joi, 31 decembrie 2009

Plugusorul fotografului

Aho, aho, copii si frati!
Maine anul se-noieste!
Fotografa se porneste
Si incepe a poza
Pe la case a ura.


Iarna-i grea omatu-i mare...
Semne bune anul are!
Numa bune de pozat
C-am si eu un aparat!


Ia mai pozati mai flacai! hai, hai...

Anul Nou ne-aduce noua,
Timp mai bun si viata noua;
Anul Nou o sa ne fie,
Început de veselie!

Ia mai pozati mai!!!!!!
La anu' si la multi ani!

Leapsa 2010

Desi momentan cam nu sunt pe acasa (de unde si lipsa de diacritice - laptopul pe care scriu e setat de asa natura...) iata ca, in prag de an, imi fac timp si de o leapsa. Nu ca as fi mare... fan al lepselor (sper ca am pus corect la plural...) ci pentru ca e o leapsa care mi-a atras atentia (fiind un mare fan al muzicii).
Ea vine de la adc, si suna cam asa:
Cinspe piese de corason.
Cam greu cu piesele de corason la mine, avand in vedere ca ce-mi place mie, clar place la foarte putini.
Cu toate astea, hai sa va enervez putin cu ale mele gusturi.
Bun, hai sa incepem:

1. Lacrimosa - Schakal
2. Nightwish - Deep Silent Complete
3. Mortal Love - Existence
4. Nightwish - The last of the wilds
5. Blondie - One way or another
6. HIM - Love you like I do
7. Moonspell - Ghost song
8. Lacrimosa - Malina
9. Nightwish - Wishmaster
10. Sopor Aeternus - Helvetia Sexualis
11. Sopor Aeternus - Hades Pluto
12. Tatu - We shout
13. Leaves Eyes - For Amelie
14. Leaves Eyes - Mourning Tree
15. Bauhaus - Bella Lugosi's Dead

Ok, poate ca nu o fi chiar asta ordinea, si poate ca am omis multe din melodiile preferate, ideea e ca e o leapsa scrisa la repezeala, si ce am scris aici e cam ce ascult excesiv in momentul de fata (ma refer la jugul din gatul meu ce poarta numele de player...)

Pasez leapsa, pentru ca e o leapsa frumoasa... (cu tot cu la multi ani-ul din dotare) lui Marius Ola, lui Dreampoet si Iuliei Hazlii.

Happy whatever, all! :)

joi, 24 decembrie 2009

Un Crăciun plin de scorţişoară...

Bun, cu ce să încep. Lucrurile stau în felul următor...
De acum până muuuult după Revelion e foarte posibil să nu mai postez nimic.
Nu pentru că n-aş mai avea ce, nu pentru că mi s-au epuizat resursele imaginaţiei, ci pentru că... :de sărbători AR TREBUI să lăsăm blogguri, treburi... socoteli şi să ne petrecem Crăciunul şi toate celelalte sărbători de prin preajma lui, cu cei dragi nouă!
Cel puţin eu asta intenţionez să fac.
În aceste două luni am tot fost acuzată că nu mă interesează nimic... nimic în afară de scrisul pe blog.
Iată... competiţia Superblog 2009 face victime...
Cu toate astea, competiţia s-a încheiat, eu am ieşit pe un loc onorabil, având în vedere felul meu sarcastic şi uşor inaccesibil (pentru unii!) de a scrie, am ajuns să fiu apreciată, lucru care... hai să fim serioşi... contează mult mai mult decât orice recompensă materială (pe care oricum am obţinut-o)!

Scopul postării acesteia este de fapt, unul general... să zicem o însumare a tuturor evenimentelor întâmplate în 2009. Mă rog, pe scurt...
Ar trebui să încercăm cu toţii să punem pe hârtie (dacă nu pe blog...) o listuţă cu toate lucrurile frumoase ce ni s-au întâmplat în decursul acestui an.
Poate aşa vom vedea lumea cu alţi ochi...
Pentru că, you see, noi oamenii cam avem tendinţa de a vedea doar aspectele negative... "Pfa... prin Martie am făcut o gripă urâtă... "... etc!
Omiţând faptul că poate în Aprilie ai cunoscut o persoană foarte dragă... sau că ai primit o mărire de salariu, crezând că lucrurile astea sunt, ceva de genul ment to be... (Bineînţeles, exemplele sunt ipotetice!)

So...
Cui îi mulţumesc eu că 2009 a fost un an mai frumos pentru mine...
În primul rând persoanelor dragi mie, ce au stat lângă mine necondiţionat şi m-au iubit aşa cum sunt eu uneori (not easy to be around...).
Nu ar fi tocmai etic să zic în al doilea rând, însă sunt extrem de recunoscătoare şansei (probabil divină...) care mi s-a dat, să-mi pot dezvolta mult mai bine ca în 2008 o latură a mea ce e o iubesc extraordinar de mult: FOTOGRAFIA! ...şi să câştig competiţii prestigioase în acest sens!
În concluzie, cu bune sau cu rele, anul 2009 a fost unul fructuos!
Şi... sunt absolut convinsă că, dacă te gândeşti mai bine, şi pentru tine a fost!

Crăciun fericit!

luni, 21 decembrie 2009

Eu şi blogul am primit felicitare!


Mulţumesc Alexandra!

Hrăpăreţul

Nu, nu e un animal, deşi în condiţii de proastă iluminare, poţi să îl confunzi cu unul.
Hrăpăreţul e o specie umanoidă rezultată din combinarea genetică a Tupeistului cu Papă Tot.

Generaliţăţi hrăpăreţe.


Prin definiţie, Hrăpăreţul are o părere foarte bună despre sine.
Deşi în primă înstanţă îţi poate da impresia unui fiinţe blânde, nemuşcăcioase, uneori chiar de nădejde, Hrăpăreţul se caracterizează printr-un atribut unic: egoismul.

Sporturi hrăpăreţe:

-datul din coate
-călcatul peste cadavre

Aspect fizic:

The beauty of it este că, un Hrăpăreţ, nu poate fi recunoscut atât de uşor după aspectul fizic, el având puterea de a se cameleoniza în oricare dintre noi, însă, dacă suntem foarte foarte atenţi, putem observa în ochii Hrăpăreţului o licărire aparte atunci când apare o vacă de muls la orizont. Acel moment este unic, pentru că, o astfel de situaţie îi poate genera Hrăpăreţului cheful subit de sport (a se citi mai sus sporturile hrăpăreţe).

Aspect moral:

Un Hrăpăreţ va fi mereu bine dispus (până în momentul în care va considera că atenţia ce i se cuvine se dispersează spre alte meleaguri).
Va vorbi tot timpul despre el şi despre realizările lui, supraestimandu-le constant.
Va povesti despre aceste realizări chiar şi neîntrebat, aşteptând zâmbitor feed-back acompaniat de un OOOO din mulţime.

Frazele preferate ale Hrăpăreţului:

"Daaa, şi eu să vezi ce chestie mişto am făcut" - orice discuţie pentru el e o oportunitate de a scoate în evidenţă cât de tare e... el.

Sfat: de Hrăpăreţ nu are rost să te fereşti, pentru că, aşa cum te găseşte Chuck Norris peste tot, aşa te găseşte şi Hrăpăreţul.

Cum o dai, tot nu-i bine...

Într-o avalanşă de gânduri bune, postări iluminatoare crăciuniste... hop şi eu. Trebuie să recunosc, că la începutul acestei luni, aveam gânduri mari, în legătură cu o postare iluminatoare, ce avea să îi facă pe cititorii mei să pice de scaune, să se lovească la poponeţe şi să zică... uite filosofia ce-o căutam eu pe la bibliotecă...
Totul avea să aibă legătură cu fenomentul ce ne învăluie pe toţi, în aceste momente.. (am vrut să zic sacre... dar ceva mă reţine!), un fenomen ce mie îmi place să-l numesc Scrooge-ism Patetico Obsesiv.
Da, da, da... toţi suntem mai buni, toţi vrem să dăm cadouri, bani la săraci, să donăm sânge. E un fenomen impresionant, care ţine 3 zile. Doar aici vorbim de minuni, nu?
Bine şi atât, ar zice unii.
După cele 3 zile de Crăciun putem să revenim la vechile noastre obiceiuri, pentru care ne vom căii, cel mai probabil anul viitor, tot de Crăciun.

duminică, 20 decembrie 2009

Globuri





Şi portretul artistului... :)

Hey, apple!

Părerea mea... hâc!

Tocmai s-au încheiat două luni din viaţa mea, două luni în care în care am învăţat câteva lucruri importante mie.
Am învăţat să fiu mult mai exigentă cu mine, să fiu on time (lucru care nu prea îmi plăcea până acum... dar, cu care am învăţat să trăiesc acum...).
Însă, cel mai important, am învăţat (din păcate abia acum, spre sfârşit...) să fiu mai tolerantă cu oamenii. O fi Crăciunul de vină, o fi situaţia de aşa natură... cine ştie.
Ideea e că, aş dori să îi cer oficial scuze lui a3urghe pentru felul în care i-am vorbit timp de două luni, necunoscând adevarata lui situaţie.
Sper că va gasi puterea să mă ierte... şi puterea să participe şi la anul care vine la Superblog.
Îl asigur că va întâmpina greutaţi de genul ăsta şi în 2010, pentru că mereu vor fi nou-veniţi îngâmfaţi aşa ca mine, ce vor da drumul la cuvinte în necunoştinţă de cauză, legându-se de norme de gramatică ce nu au nicio legătură cu umanitatea.
Sfatul meu: rămâi puternic!

Aşa cum e normal, am să spun câteva cuvinte despre câţiva dintre cei ce au luptat cot la cot cu mine, în aceste două luni.
Bineînteles, de-a lungul competiţiei, unele persoane mi-au plăcut, altele... nu.
Am să le menţionez pe cele ce mi-au plăcut, totuşi, dintr-un punct de vedere, sau din altul, acordându-le trofee hand made, marcă proprie.


Trofeul Moş Crăciun există: Lexa Verzes

Alexandra mi-a creat o impresie extraordinară de-alungul competiţiei, deşi recunosc că prima tangenţă cu ea mi-a cam lăsat un gust amar, timpul a îndulcit situaţia transformând-o într-unul din blogării dragi mie, de la această competiţie.

Trofeul Ave Lexa Verzes: Mihai aka Mike
Tip acid, deşi n-am interacţionat foarte mult cu el în aceste două luni, pun pariu că e băiat de treabă.

Trofeul E Gigelul Meu: Andrei Dreampoet

Mi-a făcut mare plăcere să îl cunosc, chiar şi virtual.
Ce îl caracterizează pe Andrei cel mai mult e ambiţia, iar eu apreciez asta la un om.
Ce mai apreciez e faptul că nu a pus la suflet atunci când i-am făcut morală pe diferite subiecte şi că a ştiut cum să accepte modul meu franş (considerat de alţii puţin cam tranşant şi aspru). Încă aştept cartea de la el. Şi ce mai aştept de la el e jobul cu editarea părţii vizuale a lui Gigel, la a doua lui carte! :)

Trofeul MoneyWatch: MoneyWatch
Deşi a avut momente în care a făcut exces de zel, Bogdan, este în opinia mea un tip inteligent, iar pentru asta, are toată stima mea.

Trofeul Lui DeMaio i-au tăiat netul: Oana Samarsan

Trofeul Nu contează înalţimea, ci contează isteţimea: Tony şi e-Lari

Trofeul Aparenţele înşeală: Zahdiva1

Am apucat să schimb câteva cuvinte cu ea, în tot acest timp şi îmi place enorm că e una din puţinele persoane cu adevărat coerente în scriere şi exprimare.

Trofeul Hihihi: Iulia Hazlii
M-a amuzat teribil atunci când mi-a zis că i-am părut foarte arogantă la începutul competiţiei şi m-a uns pe suflet atunci când şi-a schimbat părerea.

Trofeul Comentariul de Haur: Felicia, Anemonaa şi Florytutu
Felicia: îmi place blândeţea de care a dat dovadă, i-aş da suplimentar premiul de profa anului.
Anemonaa: apreciez devotamentul pe care îl are pentru copilul ei... e impresionant.


Trofeul La pândă de concursuri online: ramona

Trofeul Cel mai Arad din Adrian: Adrian din Arad
Revoluţionar, torţionar, sarea şi piperul Superblogului.

Trofeul Muriel şi Eustache: adc
Combinaţia perfectă de bun simţ şi umor de cea mai fină factură.


Okay, subsemnata, îi las pe alţii să mă caracterizeze după bunul lor plac.

Ce-am obţinut eu de la Superblog 2009?

-4 premii de blogărul zilei (de care sunt foarte mândră)
-foarte multe şanse la mustaţa de a mai fi blogărul zilei de cel puţin încă vreo 10 ori...
-4 premii de comentariul zilei (mă rog...)
-experienţa unui concurs lung, dur... dar şi plăcut!
-schimb de experienţă blogărească.


C ya all în 2010!

sâmbătă, 19 decembrie 2009

After Snow

Faleza Dunării, înzăpezită.

Fotografie: Iulia Diana Mihai (c) 2009






















Ice Age 4


foto Iulia Diana Mihai

Iată ca a nins, dar aşa de tare că s-a lăsat cu blocaje, circulaţie defectuoasă, zăpezi ca atunci când eram copii, etc.
Tocmai de aia am răcit, pentru că am fost unul din copii ăia care au stat prea mult în zăpadă.
Şi, hai să fim serioşi, oricât de supăraţi aţi fi fost pe autorităţile incapabile să vă curăţe drumurile ca să vă puteţi deplasa, nu-i atât de rău. Eu, nici nu îmi mai amintesc de când nu am mai văzut o aşa ninsoare pe plaiurile mioritice, o ninsoare de care, fotograful din mine să se bucure, o ninsoare pe care să o simt până la genunchi, să-mi scârţâie sub bocanci...


IARNA

De Vasile Alecsandri


Din văzduh cumplita iarna cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind flori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţara;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Straluceşte şi desmiardă oceanul de ninsoare.
Într-o sanie uşoară care trece peste văi ...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

marți, 15 decembrie 2009

Prima zăpadă

Astăzi când m-am trezit am avut cea mai mare surpriză... ningea...
... am zis că aşa ceva categoric merită imortalizat.

Fotografiile vor exista (cândva...) şi aici, într-o variantă mai ordonată.













duminică, 13 decembrie 2009

Se lasă cortină...


Gata şi cu Superblog.
A fost un drum foarte lung... dar unele lucruri chiar or să-mi lipsească, printre care spiritul de competiţie şi antrenamentul zilnic.
Trebuie să recunosc că în momentul de faţă mă simt extrem de obosită, pentru că, sunt unul dintre puţinii blogări care chiar au pus suflet.
M-am bucurat... m-am enervat, dar uite că, aşa cum zicea un coleg blogăr, această mişcare de rezistenţă a luat sfârşit.
În sfârşit pot ieşi din casă şi îmi pot relega prieteniile.
Glumeam, bineînţeles: prieteneii mei imaginari sunt foarte întelegători.

Şi, pentru că scopul acestei postări obligatorii este de a menţiona câte ceva şi despre partenerii media, respectiv despre organizatori, care, of, au fost puţin cam neglijaţi timp de două luni, am să încep cu cei pe care chiar îi cunosc.

PCNews:
Foarte tare iniţiativa voastră de a organiza anual un astfel de concurs în care noi, blogării să ne putem bate în taste şi în orgolii.
Sunteţi inventatorii celei mai originale metode de advertising, prin intermediul îngâmfării mele şi a altor blogări.
Datorită Superblog, mi-am făcut ordine pe blog, mi-am cizelat scrisul, în sensul că am devenit mult mai pretenţioasă cu mine însumi, lucru care nu are decât să mă ajute în meseria mea.
Tot datorită Superblog am învâţat o mulţime de chestii noi, mai ales despre automobile (capitol la care eram cam 0).
Mi-aş fi dorit, însă, mai multă ordine şi disciplină în organizare.

RadioLynx:
Desi nu auzisem de ei înainte de Superblog şi de interviul în direct când am fost desemnată pentru prima oară blogărul zilei, iată că am ajuns acum să îi ascult din când în cănd. Cu ocazia asta, vreau să îi mulţumesc lui Dan Darie de la Academia de Gaming, că m-a lăsat să îl folosesc ca şi personaj în postarea asta.

Arena IT:
Cei trei muschetari norocoşi de anul trecut...

SwissPlan.biz:
Felicitările mele pentru iniţiativele pe care le-au avut de-a lungul Superblogului.
Claudia... ea merită toate laudele şi trofeul meu imaginar în PR.

XtremPC:
Cine n-a auzit de ei, a trăit degeaba...

BPP, Tech In Style, Connect, www.121.ro, RACK, s-au numărat şi ei printre oamenii responsabili cu existenţa Superblogului de anul acesta, deşi au fost ei mai mutulică de-a lungul competiţiei şi nu ne-au dat ocazia să fim curioşi să vedem cine sunt, merită un click pentru simplul fapt că s-au implicat, chiar şi din umbră.

Până anul viitor, Iulia Diana Mihai aka keltoighost vă urează Crăciun Fericit! şi un an cât mai bun!

Ţaţa Leana, Ghiocel, Ghiocica şi Fane au o dedicaţie pentru voi, un mic karaoke... Nu se compară ei cu Blogatu cântând după Banică, dar vă cântă din suflet!


Ada Milea - Colind


Moa :D

Keltoighost's Nest UNDER CONTRUCTION!

Aşa cum anunţam într-o postare trecută, blogul Knock Knock se divide... adică va avea un urmaş.
Urmaşul se numeşte Keltoighost's Nest şi va fi un blog specializat DOAR pe fotografie.
Pe Knock Knock voi păstra aberaţiile mele zilnice.

Iată şi bannerul:

BannerFans.com



Vă voi anunţa în momentul în care voi începe să postez fotografie!

sâmbătă, 12 decembrie 2009

End of an Era, birth of another Era



De câţiva ani ţin DVD-ul cu End of an Era, de la Nightwish, în dulap.
Nu m-am încumetat să îl ascult pe tot până acum...
Am aşteptat, probabil, să apară tehnologia necesară, să îl pot astfel savura la adevarata lui valoare. Pentru că, operele de artă trebuiesc tratate cu respect.

Iată că, momentul în care eu să dispun de această tehnologie, demnă de un aşa concert, ultimul cu soprana Tarja Turunen, tocmai a venit!

Mă aşez pe pat, deschid notebook-ul meu cel nou de la Asus.
Ahhh, asta da delectare, îmi spun. În sfârşit am să văd concertul meu preferat la rezoluţia optimă...şi să-l aud până la cel mai fin decibel...
Simpfonia de pixeli şi de sunete fine s-a revărsat pe monitorul laptopului meu ASUS, odată cu butonul play.



Ce am simţit în momentul ăla e foarte greu de descris... atât de greu de descris cum e atunci când trebuie să povesteşti cuiva un vis frumos ce l-ai avut...
Emoţiile şi adrenalina s-au scurs picătură cu picătură prin boxele Altec Lansing...
ochii fiindu-mi delectaţi de imaginile senzaţionale pe care noul meu notebook cu decodor HD era în stare să le redea... simţind-o pe Tarja Turunen cu mine în cameră... exact ca şi cum mi-ar fi cântat la ureche...
Din când în când Marco Hietala se apropia de el şi îmi dedica câte un riff.
Nici Tuomas Holopainen nu se lăsa mai prejos şi mai articula câte un zâmbet aşa cum doar el ştie, din spatele clapelor ce păreau atât de aproape de mine...
Aşa da redare de multimedia...! Aşteptarea mea meritase fiecare secundă...
Iar, cu ajutorul notebook-ului de la ASUS, reuşisem să mă întorc în timp, atunci când Nightwish înregistraseră acel DVD.
Iată că, astfel de jucărele tehnologice ce dispun de conector HDMI pot fi folosite şi ca maşini ale timpului, în concluzie.
A doua zi am aflat că în cartierul meu se luase curentul cam în timpul concertului meu End Of an Era, dar ce-mi păsase mie... Notebook-ul meu ASUS avea baterie bună!

Clar, asta era the birth of another era!

Articol scris pentru Superblog 2009, proba cu nr. 55 (ultima!) ASUS.

vineri, 11 decembrie 2009

Pe vremea mea...

... stăteai maică şi te uitai la televizor, şi erai al naibii de fericit.
Cam la fel de fericită cum am fost eu atunci când s-a auzit zvonul, pe la mine prin bloc, că vin băieţii cu televiziunea prin cablu, şi că există un post doar cu desene animate.
Fiind o aprigă urmăritoare a lui Captain Planet, pe TVR, şi neimaginându-mi că un post ar putea să difuzeze desene toată ziua, nu numai la ora 19.00, la început am ridicat sceptică din sprânceană şi am zis biiiiine mă.
Dar minunea s-a produs... şi de acolo a venit şi... DEPENDENŢA. Cu toate astea, a fost o dependenţă folositoare mie, pentru că, am învăţat singurică Limba Engleză.
În plus, mi-a rămas o anumită copilărie în suflet, pe care generaţiile mai tinere mă îndoiesc că o mai au... pentru că, ce e în ziua de astăzi nu prea se mai numeşte desen animat, ci grafică rece pe calculator.

Bun, dar să nu deviem de la subiect, televizorul versus notebook-ul (ca şi posibil înlocuitor).

Cum să vă zic, problema asta, din punctul meu de vedere, e cam cu două tăişuri.
E normal ca lucrurile să evolueze, aşa cum eu, de la Captain Planet am evoluat la Cartoon Network, şi, iată că am ajuns să fiu mai bogată spiritual şi intelectual, datorită evoluţiei acesteia.
În concluzie, evoluţia este mereu bine-venită. Cu toate astea, e normal ca eu să îmi ridic în slăvi vremurile mele de glorie, ale copilăriei mele.
Pentru că, fiecăruia i se pare că, ce a fost pe vremea lui a avut mai mult farmec decât ce e în ziua de astăzi.

Deşi fac parte din generaţia veche, momentan acord foarte puţin timp televizorului, aproape DELOC chiar.
Motivele mele sunt simple: nu îmi place să fiu controlată psihic de nicio sursă.

Deşi sunt pasionată de Advertising ca şi artă, nu suport pauzele publicitare.
De asemenea, nu îmi place să stau să aştept să văd filmul cutare la ora cutare.

Am desktopul meu, am filmele mele non-comercial pe care le urmăresc atunci când vreau şi pentru cât timp vreau. Când nu mai vreau, apăs space sau, după caz X, şi îmi văd relaxată de viaţă... sau de somn.
Apoi, pe acelaşi desktop, cu ajutorul unui TV Tuner, pot oricând urmări şi posturile TV... deci, nu pierd nimic. (aparent)

Însă, există momente în care chiar îmi dau shut down la calculator, iau telecomanda televizorului meu cel clasic şi încep să butonez.
Acestea sunt de regulă momentele în care mă simt foarte singură.
Tocmai pentru că, televizorul nu îl poţi pune pe pauză atunci când doreşti, exact aşa cum un om nu îl poţi pune pe pauză atunci când îţi vorbeşte. E senzaţia că cineva e acolo... şi că nu eşti singur.

Aţi putea foarte bine să îmi ziceţi: "bine, bine, dar acelaşi lucru îl poţi face şi cu un TV Tunner lipit de placa de bază".
Nu e chiar acelaşi lucru. Nu pot explica de ce, dar nu e... Acum vreun an, un an şi ceva, mă aflam acasă la un prieten ce urmărea posturile TV cu ajutorul unui TV Tuner. Tot ce-mi trecea prin minte era cât de singur se poate simţi câteodată pentru că nu are televizor.
Poate sunt eu prea nostalgică... dar...

Probabil într-un viitor nu tocmai îndepartat, televizoarele vor fi înlocuite în totalitate de notebook-uri, pentru că, din câte se vede, ele devin din ce în ce mai performante.
Apoi, prezintă calităţi pe care nici televizorul şi nici desktopul meu Frankenstein nu le au: mobilitatea şi comoditatea...!
Asta ca să nu mai menţionez de variatele formate de fişiere media acceptate şi de performanţele video ce ating cotele extraordinarului!

Dacă nu mă credeţi, răsfoiţi printre produsele ASUS, să vedeţi acolo tehnologie!

Şi, ca să fiu în ton cu zodia mea, dacă ar fi să pun pe o balanţă cele două modalităţi, cu siguranţă talerele ar sta la acelaşi nivel!




Iertaţi-mi sinceritatea, dar am preferat să nu fiu ipocrită şi să scriu totul din suflet.
Dacă aş fi fost bărbat, probabil că mă numeam Vali Sterian, pentru că, nu m-aş fi tuns niciodată, ca un nostalgic adevărat ce aş fi fost.

Articol semi-lung scris pentru Superblog 2009, penultima probă (huh!), cea cu numârul 54, ASUS.

Ţaţa Leana + bucătăreala = Horia Vîrlan

Ţaţei Leana îi e foame
Vrea să facă-o oală mare
De sarmale
Unde pui că are-n casă
Invitaţi puţin de vază

Se gândeşte, se gândeşte
Cum să facă, cum s-ontoarcă
S-aibă să pună pe masă
Invitaţilor din casă
Sărmăluţele gustoase

Are carne, are orez
Foi de viţă şi piper
Sare, borş şi bulion
Toate puse în castron

Şi-acum na! Iată problema!
Care vine cu dilema:
Cum să fac să-mi iasă bine?
Să le fac burţile pline...

Ia băbuţa carnea toată
O tranformă în tocată
O amestecă cu sare
Cu orez şi-i dă savoare

Opăreşte frunza bine
Nici că se poate abţine
Pune carnea împachetată
În frunza cea prea bine fiartă
Sărmăluţele le-aşează
Roată roată
Toate-n oală
Le îmbălsămează-n sos
Să se fiarbă adipos

După suta de minute
Gata-i sarmaua minune
Când capacu îl ridică
Ia acum de mai manâncâ!
Arse, mirosind urât...
Ce rămâne de făcut?

Ce-am să fac acum, măi frate
Cu arsele mele bucate?


Ia că-l sun pe domnul Horia
Să-mi salveze dânsul gloria
Şi-aşa Sâmbătă pe 5,
La real,- Vitan în poartă
Domnul şi-a lansat o carte
De bucate preparate
Româneşti şi-orice doreşti

Horia e salvarea mea
Ca el nu e nimenea!


After-party. Horia Vîrlan a venit la petrecerea Ţaţei Leana, i-a arătat cum se gătesc sărmăluţele şi, ca pe viitor să nu-l mai exaspereze cu telefoanele, pentru că e şi el un om ocupat, i-a dat cadou de Crăciun cartea nou lansată la Real Vitan, pe 5 Decembrie 2009, pe numele ei Bucatele noastre. Carte de preparate mai mult sau mai puţin româneşti.

Articol realizat pentru Superblog 2009, proba pentru Real Hypermarket.

Mă numesc Moş Crăciun

Ho ho ho!
Numele meu e Moş Crăciun.
Ce, nu mă credeţi? Vă arăt buletinul!

Pentru mine, toţi copii sunt la fel de importanţi. Îi iubesc pe toţi în aceaşi măsură. Îi iubesc chiar şi pe părinţii lor, chiar dacă... ei au uitat de mine, eu îi iert.
Cum să îşi amintească de mine, când majoritatea dintre ei au uitat chiar şi de ei?

Dar, să revenim la copii.
Ce vroiam de fapt era să vă povestesc este ce discuţie interesantă am avut cu un copilaş pe messenger într-o zi, pentru că vorba aia... m-am modernizat şi eu, acum citesc bloguri... corespondez prin IM. Nu de alta, dar ţin foarte mult la tăierea copacilor şi la irosirea hârtiei pe scrisori. Ce să mai zic că deja căsuţa mea poştală din Laponia devenea neîncăpătoare. Mă puteţi întreba cum de până acum mă descurcam cu astea... păi dragii Moşului, în ultima sută de ani populaţia Terrei s-a înmulţit de 6 ori. Închipuiţi-vă că nici copacii şi nici cutia mea poştală nu mai fac faţă.

Aşa... şi intră ăsta micu pe id-ul meu de mess. Eu, ca să nu îmi dezvălui identitatea, îl iau tare:
Je-Cine eşti şi ce vrei?
Ionel-Hai Moşule, lasă vrăjeala... ştiu cine eşti!
Aha... ăsta era din România!
Je-Dar cum mi-ai găsit dragul Moşului adresa de messenger?
Dintr-o dată văd scris pe monitor:


Cum făcuse asta... nu ştiu. Apăs pe X repede.

Ionel-Moşule? Vezi ca Blitzen şi Rudolf îşi scarpină coarnele de uşa ta de la intrare şi îţi râcâie vopseaua!!! (lol)
Je-...?
Ionel-Google Earth, Moşule!
Je-Câţi ani ai tu, flăcău?
Ionel-6 ani.
Je-Şi ce vrei să-ţi aducă Moşul de Crăciun?
Ionel-Laptop...
Je-Bine dragu Moşului, o să-ţi aduc un Laptop, mi-am pus reminder la mobil.
Ionel-Staaaaaaaaaaai! Nu scapi aşa de uşor!
Je-...?
Ionel-Nu ţi-am spus de care laptop vreau!
Je-Păi, nu sunt toate la fel!?
Ionel-Cum să fie toate la fel? Moşule, dar nu-ţi prieşte statul în Laponia, observ. Eu vreau un laptop Asus, şi nu orice fel de Asus btw. Vreau un Asus G51. Am văzut eu un articol la Iulia Mihai pe blog despre laptopul ăsta, şi îl vreau!Pot să mă joc 3D pe el şi pot să-l iau la grădi să mă laud la Paul.
Je-Nu ai vrea, de exemplu, tot de la Asus, un EeePC 1005HA-BLK008S Atom? E mic, ca tine aşa, poţi să te şi joci pe el, poţi să intri pe messenger, HDD de 160GB, DDR2... 1024... şi e tare frumuşel.
Ionel-Are 3D? N-are! Aşa că eu vreau G51! Apoi, EeePC e pentru fete. Ştiu eu... Iulia Mihai îşi doreşte unul. G51 are tehnologie 3D NVIDIA® 3D Vision™. Vreau să văd jocurile 3D, nu 2D nu 1D... 3D!!! x( Şi încă ceva, dacă nu îl găsesc sub brad dimineaţa de Crăciun, îţi pic netul Moşule!

Jur că acum 200 ani nu erau copii în halul ăsta...
Dar Moşul tot vă iubeşte pe toţi!
Crăciun Fericit, dragilor!
P.S. Ionel şi-a primit laptopul... că n-am avut încotro.

Articol realizat pentru Superblog2009, proba 52, ASUS.

În ce ţară trăim... (I)

La mine în scara blocului apărea în timpul alegerilor un sticker care spunea aşa: "Nu votezi, nu comentezi!".
N-am votat, în concluzie, n-am comentat... Poate doar puţin pe ici pe colo. Fiecare are totuşi dreptul la o opinie. Însă, nu am urmat trendurile, potrivit cărora să scriu pe blog postări interminabile despre idolatria mea pentru X sau antipatia mea pentru Z, pentru că nu mi se pare etic. Nu mă plăteşte X să fac asta pentru el, nici acum, nici când se va vedea cu sacii în car. (Ipotetic vorbind...)

Despre ce vreau să vorbesc de fapt. Indiferent cine ar fi candidat, cel mai mare duşman politic al României e, de departe campania electorală.
De ce?
Păi, să vă povestesc ce se întâmplă undeva în judeţul Galaţi.
Se face că, de curând au fost alegerile.... Şi, ştiţi cum e... agitaţie, steguleţe cu însemnele partidului, ceasuri de perete cadou, calendare cu faţa monşerului, găleţi cadou şi alte mici momeli electorale.
Bun, până aici, nimic anormal, treburile astea se întâmplă de pe vremea lui Caragiale.
Care e problema de fapt... Problema e atunci când lucrurile astea se întâmplă într-un sat din judeţul Galaţi şi atunci când doamna primăriţă a satului respectiv foloseşte fondurile pentru cadourile (o portocală şi un caieţel) destinate serbării de Moş Nicolae a copiilor de la şcoala I-IV... pentru a cumpăra prostioarele electorale menţionate mai sus.
Mă întreb dacă doamna primar are copii, şi mă mai întreb ce fel de om e ea, în fundul sufletului ei... Nu de alta, eu n-am copii, dar când am auzit povestea asta, parcă tot m-a apucat mila pentru copii aceştia.
Nu ştiu dacă vă mai amintiţi cum era când eraţi copii... Serbările de sărbători erau sfinte! Chiar dacă nu primeai decât o ciocolată, o primeai cu o aşa bucurie de te ţinea trei zile...
Vă las pe voi să o judecaţi...

joi, 10 decembrie 2009

Legendele Toyotei - Land Cruiser

Întâi de toate, ca să putem explica mai bine de ce Land Cruiser, este o legendă, nu atât pentru Toyota, cât pentru întreaga piaţă de automobile din întreaga lume, vom lua puţin la puricat numele, îl vom traduce şi îl vom explica.

Dăm iama la dicţionarul Englez-Român şi aflăm aşa...

Land= termen general desemnând cuvinte ca pământ, uscat, regiune, loc, ţinut, ţară.
Cruiser= adjectiv derivat din cuvântul cruise ce înseamnă croazieră.

De aici, tragem următoarea concluzie: Land Cruiser se traduce aproximativ prin Cel cu care faci croaziere pe uscat.

Şi, să facem un exerciţiu de imaginaţie.
Ce este o croazieră?
Este o maxi-vacanţă în largurile oceanelor şi a marilor, în care confortul şi plăcerea ating cote maxime!

Iată, cum Toyota sugerează acest confort şi plăcere (cea de a conduce) şi pe uscat, prin automobilul Land Cruiser!

Şi, dacă tot e vorba de o legendă, să vă spun cum a început această legendă.

Povestea a început acum 56 ani, cu modelul BJ, aventura continuând până în ziua de astăzi, zi în care, Land Cruiserul a devenit una din cele mai de nădejde automobile din istoria omenirii, făcând faţă foarte bine multor situaţii.



Perfect pentru un automobil de familie, perfect şi ca un automobil sport, perfect pentru drumurile lungi, accidentate, perfect pur şi simplu...

Pentru că, de-a lungul vremii, oamenii au iubit Land Cruiserul, au ieşit pe piaţă chiar şi câteva carţi despre evoluţia acestui automobil, cât şi o biblie a utilizatorului.





Iată, în concluzie, ce înseamnă o legendă!

Dar, să ne întoarcem în zilele noastre, pentru că legenda continuă.

Aici, acum, în zilele noastre, avem variantele îmbunătăţite ale Land Cruiser-ului (BIGGER, BADER, BETTER).
Astfel, printre cele mai bune automobile ale genului, numărăm Land Cruiser şi Land Cruiser V8



De ce Land Cruiser?
Pentru că are motor turbodiesel D-4D de 3.0 litri, ce asigură performanţe atât onroad cât şi offroad, disponibil împreună cu o transmisie manuală de 6 trepte sau una automata de 5 trepte, reuşind să intre în viteză de la 0 la 100km pe oră în doar 11,7 secunde în cazul modelului A/T şi în 12,4 secunde în cazul modelului M/T.
Motor silenţios, economic (consumând doar 8,1 litri la suta de km, respectiv 8,5 litri în cazul modelului M/T) ce altceva ai mai putea vrea?
Poate o emisie de dioxid de carbon între 212 grame de km.(A/T) şi 224 grame de km. (A/M).

Lăsând detaliile tehnice la o parte... în tot acest timp, de aproape 60 ani, Land Cruiser-ul a învâţat să fie stabil, uşor de manevrat... şi să dea confort sporit pasagerilor. Unde mai pui că vorbim de un interior rafinat...

Şi, fie vorba între noi, cred că legenda va continua probabil sute de ani de acum încolo...
A cunoscut-o bunicul, a cunoscut-o tata, am cunoscut-o şi eu, iar arborele meu genealogic va creşte aşa cum modelele de Toyota Land Cruiser se vor înmulţi!


Material scris pentru Superblog 2009, proba 51, Toyota.