștere și mai însemna că primesc cadouri. Prin urmare, începutul de școală semăna, în cazul meu, cu senzația aia masochistă - când te doare măseaua, în loc să caști gura, tu strângi din dinți cât poți. Parcă nu mai doare în halul ăla. Parcă... Sau, cum aveam să aflu peste ani, cam cum e să te îndrăgostești. Un fel de durere, dulce, durere. 
Trecând la lucruri ceva mai palpabile, treaba cu școala era că noi aveam rechizite. Da, din alea expirate de prin anii 1990, cu iz optecist, dar aveam. Și ne plăceau al naibii de tare. Pe vremea aia nu existau pixuri cu Hannah... Montana (așa o cheamă?), cu Spiderman, Iron Man, blah, blah, blah. Nope, pe vremea mea copiii care deținea penar cu magnet și pix cu roșu se numărau printre privilegiați. Iar lucrul ăsta nu se întâmpla dintr-o sărăcie lucie, ci din condițiile existente pe vremea aia. E ca și cum ai spune că omul cavernelor era sărac pentru că pe vremea lui, cel mai tare gadget era roata, Țin minte că cea mai șmecheră chestie pe care am putut vreodată să o am, când eram kinder pe la școală, a fost o riglă cu tabla înmulțirii pe spate. Încet, moda s-a luat la toată clasa. Brusc, toți eram mari matematicieni. Până s-a prins doamna Jeciu și a început să se ocupe personal cu strânsul riglelor, atunci când era rost de scos o foaie de hârtie. P.S. Încă am sechele cu tabla înmulțirii cu 7. Mă enervează și aș scoate-o din programă! Asta nu e tablă a înmulțirii. E tortură murdară!

Ei, acum, kinderii au cu totul alte pretenții decât aveam noi. Și e normal. Lumea evoluează, se schimbă, iar se schimbă... și tot așa. Însă, aici intervine o problemă: cu cât se măresc pretențiile, cu atât parcă se vede mai pregnant sărăcia în cazul unora. Și, cum copii sunt cu toții, nu ai cum să îi privezi de ceea ce are colegul. Iată de ce, există și campanii care merită atenția mea: ca de exemplu cea făcută de Real Hypermarket.

Comunicatul de presă privind campania:

In perioada 21 iulie - 28 septembrie a.c clientii care fac cumparaturi in magazinele real,- de minimum 10 lei pe un singur bon fiscal primesc un numar de puncte aferent valorii cumparaturilor facute. Aceste puncte pot fi acordate de catre acestia prin accesarea website-ului http://www.academiaderechizite.ro/ scolilor inscrise in program. La sfarsitul campaniei fiecare scoala primeste numarul de laptop-uri aferent punctelor acumulate.  

Pentru mai multe detalii, regulamentul oficial al programului este disponibil la Biroul Relatii cu Clientii din fiecare magazin real,- precum si pe website-ul http://www.academiaderechizite.ro/.

Nu știu eu despre alții, dar eu am învățat să folosesc un calculator fix în clasa a VII-a, datorită orelor de informatică. Și, ceea ce am învățat eu nu se poate musai spune că a fost informatică, având în vedere că monitoarele erau din piatră, tastatura din lemn (nu, nu din bambus), iar circuitele erau confecționate din conserve vechi de pește.  Când m-am deșteptat, am observat că trebuie să o iau de la capăt cu învățatul utilizării unui pc, pentru că ceea ce știam eu, nu prea semăna cu ceea ce era de fapt adevărat. Și da, sunt absolut conștientă că mirosul de vechi se datorează și faptului că s-au scurs vreo 12 ani de când eram eu clasa a VII-a. Cu toate astea, am auzit că situațiile actuale prin școli au de-a face cu aceleași rășnițe obosite. În consecință, se cere o schimbare masivă, zic. 

Eu nu am copii și nici nu îmi doresc. Singurul copil pe care mi-l doresc sunt eu. Cu toate astea, îmi amintesc perfect cum e să fii copil, și tocmai din acest motiv, aleg să susțin această campanie! Pentru mai multe detalii, sunteți invitații mei să accesați link-urile de mai sus. 

Și-ar mai fi un aspect. Ouă, lapte, ulei și toate alea cumpără toată lumea. Corect? Corect. De ce să nu ajutăm prin ouțul ăla, prin sticluța aia de ulei, un copil, doi, trei, nouă? Un carton întreg de copii?





miercuri, 17 august 2011

Miss România merge la Univers

Răpitoarea
În toată nepăsarea mea pentru tot ceea ce mă înconjoară, tot am auzit o știre. Că așa le aud eu: din întâmplare. Cică Miss Românica... adică inspida aia de-au ales-o ăia de curând din nu știu ce motive, dă fuga la Univers. Acum, să-mi fie cu iertare, că vorb-aia, cine are nevoie de Miss Continent, Miss... Ocean sau Miss Peștera, - țop la Univers, ce mama mamei ei -, dar mă gândesc că n-o fi ușor să concurezi cu toate extraterestrele alea bengoase cu picioare lungi. Și ce te faci, că unele extraterestre posibil să aibă mai multe picioare; toate lungi, firește! Concluzia? Româncuța noastră, mândruța noastră, pițipoanca noastră, e musai să se prezinte acolo cu ceva super șmecher, ca să le poată da gata pe extraterestre. 

Dacă avea cineva impresia că missa noastră se duce cu mâna-n fund acolo, să-i iasă din căpșor. Nu de alta, dar asta mică a noastră se va împacheta într-un frumos costum național de Dracula. Va avea rochița frumoasă, capă de vampir, ba unde mai pui că va avea și căciulița d-aia mișto d-a lui nea Vlad (cu tot cu peatra prețioasă roșie, mărgelele de jur-împrejurul căpățânii și o frumoasă pană smulsă din fundul curcii croitoresei). A, și să nu uit de niște paianjeni aplicați așa, stil epolet. Ee?

Luată la întrebări în legătură cu vestimentația soioasă, missa a replicat cum că ea vrea să aducă în prim plan istoria țării noastre și pentru asta s-a pregătit temeinic citindu-l pe Bram Stoker.

Nea Vlad - atenție la chipiu!
Da bine, mă, păsărică zburătăcită, că ți-a zis și ție, în sfârșit, cineva că istoria o găsești în imaginația bolnavă a unui irlandez pasionat de Rum. Strașnică cultură! Stoker se citește pe la 14 ani pentru că ești un adolescent rebel și pasionat de creepineli dezlânate. Eu nu mai am niciun dubiu! O să facă față cu brio la întrebarea aia cu salvarea balenelor. Mă, și măcar de-ar fi fost frumoasă, i-o mai iertai. Îi ziceai: gata, mamă, ia stai tu frumos aici, zâmbește între orele 9.00-17.00 și mai treceți mâna prin păr ca să vadă lumea că trăiești. Da asta e și urâtă cu spume! În plus, cică-i naturală. Cred că de-aia-i și-așa urâtă, că-i naturală. Nu ca marțiencele alea siliconate. Cu toată naturalețea, în asta nu și-ar înfige colții nici Dracula. 

Trist. Rar întâlnești beauty. Rar întâlnești brains. Și mai rar întâlnești beauty and brains. Personal, nu cunosc decât o singură femeie ce le are pe amândouă, în sensul de AMÂNDOUĂ (plus body). Și tocmai de aia nu merge ea la miss, pentru că she knows best. Ea e dovada clară că nu trebuie să fii extraterestră ca să le ai pe toate. Iar faptul că eu o iubesc e dovada clară că așa un om se naște odată la o mie de ani.

luni, 15 august 2011

Schimbare necesară

Se simte nevoia de schimbare. De aer proaspăt. De gândurile mele negre puse pe pauză. De umorul meu reînviat. De zâmbetut tău. De speranța că într-o zi vei deschide ochii. De freză nouă. De revenire la culoarea mea naturală. De schimbat de skin de blog. De terminat o carte. De cumpărat un alt scaun de birou și de a urmări schița până-l montez și pe ăsta. De plătit datoriile morale. De iubit în liniște cu tot cu împăcarea sufletească de care e nevoie. De florile pe care le vei primi anonim de la mine. De promisiunea că eu nu plec.

sâmbătă, 13 august 2011

Vreau să învăț să înot!

Oamenii și-au dorit întotdeauna să-și schimbe trecutul pentru ca într-un final să aibă și prezentul schimbat. -numai câte filme și seriale există pe tema asta-. Nu cred că există un singur individ care să nu fi vrut măcar odată în toată viața lui să o ia pe alt drum ori să fi spus alte cuvinte. Absolut orice acțiune de-a noastră are consecințe.

Uneori, încercând să faci ceea ce e bine, ajungi să faci cel mai mare rău posibil, doar pentru că la un moment dat nu ai avut puterea de a fi convingător și poate insistent (chiar dacă insistența ar fi dus la o palmă peste față în primă instanță). Ideea e că nu iese bine oricum ai da-o. Cine știe, poate unele lucruri nu sunt făcute să iasă bine, tocmai pentru că dacă alea ar ieși bine, ar ieși altele rău, iar alea altele au la nivel general o importanță mai mare. Habar n-am. Nu am fost niciodată o ființă prea matematică. Specialitatea mea e visatul cu ochii deschiși. Un om idealist închis într-o lume haotic de matematică. Un om ce n-a luptat în viața lui decât pentru o singură cauză, iar pe aia a pierdut-o - încercând să facă totul bine. Culmea e că voi crede mereu în cauza aia, deși ușor dar sigur rămân singurul soldat pe front împotriva unor valuri uriașe. Dincolo de valurile alea ești tu, iar fără tine, nu există cauză. Fără cauză nu e nimic. Dragostea e orice, dar nu lașă. Orice, dar nu egoistă.

vineri, 12 august 2011

Contra cronometru

Adevărul e că totul e doar o cursă contra cronomentru de care trebuie să ne bucurăm înainte să se fluiere sfârșitul. Și tot adevărul e că oamenii pleacă, într-un fel sau altul. Toți. Atunci să vezi ce tăcere te-apucă și cum se risipește totul în jurul tău. Exact ca un castel de nisip. Și culmea că nu e suficient că se prăbușește, ba chiar tot nisipul îți intră în ochi, deși timp îndelungat ai clădit castelul ală cu mâinile tale. Nisipul tău intră în ochii tăi. Poți încerca să reconstruiești castelul, dar, dacă ești departe de mare, ce te faci? Nimeni n-a putut vreodată să construiască vreun castel de nisip fără apă. Și-atunci, gata călătoria. Îți proptești fundul în nisip, gura de genunchi și aștepți o minune - pentru tine sau pentru cel pentru care ai construit castelul de nisip.

...Continui să iubești așa cum e cel mai bine să iubești: silently. Pentru că, singurul sentiment ce nu dispare pe lumea asta e dragostea, în condițiile în care ea e adevărată. Și, de cele mai multe ori, tăcerea e singura cale. Tocmai pentru că dragostea se aude și prin tăcere. Se simte prin pori.