marți, 16 iunie 2009

Maiko


Se vede treaba ca blogul asta al meu se transforma incet, dar sigur intr-o salata de fotografii, aberatii, desene si pareri personale. Cat m-as fi chinuit sa nu-l fac personal, nu m-am putut abtine. Bineinteles, pot si mai personal de atat, insa nu aveti voi norocul asta.

Cat despre postarea de astazi, e un desen mai vechi, la care m-am chinuit o zi intreaga (nu-mi ieseau culorile si umbrele asa cum vroiam eu).
Poate intr-o buna zi am sa-l refac, sau poate am sa transpun totul intr-o fotografie... cine stie.

Cat de curand, am sa postez si desenele cu care noi, Hammerstrike Inc. (R.I.P.) am participat la Olimpiadele Comunicarii de anul acesta. Acum ca Olimpiadele s-au incheiat, si nu e nici un pericol ca cineva sa ne fure ideea :))

duminică, 14 iunie 2009

Orice floare ar trebui sa aiba numele ei...


Odata, mama si cu mine priveam o multime de flori cosmos albe si de culoarea piersicii, care inflorisera de partea cealalta a iazului de langa casa noastra. Am intrebat-o: "Cum se numeste floarea asta?"
"Cosmos" mi-a raspuns.
"Ihi, cosmos. Si cum se numeste cea mica?"
"Ce vrei sa spui?"

"Cum pot doua flori diferite sa aiba acelasi nume?"
Mama m-a privit perplexa. "Ei bine, numele familiei de flori este cosmos. Acesta e tipul florii."
"Dar si noi suntem o familie de oameni in casa si avem numele nostru. Asta inseamna ca fiecare floare trebuie sa aiba numele ei.Deci vreau sa le dai la fiecare cate un nume asa cum ne-ai dat noua. Astfel, nici una nu va fi trista."

Fragment din "Adevarata viata de gheisa" - Mineko Iwasaki

vineri, 12 iunie 2009

Ironia Zilei

Sa mergi la magazin sa iti cumperi o sticla de vin, ca sa iti ineci depresiile si amarul, iar vanzatorul sa iti zambeasca complice si sa-ti zica:
"Ehe, petrecere frumoasa si distractie placuta, donsoara!"

Unde ne mai biciclim si noi?

Un articol din ziarul galatean, Viata Libera spunea asa:

* Hotărârea este luată, dar se va face şi consultare publică… *

Un proiect de hotărâre, semnat de consilierul Apostol Roman, de viceprimarul Nicuşor Ciumacenco şi de consilierul Mihai Manoliu, vrea să modifice Hotărârea de Consiliu nr. 307, care interzice acum accesul bicicliştilor în parcuri şi pe Faleză.

Cei trei aleşi vor ca hotărârea să fie „mai flexibilă”, astfel încât, din septembrie până în aprilie, când lumea nu iese la plimbare bicicliştii să aibă acces pe Faleza Inferioară. În restul perioadei, accesul ar putea fi permis, de luni până vineri între 7,30 şi 17,00. În plus, sâmbăta şi duminica, Faleza Superioară ar urma să fie închisă circulaţiei maşinilor şi deschisă bicicliştilor. Copiii de până la 12 ani, sub supravegherea părinţilor, ar avea acces permanent.

Conform… tradiţiei, tot ieri, dar cu vreo două ore mai târziu de la declaraţiile lui Picu, viceprimarul Nicuşor Ciuamcenco a reluat şi dezvoltat tema închiderii circulaţiei rutiere, pe Faleza Superioară (pe tronsonul cuprins între Ivas şi Elice, pe o lungime de 2,5 km), în fiecare weekend de vară!

Nu că s-ar fi realizat vreun studiu care să arate că sâmbăta şi duminica maşinile nu circulă pe Faleză (?!), sau că jumătate din gălăţeni îşi doreşte să se plimbe prin mijlocul şoselei… Oricum, viceprimarul spune că va supune dezbaterii publice ideea de închidere a Falezei.

Astfel, propunerea va fi amplasată pe site-ul Primăriei, iar cetăţenii pot reacţiona şi la materialele din presă, vicele urmând să primească sugestiile lor pe adresa de e-mail (sau pe messenger) viceprimar_ciumacenco@yahoo.com.

Oricare ar fi rezultatul consultării publice, vicele intenţionează să introducă propunerea pe ordinea de zi la următoarea şedinţă CL. Atunci de ce mai face consultare publică?

„Voi discuta săptămâna viitoare, la comisie, când se va redacta şi raportul de specialitate, iar la următoarea şedinţă vreau să o bag pe ordinea de zi. Totuşi, n-aş vrea ca această iniţiativă să se transforme într-un lucru nedorit de gălăţeni… Este posibil să apară şi reacţii adverse din partea şoferilor care parchează pe Faleza Superioară…”.

Potrivit lui Nicuşor Ciumacenco, Poliţia Rutieră va realiza un studiu de oportunitate, mai ales că „sunt reţineri de la poliţie, că lucrările pe ISPA şi închiderea Falezei vor conduce la o oarecare aglomerare a traficului prin oraş”.

Nu ştim cum va decurge dezbaterea publică sau care va fi opinia gălăţenilor, însă un lucru este sigur: Galaţiul nu a rezolvat probleme mult mai importante decât … plimbatul pe şosea. Lipsa locurilor de parcare, numărul mare al câinilor fără stăpân sau curăţenia în oraş sunt doar câteva din problemele care ar trebui să îi preocupe pe aleşii noştri…

Victor Cilincă
Maria Măndiţă



Bun, acum ce e de facut?
Buna-vointa este, dar defilam cu cine nu trebuie, pentru ca la acest articol s-au facut si comentarii pe site.
Majoritatea sunau ceva de genul acesta:


Din cite am inteles cea mai mare problema a Galatiului o reprezinta biciclistii.Se pare ca de la volanul smertanelor,a BMW-urilor,a Audiurilor care circula prin oras pare hilar sa mergi cu bicicleta.Nu-i nimic gaseste primaria solutii si pentru asta.Tranforma politia comunitara in politie biciclistica(rutiera este deja).Cat despre inchiderea circulatiei rutiere pe faleza superioara,asta este cea mai buna idee a primariei pentru blocarea completa a circulatiei in oras.Bravooooooooooooooo. Nota2. stai jos domnule vice.
Trimis de catre : Malcik


Bravo mai Malcik, probabil ca esti moldovan de peste Prut, asa s-ar explica nick-name-ul si atitudinea de neam prost.

Cu tine am rezolvat-o, insa ce facem cu ceilalti?

Eu zic asa, faceti voi, astia care vreti sa aveti si voi pe unde va plimba cu bicicleta, bine si intrati pe site-ul Primariei Galati, vedeti care e treaba pe acolo, semnati petitii, convingeti si pe altii, si away we go, pe doua roti fara motor!

joi, 11 iunie 2009

Mica poveste sentimentala

Dragostea adia peste fata lui alba. Murea de nerabdare. Oare ce avea ea sa spuna? Oare cum avea sa ii primeasca vestea? Nisipul era perfect. Racoros si umed. Apa marii ii mangaia degetele de la picioare, doar din cand in cand.

-Stii ca te iubesc, nu?

-Da, dragul meu, stiu.

-Tu ma iubesti?

-Ce intrebare e asta?

-Nu stiu, o intrebare, spune!?
-Da mai...

Din mana pe care o tinuse de cateva minute bune la spate, inflori cel mai frumos inel cu peruzea, numai cat sa il confunzi cu ochii ei.
Se aseza in genunchi in fata fetei cu ochii albastrii, intinse mana spre ea, si cu vocea tremuranda, o intreba atat de incet incat numai el putea sa auda:

-Te casatoresti cu mine?
-Ce?
-Te-am intrebat daca te casatoresti cu mine...

-Sa ma casatoresc cu tine? Asta e inel? Atat insemn eu pentru tine? Un inel albastru?Nici sa nu te gandesti ca am sa ma marit cu unul ca tine vreodata! Avea mama dreptate. Nu esti in stare de nimic. Auzi la el, inel albastru pentru o logodna...

Aruncand inelul in nisip, fata se intoarse cu spatele la el, si cu calcaiele infipte adanc si cu mainile fluturand nervos pe langa corp se indeparta de baiat, mormaind.

Baiatul ramase in genunchi, cu capul plecat, cu privirea pironita pe o piatra pe care nu o vedea.

-Inelul! -isi spuse el- unde e inelul??

Incepu sa scotoceasca in nisip in locul unde fata il aruncase inainte sa plece. Nu avea de gand sa piarda inelul in care se afla toata dragostea pe care el o poate vreodata darui cuiva.

Si scotoci, si scotoci, facu o gaura de doi metri in nisip. Si scotoci, si scotoci, ajunse la pamant, nisipul nu se mai vedea de vreo cateva ore. Si scotoci, si scotoci, ajunse la piatra, apoi la magma. Era atat de cald, dar nu avea de gand sa renunte. Inelul trebuia sa fie pe undeva...
Centrul pamantului era asa cum el isi imaginase mereu: rosu si cald.

Si scotoci prin lava, scotoci ... merse... merse... Nici el nu stia cat merse. In urma lui, tunelul. In fata lui, si mai mult de mers.

Merse cativa ani si cateva ore. Vlaguit, sapa in continuare. Inelul nicaieri.

-Lumina? De unde vine aceasta lumina? -se intinse spre palcul de lumina din fata lui. In intampinarea lui, vazu o mana ce incerca pe partea cealalta sa sape. Lumina se facu din ce in ce mai mare. Iesirea din Pamant era aproape. Mana ce ii iesise in intampinare il trase afara din Pamant.

Afara din Pamant era o lume noua. Mana ce il intampinase apartinea celei mai frumoase japoneze pe care el o vazuse vreodata.

-Unde sunt?

-Esti in Japonia, bun venit. Uite, am gasit un inel, e al tau cumva? L-am gasit pe iarba, cam exact in locul pe unde ai iesit tu.

-Nu, e al tau, frumoasa fata...




Povestioara asta este poate cea mai veche povestioara pe care eu am nascocit-o vreodata...
Mama nu mi-a spus niciodata povestioare normale, ci inventate de ea. Plictisita de faptul ca eu in fiecare seara o rugam sa-mi mai zica o povestire inventata, intr-o seara m-a pus sa ii zic eu una ei. In mare parte, asta a fost povestioara.

Acum un an, povestind cuiva despre aceasta intamplare, persoana respectiva m-a rugat sa o astern pe "hartie".
Iata rezultatul...

Umor Englezesc

Intr-un autobuz londonez, un tanar ii ofera locul unei doamne in etate.
Doamna lesina de emotie.
Cand se trezeste, doamna ii multumeste tanarului galant.
Tanarul lesina de emotie...

[lol]


Fragment cules din "Codul bunelor maniere astazi" - Aurelia Marinescu, umor englezesc.

marți, 9 iunie 2009

Kids playing





Doar cateva imagini surprinse de la balconul apartamentului meu. Noroc de lentila de 17-300mm si de Sony Alpha 200.