miercuri, 28 octombrie 2009

Toyota, cea mai tare din parcare. Viaţa la Coţofăneşti

Într-o zi frumoasă de vară, la Coţofănesti, Costel se hotărî să îi facă o vizită prietenului său din clasa 1, Vasile Plugaru.

-Vasileee, eşti acasă, băi?
-Ia nu mai urla bă, c-o trezeşti pe soacră-mea... sânt acas', ce-ai paţit? Intră în linişte şi nu face zgomot, că iar se trezeşte descreierata şi îmi face capul toacă...
-Da' ce-are cu tine hârca?
-Ei ce-are... îmi tot zice în fiecare zi că nu sunt bun de nimic, decât să bârăi maşina aia şi să mă laud prin sat cu ea.
Cică degeaba munceşte Tincuţa în Italea, că eu mă dau mare pe la gagici cu noua mea Toyotă. E dusă...
-Da bă, da' serios acu' tu eşti tare smecher, asta munceşte în Italea, şi tu faci valuri pe aici pe uliţă cu Toyota ta... Cam are dreptate soacră-ta, da' ia dă tu de băut, aşa ca să mă bucur şi eu de bucuria ta... şi de maşina ta.
-Hai noroc, Costele!
-Nu "hai noroc" bă, că nu-mi iei tu norocu' mie...

Vasile începu să râdă cu poftă, scoţând grohăituri scurte şi înecate.

-Auzi, Vasile, mi-aş lua mă, şi eu o Toyotă de-asta. Ca tare frumoasă e a ta! Dar nu mă hotărăsc de care... Am auzit eu că Prius-urile sânt mişto.
-Bă Costele, îţi iei maşină de gagici, bă? Ce fătălău eşti...

Vasile începu iar să râdă cu şi mai mare poftă.

Păi n-ai auzit, fraiere, ce caterincă a făcut ventrilogu' ăla de Jeff Dunham într-unul din show-urile lui, de Prius-uri? Maşini bune, dar pentru fetiţe, Costele!
-Cine bă? Ăsta pe unde stă? S-a mutat de curând în sat?
-Îi american, neispravitule... Am văzut eu un dividiu cu el, l-a cumpărat Tincuţa din Italea, de la unu' care trăgea muzică de pe intărnet, i-a zis că-i manele, da' a tras-o în ţapă, că aşa e toţi pe-acolo, nesimţiţi.
-Bun bă, dar ce să-mi cumpăr?
-Păi ia di colea, şi te uită tu pe site-ul lor! Ete, tastezi aşa: ve... ve... ve... punct... toyota, iar punct ş-apoi ro... de la România.

Şi cât ai zice... brânza de vaci, Vasile şi Costel intrară în lumea frumoasă şi virtuală a site-ului Toyota.

-Ia te uită, Vasile, ce carte...şi eu... site de-ăsta frumos au aştia de la Toyota, am mai văzut eu la alţii, dar... ăsta e chiar bengos!
Au fiecare masinuţă în parte, explicată şi cu poze, de la iQ la gigantul Land Cruiser.
Şi ia uite bă, au şi Hiace de-ala de-are Petrică, de face el cursele alea Coţofăneşti-Bârlad. Frumos tare...
-Ţi-am zis eu că au un site frumos, Costele!
-Nu mi-ai zis Vasile, tocmai ţi-am zis eu acum!
-Dar uite bă, că au începând de la promoţii, pi centru, parteneri de-ai lor, harta de te pierzi pe-acolo pe site pe la ei, le pasă şi de mediu... poţi să faci ş-un test drive... au de toate! Ăştia nu degeaba sânt cei mai tari din parcare!
Da ştii ce nu-mi place mie totuşi la site-ul lor? Au logotipul prea mic!
-Ce e ăla bă, logotic?
-Logotip, sigla lor... Ete asta d-aci din colţ.
-Da de unde ştii tu bă Vasile, cuvinte aşa importante?
-Ştii când ţi-am zis eu ţie că merg o vară întreagă cu oile?
-Îhî...
-Te-am minciunit, îmi era ruşine să-ti spun. M-am dus la oraş şi-am făcut un curs de Advertising.
-Ce e ăla Advertising, Vasile?
-Ei, de-ăla cu reclamele, de face ei pe-acolo pe la televizor...
-Aşa, şi de ce spui că e logotipul ăsta, sau cum îi spui tu, mic?
-Ei, spun şi eu aşa...
-Da bă, ca bine le spui tu! Ştii ce mai mi-ar fi plăcut să fie pe aici că nu văd eu...?
-Nişte fotomodeale căţărate pe maşini, bă?
-Noooo, mie-mi place frumusăţa naturală, bă Vasile! Dacă la alea le iei fardurile, le-ai desfigurat!
-Eh, că pretenţos mai eşti, Costele!
-Normal că sunt pretenţos, ştiu ce vreu, Vasile. Iar eu mă refeream la rate. O fi pe aici, dar eu nu văd. În rest, site-ul ăsta e numa perfect pentru mine, şi pentru aspiraţiile mele, gasesc ce vreu în el. Îţ multumesc din suflet.

În mijlocul discuţiei celor doi prieteni, se auzi un racnet infernal, venit parcă din străfundurile Iadului:
-Vasile, iar stai degeaba? De asta munceşte Tincuţa în Italea? Ca să stai tu de vorbă cu golanii? Ai dat la porci?
-A....cum mămică, vin acu! raspunse Vasile bâlbâindu-se.

-Auzi, Vasile, nu-mi dai mie notebook-ul aista acasă, ca să studiez şi eu site-ul?
-Da ştiam că ai şi tu acasă unu, Costele!
-Am bă, dar la mine scrie altceva în el, când îl deschizi, e cu altceva aşa... Scrie de telenovela aia de pe Acasă. Dacă ştiam că e cu de-astea, nu-l mai cumpăram deloc, că e pentru femei al meu! Şi-mi luam şi eu unu ca al tău.
-A da, bine bă, hai că-ţi pun un semn de carte, şi-l închid, ca să nu pierzi pagina.
-Multumesc Vasile, prietenul... ştii tu cum e... la nevoie se cunoaşte! Ţi-l aduc mâne.
-Spor, Costele.
-Am plecat, sănătate!

A doua zi, Costel veni să-i înapoieze notebook-ul lui Vasile la volanul unui superb Yaris. Site-ul dăduse roade. Costel găsise acolo maşinuţa visurilor lui!


Articol scris pentru proba opţională nr. 12, Toyota, pentru Superblog 2009, organizat de PCNews.

We Are All AMD here...



Cum se plimba Alice prin pădure, căutandu-l pe Iepuraşul cel grabit, văzu o pisicuţă dungată stând într-un copac.

-Tu trebuie să fii o pisicuţă de Cheshire, una foarte dragută, îi spuse Alice pisicuţei.
Pisica nu spunea nimic, doar stătea şi ranjea.
Deşi la prima vedere i se păru blândă, acum pisica părea puţin periculoasă, avea ochi sticloşi, avea colţi... mulţi colţi şi ghiare lungi.
Cu o sfială în glas, Alice se încumetă totuşi să o mai întrebe ceva pe pisica de Cheshire:
-Fii bună, îmi poţi spune şi mie în ce parte ar trebui să merg?
-Asta depinde foarte mult de locul unde vrei să ajungi, spuse pisica.
-Pai, nu vreau să ajung nicăieri, în mod deosebit.

Deşi pisica ar fi trebuit să zică, în mod normal:
"-Atunci nu contează în ce direcţie mergi", aşa cum e în poveste, iar Alice văzuse desenul animat de prea multe ori ca să nu ştie replicile, pisica tăcea şi rânjea în timp ce dispărea încet... încet... începând cu vârful cozii, terminând cu rânjetul, ce mai zăbovi o vreme, după ce restul pisicii deja disparuse.

-Oh, la naiba, işi zise Alice, iar mi-a dat rateu placa video, şi iar s-a blocat mâţa asta zâmbind...! Niciodată n-am să apuc să termin jocul ăsta cu prostia asta de placă video! Aşa m-am săturat de jocul ăsta...
Doar am zis să-mi iau noua placa video de la AMD compatibilă full DirectX 11. Şi poate terminam şi eu jocul ăsta tâmpit cu Alice în Ţara Minunilor... şi mă apucam în sfârşit de F.E.A.R., că deja mă scoate din ţâţâni...

Aşa că, Alice Gheimărescu merse la cumpărături, şi îşi achizitionă mult visata placă.
Cum nu se putea hotarî între ATI Radeon™ HD 5870 şi ATI Radeon™ HD 5850, închise ochii şi îşi imagină ce ar fi spus pisicuţa de Cheshire.

"We are all AMD here... Oh, I ment MAD... sorry Alice, alege ce vrei tu... sunt bune amandoua doar de la AMD să fie!".

Aşa că Alice, închise ochii din nou, dar, de data asta, nu ca să se mai gândească la ce ar spune pisicuţa de Cheshire, ci, ca să aleagă la intamplare.
Metoda era simpla: aşa, cu ochii închişi, Alice urma să zică o incantaţie magică şi prevestitoare, care suna ceva de genul ...
Eeny Meeny Miny Moe...

Din acea zi, problemele lui Alice se sfarşiră, reuşind să-şi termine joculeţul cu Ţara Minunilor.
...Acum, Alice joacă fericită la F.E.A.R.

Vecinii ei spun că nu au mai vazut-o ieşind din casă de câteva săptămâni.



Articol scris pentru proba obligatorie nr. 11 AMD, Superblog 2009, organizat de PCNews.


P.S. Menţionez că posterul inspirat din Alice în Ţara Minunilor e confectionat de mine, ca şi conceptul de We are all AMD here!

marți, 27 octombrie 2009

Sambata in Abyss avem... BUCOVINA!





Iubitorii de folk-metal, din Galati, se pot delecta, in seara de 31 Octombrie, 2009, in Abyss Rock Bar, la orele 20.00, cu un concert extraordinar BUCOVINA!
Biletul este de 10 lei.

Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu Bucovina, iata cate ceva despre ei:

Bucovina este o formatie de folk metal traditional din Romania.
Formatia s-a infiintat in 2000, avandu-i in componenta pe Crivat si pe fostul basist Harbard. La scurt timp, bateristul initial a fost inlocuit de Mishu, care de atunci a devenit un membru permanent al formatiei.
Dupa ce Harbard a parasit trupa, Bucovina a intrat intr-o perioada de pauza, generata si de implicarea lui Crivat si Mishu intr-un nou proiect deathgrind intitulat Vena Cava.
In 2005, Bucovina se intoarce pe scena metal si este intampinata cu entuziasm de fanii genurilor folk, viking si pagan metalului, si nu numai. La bass il gasim pe brazilianul Paolo Cito, care s-a mutat in Romania.
Acesta decide insa din pacate sa paraseasca trupa, si sa se stabileasca in Suedia. Primul album Bucovina este deja compus, alaturi de Paolo Cito. Actualul basist este Becks (Tudor pe numele sau adevarat), un instrumentist tanar si talentat.
Albumul apare in vara lui 2006, "Ceasul Aducerii-aminte", la casa de discuri Lupii Daciei. Pana in prezent, alaturi de colegii lor de la Negura Bunget, Bucovian este una dintre putinele formatii care exploateaza si exploreaza folclorul romanesc, precum si valorile dacice.
Albumul de debut a fost bine receptat de catre public, formatia lucrand in prezent la un al doilea album, despre care declara ca este mai bine ancorat in muzica folk traditionala, avand si un concept teoretic si muzical mai puternic.
Unul dintre cele mai memorabile concerte sustinute de Bucovina a avut loc la festivalul Rock N Iasi Indoor 2007, in noimebrie 2007, in deschiderea formatiilor Arkona si Moonsorrow.
Stil: folk metal
Componenta:
Crivat - chitara, voce
Luparul - chitara, voce
Mishu - baterie
Becks - bass
Discografie:
Ceasul Aducerii-aminte (2006)
BUCOVINA



Asa ca, sambata, nu va faceti planuri, in Abyss aveti concert tare si berica buna, multa si ieftina!

Text cules si ajustat de subsemnata, pentru informatia galatenilor.
Sursa: Google si Metalhead.

luni, 26 octombrie 2009

Cum scapă Azerty de criză?

Cum faci o afacere profitabilă, sau, una şi mai profitabilă, dintr-un site de IT&C lovit şi el, ca multe altele, de criză?

Să fim serioşi că, într-o perioadă în care disponibilizaţii, daţii afară... şomerii, sunt cea mai nouă şi mai densă specie a populaţiei Romaniei, e puţin cam greu, ca o afacere de orice gen ar fi ea, să fie măcar menţinută pe linia de plutire. Să devină şi profitabilă, deja e o utopie. Dar haideţi să vedem totul şi dintr-un alt punct de vedere: unul optimist!
Există afaceri, care, pe timp de criză, devin profitabile.
Nu sunt ele multe la număr, dar sunt eficiente.
N-am să le menţionez pe toate, ci doar pe cea la care m-am gândit, şi anume cea a concursurilor şi a jocurilor de noroc.
La ce m-am gândit mai exact, să luăm de exemplu, site-ul magazinului Azerty, magazin ce a reuşit să rămână în picioare, în pofida monstrului acesta, ce se numeşte criză.
Preocuparea principală a magazinului Azerty, este IT&C-ul, asa cum am menţionat şi mai sus.
De ce am cumpăra de la Azerty şi nu de altundeva?
Pentru că, cei de la Azerty, în noua viziune, au cate un concurs la jumătate de an, pentru fiecare categorie de produse în parte.
Concursul nu e atât de tentant ca în cazul categoriei 1 de la Loto, însă, destul de ademenitor, ca să te facă să-i cumperi produsele, în speranţa unui caştig.

Să le luăm pe rând.

În ce constă concursul?
Într-un produs cadou, pentru cel mai fidel cumpărător al lunii respective.
Promoţia s-ar desfaşura de la 4 produse cumpărate, în sus, iar premiul se va acorda fără tragere la sorţi, cumpărătorului cu cele mai multe facturi achitate către Azerty, în tot acest timp.
De ce fără tragere la sorţi? Pentru că, oamenii nu au încredere în tragerile la sorţi, mai ales în cele online, pe care ei nu le pot vedea.
E vorba de palpabilul situaţiei.

De ce câte un concurs pentru fiecare categorie?
Pentru că, de exemplu eu, care sunt pasionată de secţiunea SLR, voi rămâne total dezamăgită, în cazul în care, pe timp de jumătate de an, concursul se va desfaşura la altă categorie, de care nu sunt interesată, şi nu voi ezita să navighez pe alte pagini online asemănătoare.

De asemenea, tot în viziunea mea, Azerty, ar mai trebui să aibă mici concursuri prin care să premieze cel mai activ user, numărându-se vizitele fiecaruia.
Tot în această categorie, userilor li se va da un link, pe care îl pot da prietenilor, şi, în momentul în care prietenul X accesează link-ul catre Azerty, userului respectiv i se acordă puncte (asta, pentru a diversifica vizitele unice pe zi).

Pentru blogări, aş include un schimb de blog Azerty/link blogăr.

Din punct de vedere al graficii site-ului. Probabil aş schimba portocaliul site-ului, în sensul în care, e bătător la ochi, având în vedere faptul că nu are niciun contur, care să-l delimiteze de albul din jurul lui.
Combinaţia de portocaliu cu alb, e de obicei deranjantă, ca şi un far ce iţi bate în ochi.

Aş folosi culori calde, în general, pasteluri, culorile puternice păstrându-le pentru promoţii, concursuri, produsul lunii ş.a.m.d.

În maniera în care se află coloritul site-ului momentan, e egal, te face să te uiţi peste tot şi nicăieri, de fapt.

De asemenea, aş schimba şi sigla Azerty, introducându-i un element grafic, un personaj bizar, sau amuzant, ceva de care clientul să-si aminteasca numaidecât şi să facă legătura cu site-ul şi cu magazinul, în general.

Cam asta ar fi ce aş schimba eu la cei de la Azerty...

Până atunci, vă invit să le vizitaţi magazinul virtual aici (unde veţi găsi toate datele necesare), sau pe cel palpabil de la adresa:
Strada Alexandru Borneanu nr. 2 colţ cu Econom Cezărescu (spre restaurantul Pui de Urs, Shorley) - zona Grozăveşti - Carrefour Orhideea

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2009, proba nr.10, Azerty, concurs organizat de PCNews.

duminică, 25 octombrie 2009

Venezuela pute!



De curand, presedintele venezuelean, Hugo Chavez, le-a cerut compatriotilor sai, intr-un discurs de rasul-plansul, sa-si limiteze durata dusului la 3 minute, in scopul economiei.
In acelasi discurs, devenit intr-un timp atat de scurt deja celebru, Chavez, le-a recomandat venezuelenilor, sa nu mai cante la dus. Care-o fi oare explicatia? Nu stiu la ce s-o fi gandit domnul Hugo, dar eu pun pariu ca s-a gandit la faptul ca majoritatea melodiilor, dureaza mai mult de 3 minute, si e pacat sa apuci sa canti o melodie si sa n-o termini.
Ce sa mai spunem de jacuzzi, sau baile lungi si relaxante de seara...
Sunt interzise cu desavarsire!
Maximul acordat este 3 minute. Insa, ceva imi e inca neclar. Aceste 3 minute sunt acordate per familie sau per membru? In plus, daca o familie are 10 membri, ce se intampla atunci?
Cred ca pot gasi o solutie si pentru asta... ii bagam pe toti sub furtun, si dam drumu la apa timp de 3 minute, astfel toata familia e fericita, curatica si nu-l supara pe domnul Chavez.

Okay, in Venezuela, o astfel de masura drastica de origine economica, a generat rumoare, amuzamente, si in unele cazuri, probabil disperare, insa ce feed-back ar avea o astfel de lege in Romania, oare?
Nici unul.

Ploaie in luna lui Octombrie
























Nu am mai postat de ceva vreme, fotografie pe blog, asa ca, astazi, e timpul pentru trei fotografii facute de mine cu un compact Nikon, toamna asta.

Spune pa-pa SPAM-ului!



Cum zilele trecute postam o imagine (vezi dreapta) despre ce anume am primit eu în Inboxu' Yahoo (clic aici pentru postarea respectivă)... şi anume, un mail drăguţ, prin care eram anunţată prieteneşte că, în cazul în care nu le dau oamenilor de la Yahoo parola şi userul, ei îmi vor închide contul, pentru că altfel nu au de unde şti dacă al meu e un cont părăsit, abandonat şi trist, sau unul folosit.
Iată şi postarea de astăzi, postare ce vine în sprijinul celei de acum două zile.
Atunci, postam doar intriga problemei, anume nemulţumirea mea în legătură cu spam-urile ce Yahoo nu le filtrează cum trebuie, multe mail-uri periculoase ajungând în Inbox, şi afectând de cele mai multe ori sistemul pe care îl foloseşti, printr-un simplu click to open file.

Astăzi, vă aduc rezolvarea problemei, în doi timpi şi trei miscari!

Rezolvarea e simplă, serverul Axigen, o alternativă viabilă şi ieftină la mail-urile gratuite şi atât de periculoase sistemului vostru de operare, a PIN-urilor bancare, uneori şi a parolelor (se stie faptul că hackerii se înmulţesc, criza se înteţeşte, nevoia de frauda şi de venit imediat se mareşte direct proporţional).

Pentru o sumă, modică, aş numi-o, de 1 euro/lună, poţi avea siguranţa de care tu şi e-mail-ul tău aveţi nevoie.

Bineinţeles, te poţi gândi:
"Okay, şi de ce mi-ar trebui mie mail din ăsta, când tot ce fac cu el e să primesc comentarii hi5, şi-mi mai scrie Georgiana din când în când... mă plictiseşte şi-aşa, Georgiana..."

Poate te plictiseşte Georgiana, şi poate consideri că nu eşti o persoană destul de importantă, ca mail-ul tău să fie unul profi, însă, de unde ştii că, într-o bună zi nu vei fi o persoană importantă?

Dacă mergi pe premisa "sunt o persoană neimportantă, n-am nevoie de aşa ceva", te vei programa chiar să rămâi persoana insipidă şi lipsită de valoare, ce n-ar avea nevoie niciodată de un e-mail profesional.

Schimbările în viaţă trebuiesc începute de undeva!
Nimeni nu se va grăbi să-ţi dea ţie upgrade vieţii, dacă nu ai să faci chiar tu asta!
Lucrurile aparent banale se pot dovedi a fi mult mai însemnate decât ai fi dispus să crezi.
În aceaşi ordine de idei, se ştie că lucrurile mici, fac lucrurile mari!

În plus, de ce nu ai plăti 1 euro pe lună?
În unele baruri, berea costă chiar mai mult de atât!
Tu câte beri bei în decurs de o lună? Ţi-ai făcut o sumă? Câte conturi profesionale ai putea achita, dacă ai face o conversie bere/cont?
Şi tine minte, că tu nu ai nevoie decât de un singur cont!

În plus, e-mail-ul profesional de la Hostway, poate fi utilizat în condiţii extrem de uşoare cu Outlook, sau oricare alt e-mail service ce suportă IMAP şi POP3, iar asta nu e singura posibilitate, fiind disponibile şi opţiunile WebMail Standard şi WebMail Mobil (în cocluzie, îţi poţi folosi e-mail-ul de pe telefonul mobil, oriunde şi oricând...).
Că tot suntem la subiectul telefonelor mobile, ar fi bine să vă zic că, acest tip de e-mail de la Hosted AXIGEN, se poate sincroniza foarte bine prin serviciul ActiveSync, cu o gamă foarte variată de telefoane şi terminale GSM de ultimă generaţie, cum ar fi: Nokia Symbian, IPhone, Sony Ericsson SmartPhone, Windows Mobile (cu variantele aferente de HTC, Palm, PocketPC, etc!) cât şi în cazul vestitului Blackberry.

Ai posibilitatea să iţi configurezi şi un calendar, vizibil de oricine vrei tu, în care să mentionezi dacă în acel moment, sau în altul, eşti sau nu disponibil. Mentionez că ai libera alegere de a-l folosi aşa cum crezi tu de cuviinţă, adică, de a face vizibil pentru ceilalţi ce vrei tu şi pentru cine vrei tu, personalizat pentru fiecare în parte.

Ai acces, în caz de nevoie, şi la fişierele publice, lucru extraordinar în cazul în care ai de făcut vreo lucrare la comun cu alţi parteneri, sau chiar cu o echipă întreagă.

Cum faci să ai şi tu un cont de e-mail profesionist de tipul celui mai sus prezentat?
Simplu, intri aici, şi urmezi instructiunile.
În cazul in care ai totuşi nelămuriri, Hosted AXIGEN, te invita să îi contactezi la numărul de telefon: 0724.678.464

Articol realizat pentru concursul SuperBlog2009, proba opţională nr.8, Hosted AXIGEN, concurs sprijinit de PCNews.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Hypermarket Real, un tărâm minunat


Într-o zi însorită de toamnă, mergea Ghiocel al nostru, posomorât, ofilit şi trist, pe marginea drumului, cu mainile în buzunar, cu capul plecat, oftând din greu şi dând cu piciorul la câte o piatra, din când în când, atunci când gândurile cele negre îl năpădeau.
Cocuţa lui nu mai era. Cocuţa lui plecase cu un motociclist la munte, lăsându-l pe el, şingur şi cu ultimele ei cuvinte răsunându-i în minte...

"Nu mă mai scoţi nicăieri, Ghiocele... pe bune, nu mai suport, nu te mai suport. Mă plictiseşti teribil. Te părăsesc! Vreau să fiu iubita lui BlackCrow, uite ce cool e el, şi cum ii flutură pleata..."

Şi cum mergea Ghiocel pe marginea drumului, se trezi dintr-o dată la capătul oraşului.
Mare îi fu mirarea când vazu că, la capătul oraşului, în loc de buruieni, praf, gunoaie şi femei uşoare aflate la datorie pe centură, acum trona o cladire gigantică şi luminoasa, pe care scria real,-Hypermarket. În această clădire, necunoscută încă lui Ghiocel, ieşeau şi intrau oameni constant.

"Ia te uită, parcă ar fi un stup, unde-o fi oare Regina Mamă..." işi zice Ghiocel amuzat şi impresionat în acelaşi timp. Apropiindu-se de cladire şi văzând o femeie în vârstă ieşind, Ghiocel hotărî să o întrebe câte ceva:

-Nu vă supăraţi, doamnă, dar ce se întâmplă aici?
-Pai cum tinere, nu ştii? Aici e Real Hypermarket... Unde ai trăit până acum?
Ghiocel începu să chicotească în sinea lui.
-Ce râzi, tinere?
Doamna avea cei mai simpatici doi dintişori din faţă, pe care Ghiocel îi văzuse în viaţa lui. Nu departe fu de el gândul că între doamna şi iepuraşul cel grabit din Alice în Ţara Minunilor, era cu siguranţa, o asemănare.
-Ah, nimic, mă scuzaţi, şi ca să vă răspund... în casă, am trait până acum. E bine şi confortabil acolo...
-Cum în casa, băi băiete, eşti tânăr, ce să faci tu toată ziua în casă?
-Păi, nu e nimic interesant de văzut în oraşul ăsta...
-Spui asta, pentru că nu ai mai fost la Real, până acum...

Nici nu apucă femeia să-şi continue fraza, că, un mijloc de transport în comun, sosi. Geamurile aburite ale maşinii, făceau imposibil să vezi ce e înăuntru, tot ce se putea distinge fiind câte un năsuc lipit de geam, ici şi colo câte un genunchi. Cum se deschiseră uşile maşinii, din interior se revărsă o lavă multicoloră, parcarea Realului umplându-se numaidecât cu această lavă, pe care puteai citi (dacă erai foarte atent, pentru că se deplasa cu un ritm supersonic spre intrarea Realului) Mike, Puta Madre, Adidaş, ici şi colo distingându-se câte un tricou cu Ion Maidan, sau câte o vestuţă tricotată în carouri.

-Ei tinere, hai că eu am plecat, intră să vezi despre ce e vorba... I'm late... I'm late... I'm late... pleacă maxi-taxi!
Lăsându-l cu zâmbetul pe buze, doamna cu dinţişorii simpatici, ţopai spre maxi taxi.

Ghiocel se hotarî să intre şi el, în această lume minunată, ce se numea Real. încă de la intrare, fiind întâmpinat parcă, de un spirit de sărbătoare ce îi amintea lui Ghiocel foarte mult de filmele americane cu Moş Crăciun, pe care le vedea când era copil.
Atmosfera era mirifică şi ii inunda toate simţurile, generându-i pe faţă, cel mai stupid zâmbet posibil... zâmbetul omului ce descoperise un tărâm necunoscut lui, până în acel moment, tărâmul cumpărăturilor infinite... a preţurilor mici şi al ofertelor nesfârşite!

Exista câte un raion pentru orice delicatesă la care sperase vreodată Ghiocel... Nici nu mai ştia în ce parte să se uite prima dată...
Primele produse ce îi atrasera atenţia, cele de la TIP. Nu mai văzuse de cand lumea, aşa produse ieftine. Nu-i venea să creadă, cum o apă plată la 2L. poate costa mai puţin de 1 leu, ăsta nefiind singurul exemplu.

"Offf, dacă ar fi trăit bunica mea... ei i-ar fi plăcut să vadă asta" îşi zise în gând, cu tristeţe, Ghiocel.
"He he, uite că asta nu e singura marcă unde preţurile sunt aproape inexistente! Inventivi şi practici oamenii aştia cu Realul! Cum i-a dus pe ei mintea să mai facă o marcă! Şi astea de la Real Quality par atât de gustoase, şi atât sunt de avantajoase la preţ! Ia să o chem eu pe mama aici, să vada şi ea..."

Cum admira Ghiocel ofertele, se auzi din spatele raftului un foşăit.
-Cine-i acolo? întrebă Ghiocel, nedumerit.
Din partea cealaltă a raftului nu se auzi nimic, oprindu-se însă şi foşăitul.
-Cine-i acolo, am întrebat!
-Eu... răspunse o voce timidă şi firavă.
-Care eu?
-Hmm, doar eu şi-atât. Doar nu te aştepţi să spun unui străin numele meu, nu?
Lui Ghiocel ii plăcu atât de mult vocea ce o auzi, încât în sufletul lui, îmboboci dorinţa de a vedea, ce făptură se ascunde în spatele rafturilor şi a acestei voci...
-Unde eşti? o întrebţă...
-Aici.
-Haide, tu faci mişto de mine? Unde aici? Că aici sunt eu, iar tu nu eşti...
-Mergi până la capatul raionului, prostuţule, apoi, următorul raion la dreapta.
-Şi dacă mă pierd pe aici? Dacă nu te găsesc?
-Am să vorbesc în tot acest timp, ca să te poţi ghida după vocea mea...
Şi merse Ghiocel, printre raioanele cu bunătăţi... până ajunse la raionul de produse BIO, spre marea lui surprindere, tot un brand Real. Ghiocel era uimit de diversitatea produselor. Nu-i venea sa-şi creadă ochilor.
Când... îl bătu cineva pe umăr.
-Hei, sunt eu... vocea de după raft, ce faci?
Când se întoarse, în spatele lui stătea cea mai frumoasă fată pe care o văzuse vreodată.
Fata era atât de frumoasă, încât picioarele lui Ghiocel se înmuiară cu totul.
-Eşti frumuşel, ai tenul frumos, continuă fata zâmbind larg şi copilareşte, cred că şi tu mănânci de la real,-BIO, se vede în ochii tăi, ii ai limpezi.
-Când eram copil, mâncam sănătos, dar, de când mi-am cunoscut fosta prietenă, am cam lasat baltă obiceiurile sănătoase. Vezi tu, Cocuţei îi plăcea să mănânce mezeluri şi adora friptura de porc. Lumea ii zicea Cocuţa-Grasuţa...
-Eh, se vede treaba că te-a facut să suferi Cocuţa asta, adăugă fata. Dacă ai fi fost prietenul meu, te-aş fi sfătuit să mănânci sanatos, şi am fi venit la standul ăsta zilnic.
-Cred că e un semn că ne-am întalnit la raionul Bio... spuse zâmbind, Ghiocel. Apropo, acum nu mai suntem străini, ti-am zis câte ceva despre mine, îmi spui numele tău?
-Sigur, acum da, nu mai suntem străini. Ghiocica... încântată!
-Ghiocel... mă intitulez. Ghiocica, mergi cu mine să mâncăm ceva? Îţi fac cinste cu o salată ungurească...
-Da, cu cea mai mare plăcere.

Ghiocel şi Ghiocica plecară împreună, de braţ, spre restaurantul cu auto-servire, din incinta Realului, unde au savurat împreună cea mai gustoasă salată ungurească.
Privirile lor erau nedesparţite, ca şi cum Cocuţa nu existase niciodată, nici ea, si nici supărarea de mai devreme a lui Ghiocel.
Însă, ce nu ştia Ghiocica, era ca, al nostru Ghiocel, pregatise o surpriză, pentru prima lor întânire. Strecurase în coş o ciocolată din gama real,-SELECTION, să i-o dăruiască. O ciocolată atât de fină şi de apetisantă, de inima Ghiocicăi avea să fie pururi a lui Ghiocel. Şi nici nu plăti mult pe ciocolată.
Din acea zi, Ghiocel şi Ghiocica sunt nedespărţiţi. Se spune că şi în zilele noastre mai sunt vazuţi în incinta Realului, tinându-se de mână, şi iubindu-se ca în prima zi! Se mai spune ca, din acea zi, Ghiocel i-a dăruit in fiecare zi cate un sortiment de bunătăţi de la SELECTION, Ghiocicăi.


Articol scris pentru proba nr. 7 real,- Hypermarket, pentru concursul Superblog2009, organizat în cadrul PCNews.

Ne mandrim cu ei, ca sunt ai nostri!


Astazi, m-am gandit sa postez cate ceva despre o trupa galateana, ce mie imi e foarte draga, si anume trupa Hathor.

Materialul e atat pentru cei ce ii cunosc, cat si pentru cei ce nu ii cunosc. Materialul e chiar si pentru cei ce nu obisnuiesc sa asculte metal (cu oricare din variatiunile lui).

Trupa Hathor a fost infiintata in iarna anului 1995, la Galati.
Primele inregistrari s-au materializat prin "Demo type Hathor" in 1996 cu care trupa s-a prezentat la preselectiile pentru festivalurile de rock.
Un nou demo "Live in Rm Valcea" a aparut in 1997, inregistarea acestuia fiind facuta in cadrul festivalului " Constelatii Rock".
Al treilea demo "Dead concept" a fost inregistrat in 1998, in Galati, in studioul trupei Procontra.
Orientarea spre un black metal melodios a fost conturata prin aparitia promocd-ului "The mystic art" in 2001 .
Trupa Hathor reuseste sa se impuna in peisajul metalifer romanesc obtinand premii la festivalurile de gen si invitatii de a canta headliner la mai multe festivaluri si concerte din tara.
Schimbarile dese de componenta au ingreunat activitatea trupei in nenumarate randuri.
"Ancient", un mult asteptat album, apare in anul 2007 la casa de discuri LUPII DACIEI, in format digipack.
Acest album are o grafica deosebita, marca Costin Chioreanu, iar versurile sunt 100% inspirate din celebrul roman "Lord of the Rings" - o tema care a influentat zeci de trupe din strainatate. Hathor e singura trupa din Romania care abordeaza acest subiect.
In cei peste 12 ani de existenta Hathor a cantat alaturi de trupe celebre ca Rotting Christ, Catamenia, Ancient Rites, Necrodeath, Temnozor, Possession si multi altii...
La Rock'N'Iasi Open Air Episodul 2, Hathor va interpreta in mare parte piese de pe urmatorul album dar nu vor fi uitate piese mai vechi precum "The Evil Forces" sau "The mystic art".

Discografie Oficiala:

► Demo Type hathor - Demo, 1996

► Live in Rm. Valcea - Demo, 1997

► Dead Concept - Demo, 1998

► The Mystic Art - Promo CD, 2001

► Ancient - Full-Lenght, 2007


Material furnizat de http://www.rockniasi.ro si adaptat de mine.

Si, pentru cei cu adevarat interesati, am sa postez si cateva link-uri Youtube.









Vizionare placuta!

vineri, 23 octombrie 2009

gest D'ONT opăn dă dor uail trein iz galopeiting



Se pare că românii nu pot uita de originea lor francofoană.
Mă intreb doar atât. Cine-o fi T'ONT-ul de-a scris asa ceva?

Imagine surprinsă de mine în trenul ce mă ducea spre Vama Veche, anul acesta. Îmi cer scuze că o postez atât de târziu, însă acum mi-am amintit de ea.

Blogspot are conductele sparte!




Utilizatorii Blogspot, (inclusiv eu)... au avut un mic soc, astazi de dimineata, cand au observat ca un anume cod aparea in locul blogului.

Personal, m-am panicat, nu mi-a mai priit cafeaua, am pus intrebari pe toate forumurile posibile...

Intre timp s-a rezolvat, dar m-a facut sa imi pun mari intrebari asupra sigurantei platformei Blogspot.

O copie de siguranta, un fel de alter-ego a Blogspot-ului meu, pe Wordpress, cred ca n-ar deranja pe nimeni.

joi, 22 octombrie 2009

pseudoYAHOO



Iata si ultima gaselnita a celor ce vor cu nesimtire sa-ti stie parola de la contul tau de Yahoo.
Recomand cei ce primesc asa ceva, sa ignore mesajul, si sa nu dea reply, pentru ca in urmatoarele secunde se vor trezi cu dragele lor conturi sterse, sau cu stapani noi.

Tineti minte ca Yahoo nu cere niciodata parolele de la e-mail, asa cum bancile nu cer PIN-urile de la conturile personale!

De ce fac oamenii asa ceva? De cele mai multe ori, din distractie, pentru ca, hai sa fim seriosi, sunt foarte putine conturi Yahoo, a caror parola si continut chiar te-ar ajuta la ceva, daca le-ai avea/viziona.

Print-ul e chiar a unui mail venit pe adresa mea.
Va recomand sa-l mariti, sa cascati ochii si sa luati aminte. Acum si pururea.

Anette Olzon canta cu The Rasmus



Okay, rampa de lansare a fost, Nightwish-ul si-a facut datoria, Anette Olzon a devenit cunoscuta.
Ce urmeaza? Noul album solo, si featuringurile de rigoare. De data asta, e vorba de The Rasmus.

Stau si ma intreb, pe cand un nou album Nightwish?

P.S. Informatie postata de Anette pe blogul ei personal, acum cateva minute.

La Real totul pare IREAL!!!

Paraschiva:
Ţaţă Leană, ce faci, bre?

Ţaţa Leana:
He?

Paraschiva:
Ţaţă Leană, ori eşti surdă?

Ţaţa Leana
:
Mămăligă şi cu urdă?

Paraschiva
:
Au şi de-asta la Real!

Ţaţa Leana:
Nu merg. Mă doare la abdominal!

Paraschiva
:
Haide bre pe la Real,
Să vezi ce preţuri au la stand,
Şi promoţie la Rosedal!
Cu-un bărbat cu sexappeal,
Horia Vîrlan, de-l stii,
Care zice că-i real deal!


Ţaţa Leana::
Vorbeşti agramatical,
Se pronunţă Rosenthal!
Thomas Rosenthal!


Paraschiva:
Aaa... deci ştii!

Ţaţa Leana:
Bien sur că ştiu.
Am văzut de Rosenthal,
Reclamă pe audiovizual.
Vase de gătit ei au,
Şi cu bonus ţi le dau.
Cheltui 40 lei,
Şi pe loc, punctul îl iei.
25 de puncte aduni,
Şi Rosenthal îţi cumperi.
Cu 70 lei reducere,
Pentru propria-ţi plăcere,
Tăvi şi vase şi-alte cele!


Paraschiva:
Dacă ştii, de ce nu mergi?
Dacă vrei a mea părere,
Dă-o încolo de durere!


Ţaţa Leana:
Mi le ia băiatul meu,
Care m-ajută la greu,
Mai mereu.
I-am făcut listuţa-ntreagă,
De promoţie să vadă.
La real,-Hypermarket,
De unde cumperi berechet!
La Real fără Egal,
Totul pare ireal!




Realizat pentru proba opţională, nr. 6 Real, în cadrul concursului SuperBlog2009, sprijinit de PcNews!

miercuri, 21 octombrie 2009

Luna lui Muncitorel






Pe criteriul, "aici sunt banii dumneavoastra, in noroi, si-n piatra sparta..." si problema care ma roade pe mine, astazi. Nu stiu daca ma mai roade, dar clar, mi-a ros bocancii toata ziua.
N-am sa trancanesc prea mult... pentru ca imaginile cam spun totul.
Sa detailez... Imaginile sunt facute astazi, de subsemnata, pe Strada Saturn din Galati.

What's wrong with this picture?

Apoi nu stiu cum v-ati fi simtit voi sa trebuiasca sa mergeti la facultate, sa n-aveti pe unde sa pasiti decat pe acolo, si sa va umpleti incaltarile de noroiul bacovian de pe strada.

Sa explic, edilii nostrii, au zis, ca luna ploioasa a lui Octombrie, e tocmai perfecta pentru a repara instalatia de apa calda/sau rece din zona. Nici ca s-a pomenit un moment mai prielnic si mai bun de dat cu sataru', barosu si de intins noroiul pe toata strada cu excavatorul, ca acesta.

E perfect. In calendarul bisericesc, ar trebui redenumit Octombrie din Brumarel, in Muncitorel, pentru ca, nu-i asa, porcul se ingrasa in Ajun, vara e pentru mers la mare, pentru stat cu burta la soarele Dunarii, nu pentru facut gropi in asfalt ca sa vedem ce tevi s-au ma spart.

Unde mai punem ca programul de munca al oamenilor ce sparg asfaltul e undeva intre orele 9-11, in concluzie, ne intalnim la anu', cam pe timpul asta ca sa vedem cum arata toata treaba finalizata. Pana atunci, o sa invat sa ma sobolanesc prin gropi, pentru ca, daca nu am forta sa schimb nimic, pentru ca unu e un numar mult prea mic, macar ma pot adapta.

Toyota's the best! Good luck for the rest!

De ce sunt autoturismele de la Toyota cele mai tari din lume?

Pentru ca ajungi la destinatie cat ai zice TOOO-YOOOO-TAAA!!!




Miniarticol scris pentru concursul SuperBlog 2009, proba nr.4 (Toyota) gazduit de PcNews

Ce poți face într-o zi cu un notebook ce are o autonomie de 12 ore

-Ioaneee, ai auzit bah de ultimul laptoc de la Asus bre?
-Ce-i ala ma? Laptoc? Bah taraneee, se zice laptop, nu laptoc...
-Eh da, si? Ciee bah, tu stii cum ii zice, si eu il am, ha ha, fraiere!
-De unde il ai tu, bah Gheorghe?
-Ehe, mi l-am cumparat ieri de la targ, bah.
-Si ce poate sa faca laptopu' tau bah?
-Eheee, sa vezi bah, ca nu e ca fostul meu craptop ca il foloseam pe post de telefon fix, asta, il tine puterile cam juma de zi, de dimineata de cand urc sus pe munte cu mioarele mele, pana sara tarziu, cand ajung la stana si le mulg. Si toata ziualica, cat oile mele pasc, eu stau pe mess, intru pe matrimoniale, si ma joc online, bah Ioane, si asa frumos e, ca am gasit un joc care seamana cu oitele mele, mah. Sa vezi frumusete de joc, ca acum de dimineata pana seara, eu ma joc pe laptopu' meu cel nou de la Asus, Farm Frenzy.
-Du-te bah si lasa-ma, da' ce fel de laptop ii aista?
-Ii ASUS UL30, neispravitule, nimic nu stii!
-Asa si daca e Asus de ala de care zici tu, ce? Ce-are asa special?
-Apoi esti tufa de Venetia, tu Ioane! Asusu' meu are o placa video NVIDIA® GeForce® G 210M, de te apuca toata invidia! Zii drept, asa-i ca esti invidios? Si unde mai pui, ca e asa subtire cat degetu' meu, de-l bag sub pufoaica si nu ma deranjeaza cu nimic. Are Blutut, de-mi trimite Nastasia a lu' Ghiocel poze cu ea.
-Are si ea Asus de asta, bah Gheorghe?
-Are! C-a vandut branza asta vara, a strans bani, si si-a luat!
-E hai ca m-ai convins, imi iau si eu unu' ca prea il lauzi! Ce fac?
-Intra pe PcNews, ca au astia acolo mai multe informatii, si au si un concurs frumos.

Poveste de seara





A fost odata, ca niciodata, pentru ca daca nu ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit, o blogarita pe nume Iulia.
Bineinteles, ca multe erau blogaritele si multi erau blogarii din Imparatia Suprema a Blogosferei, mai ales cei ca ea, cu doar doi saci de PageRank, in visterie.
Visul Iuliei, era sa arate lumii virtuale intregi, si printului PcNews, ca blogul ei http://iulia-diana-mihai.blogspot.com, e cel mai vestit, si cel mai bine inchegat blog de pe suprafata Blogosferei.
Insa, intr-o zi, cum clic-aia Iulia prin lumea intreaga online, doar ea, si sageata ei loiala de la maus, aparu un Banner MAGic ce ii spuse cu o voce precedata de un ecou misterios:
-Tu esti Iulia? (ecou...ecou...ecou)
-Da impara... Mhm... da Bannerule MAGic. Cu ce te pot ajuta?
-Pentru ca ai dat clic pe taramul meu, am sa-ti indeplinesc 5 dorinte magice.
-Dar parca toti dadeau cate 3, tu de ce 5?
-E super-oferta, taci ca-i criza, apreciaza si nu mai comenta! zise Bannerul MAGic.
-Da, sa traiti.
-Asaaaaa... zi-mi te rog prima ta dorinta!
-Pai Bannerule... ahm... ce sa zic... da-mi 1000 de vizitatori unici pe zi... imi dai?
-Iti dau! (se auzira niste clopotei magici... CLIIIIINC)
-Ia te uita... hehe... ce minunatie! A doua dorinta... Hm, as vrea sa imi dai inca 3 saci de PageRank... sa am acolo, pentru iarna.
...Si a doua dorinta fu indeplinita. (cliiiiinc!)
-Care iti e a treia dorinta, Iulia? zise Bannerul MAGic?
-Pai, a treia dorinta ar fi, sa imi pui un link la Mihai Bendeac pe blog. Poti?
-Link la Mihai Bendeac pe blog, sa fie! (cliiiiiiinc!)
-Mai ai doua dorinte! Foloseste-le intelept.
-Pai, a patra, as vrea sa fie locul 1 in Taramul ZeList, sa fiu mai tare ca Umbrela Verde si ca Zoso!
Si a patra dorinta, fu si ea indeplinita.
-Care iti e ultima dorinta?
-Ultima dorinta... pai, am auzit eu ca exista un Taram Minunat, unde totul e atat de frumos, ca in Shambala lui Eliade, faza e ca doar cei privilegiati pot intra acolo, e ca un fel de club exclusivist, in care eu vreau sa intru. Sigur ai auzit de Taramul Hostway. Imi doresc un domeniu in Taramul Hostway atat de mult!!!
CLIIIIIINC!
Minunea se indeplini, Iulia deveni astfel cea mai cunocuta dintre blogari. Vestea ajunse chiar si la urechile printului PcNews.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus poveste-asa!



Articol scris pentru Concursul PcNews.

Jim Morrison, o diva chiar si dupa moarte!


Citeam ceva foarte amuzant pe Metalhead zilele trecute. Cum ca fantoma solistului de la The Doors, ar fi fost zarita prin cimitirul unde artistul isi "face veacul", ba chiar, pentru ca Jim ramane artist chiar si dupa ce incepe sa ii putrezeasca laringele, s-ar fi lasat fotografiat chiar la intrarea casei sale mortuare.

Ce ma surprinde pe mine e, cum si-a ales Jim Morrison fotograful. A facut un soi de preselectie printre morminte inainte, si daca da, ce proba le-a dat fotografilor ce s-au inscris?
Cum a fost, cum n-a fost, se pare ca un fotograf a avut totusi prilejul sa-l fotografieze pe artist, iar fotografia sa a facut inconjorul lumii.

Ce fotograf norocos, nu?

Urmatorul fotograf norocos am sa fiu eu...

Si, pentru ca sunteti copii cuminti, va zic si voua reteta succesului, si cum am sa devin eu cunoscuta.

Am sa downloadez o fotografie cu mormantul Gretei Garbo... de exemplu (ca pe Jim mi l-au furat altii, se pare), apoi, am sa fac un colaj frumos, cu o fotografie mai creepy a acestei minunate actrite, si daca nu gasesc una creepy, lasa ca o fac eu creepy! O fac transparenta, si voila!
Si, sa nu uitam de confectionarea datelor EXIF, pentru socarea expertilor.

Ta-da!


Serios acum, e alegerea voastra, daca vreti sa credeti sau nu povestea cu Jim Morrison, care sta in fata casei lui mortuare, ca o diva pe scena, exact ca intr-unul din concertele sale.

Eu ma abtin.

Sa ma ierte Jim, daca ala era intr-adevar el, si il rog frumos sa nu ma bantuie la noapte, ca mi-a ajuns filmul de aseara cu Bela Lugosi, si data viitoare cand mai vrea publicitate, sa vina pe la mine!

marți, 20 octombrie 2009

Cine rupe florile, sa le aiba pe piept!




Afisul scris atat de frumos, de mana, statea agatat pe un gardulet din fata Oficiului Postal galatean nr.6, de pe Regimentul 11 Siret.
Dovada clara ca romanii raman loiali superstiei.

Din categoria "Ia uite ca nu numai la Brasov se-ntampla".

Text si fotografie: Iulia Diana Mihai

luni, 19 octombrie 2009

Camatarie moderna!


Zilele trecute am primit ceva in in cutia postala. Nimic neobisnuit, as putea spune, la o prima vedere, in vreme de criza stiindu-se foarte bine ca cele mai profitabile afaceri sunt cele bazate pe imprumuturi (aparent) cazute din Rai, special pentru tine, cel ce ai atata nevoie de bani. A doua afacere profitabila, e fara doar si poate cea a jocurilor de noroc si a pariurilor sportive, si de toate genurile.

Dar sa ne intoarcem la primul gen de afacere profitabila, respectiv la cel pe baza de imprumuturi miraculoase, ca in cazul fluturasului primit de mine, si de toti locatarii blocului in care locuiesc, in cutiile postale.

Dupa ce citim fluturasul, ce constatam? Ca o anume banca, sa-i spunem Banca X (pentru ca ei sunt tare secretosi), ne acorda un imprumut de 3 salarii nete, daca dovedim ca suntem angajati pe un salariu minim de nu stiu cati euro, si ca suntem destul de responsabili sa-l achitam, si suficient de tineri, incat sa nu dam ortu' zilele viitoare, si nu cumva sa ne trebuiasca banii aia pentru inmormantare (adica sa avem intre 19-65 ani).

Foarte profesional, domnilor! Conditiile sunt la fel ca in cazul unei banci de renume de la noi din tara (oricare banca, pentru ca toate sunt o apa si-un pamant). Probabil ca, cine a redactat repejor fluturasul in Word, a studiat bine un afis adevarat a unei banci adevarate, inainte. Cum am zis, foarte profesional. Impresionant chiar. Ca si redactarea fluturasului in Word, de asemenea. Nici nu ma face sa ma gandesc ca n-ar fi vorba de o banca adevarata...

Bun, in concluzie, domnii dau dovada ca merita toata increderea noastra. Ce e de facut? Dam sms la acel numar de mobil, nu uitam sa mentionam cuvantul CARD (pentru ca dansii se gandesc la facturile noastre!), si cat ai zice "ti-ai pus de pomana", te suna un domn binevoitor cu voce mieroasa, care te pune la curent cu tot ce ai nevoie sa stii, in legatura cu banca lor X si conditiile lor de camatarie... ma scuzati... imprumut.
Pentru ca aparentele trebuie pastrate, te prezinti la un colt de stra... ma scuzati, la sediu, cu actele necesare acordarii imprumutului, directorul bandei... ah, bancii vroiam sa zic, iti strange mana fortos, zambindu-ti apocaliptic, si urandu-ti "ne vedem la moartea ta... la ziua ta de nastere, de fapt, sper ca ne vei chema si pe noi".

Ce urmeaza? Cheltui banii.
Ce urmeaza? Nu vrei sa stii!

P.S. Ganditi-va de doua ori inainte sa dati curs unor astfel de invitatii... pentru ca, daca voi aveti ganduri sinucigase, e pacat din cei din familia voastra.

Bineinteles, tot ce am zis eu aici, e la modul exagerat, si nu e obligatoriu ca fiecare fluturas de genul, sa ascunda un camatar in carne si oase, in spatele lui, insa pana la urma, bancile ce sunt?

Ocazie pentru copiii din Brasov!





Plimbandu-ma prin Brasov, am dat de acest anunt. Nu stiu cat mai e valabil, insa din partea mea toata stima pentru initiatorul campaniei.
In acest fel, nu doar copii cu o situatie financiara dificila sunt sprijiniti, cat si arta in sine, pentru ca, in zilele noastre, e din ce in ce mai greu sa urmezi o scoala, cu atat mai mult una de arta. Se stie ca scolile de arta sunt de departe cele mai costisitoare.


Tot respectul pentru Magda Vacariu!

Acum o mica traducere a afisului:

Primele cursuri se pare ca au inceput in August, avand loc in zilele de luni intre orele 17.00 si 18.30, la Centrul Reduta, Strada Apollonia Hirsher Nr. 8, Brasov. (cu putin noroc, se mai intampla si acum)

La cursuri sunt asteptati copii si tineri intre varstele de 8 si 16 ani. Singura conditie ar fi sa se faca dovada unei situatii financiare modeste.

Cei interesati sunt asteptati sa completeze un formular de inscriere, formular ce il gasesc tot la sediul Centrului Cultural Reduta.

Materialele sunt gratuite, ele fiind oferite de White Mountain Property, asa ca nu va faceti griji.

Daca aveti nelamuriri, puteti vizita: www.magdavacariu.ro, sau suna la numerele de telefon: 0755.563.370 sau 0268.419.706.

Mentionez ca oferta e valabila pentru copiii din Brasov.

De ce am postat pe blog acest anunt?
Pentru ca initiativa e laudabila, mai mult decat laudabila chiar, si in pofida faptului ca nu e valabila decat pentru Brasov, serveste ca si invatatura de minte si poate ca si un model pentru alte orase, si alti pictori ce isi pot oferi serviciile prezervarii artei, si descoperii tinerelor talente.

Copii talentati, sau mai bine zis, viitoare talente irosite, exista peste tot in tara, si e pacat chiar sa ajunga sa se iroseasca, pentru ca arta pierde incet dar sigur teren in fata mitocaniei si a proastei cresteri.

Arta iti ofera o altfel de perspectiva asupra vietii.

Bineinteles, motivul pentru care Magda Vacariu face acest gest de factura samariteana, e fara doar si poate, reclama. Insa, in cazul asta, chiar si-o merita. Cine nu i-ar face reclama? Eu i-am facut, si nu-mi pare rau.

joi, 15 octombrie 2009

The Valley of Death















Fotografiile realizate intre datele de 13-14 Octombrie, 2009... in localitatea Brasov.

P.S. Am prins prima ninsoare! :)

joi, 8 octombrie 2009

The Road To Hell (edit)




Acum ceva luni bune am mai postat o varianta a acestei fotografii, cu alt edit, ce-i drept.

Iata altul...

marți, 6 octombrie 2009

Ősz



Frumoasa melodie!

23-Duty Free


6 Octombrie… ma temeam oarecum de data asta, pentru ca, de fiecare data, cand aceasta data se intampla, aveam predispozitia de a capata o tendinta maniaco-depresiva, care ma facea sa urasc de-a dreptul ziua asta. Ori ma simteam prea singura, ori ma simteam prea sufocata de oameni, oricum ar fi fost, nu era bine, pentru simplul fapt ca, in general oamenii au impresia, ca de ziua lor, totul trebuie sa fie special. Si da, asa si trebuie sa fie, insa se creaza , in general tendinta de a se exagera. Specialul ala pe care toti il asteptam de ziua noastra, de cele mai multe ori nu exista.
Asa ca, ce e de facut, decat sa ne bucuram de lucrurile marunte? Lucrurile cu adevarat importante, care, adunate, fac un intreg frumos si rotund…
Cum am sarbatorit? Ah, foarte frumos am sarbatorit. Dimineata, la ora sase, am mers cu ochii inchisi catre baie, sperand sa-mi gasesc surprinza pe undeva pe acolo (eventual niste haine de spalat). Cum surpriza se ascundea bine, m-am intors in pat, tot cu ochii inchisi, ca sa nu stric momentul. M-am impiedicat de prag cu piciorul drept, si am fost fericita ca a fost dreptul, nu stangul, si ca azi, am noroc! Si mi-am zis “you lucky bastard”.
Lasand glumitele la o parte…
Cred ca in sfarsit am invatat sa apreciez the simple things, lucru pe care ar trebui sa il facem cu totii. Eu am sa incerc sa nu uit ceea ce am scris astazi, de asta si postarea-blog. Pentru ca odata ce dai drumul pe internet unui editorial, articol, sau mai stiu eu ce, el ramane, chiar si dupa stergere. Mereu vor exista urme ale lui, undeva pe Google.