luni, 30 noiembrie 2009
Delfinii au nevoie de noi!
De pe blogul personal Anette Olzon, am cules petiţia aceasta.
Rog iubitorii de animale să ia din nou atitudine!
Click AICI pentru a semna!
duminică, 29 noiembrie 2009
Am avut nuoruoc!
Am câştigat la Loto 50.000 euro... eu... adică, EU!
Chiar eu? Da, eu...
uau...
Da...
Mă, dar sigur despre mine este vorba?
(Eşti stresantă!)
Da, asta era vocea care locuieşte puţin deasupra cerebelului meu. Aceaşi voce, care, probabil datorită faptului că sta aproape de cerebel, are posibilitatea de a-mi ţine echilibrul fizic, şi uneori chiar şi pe cel sufletesc, sub control.
Tot de la ea, am aflat şi cum ar trebui să procedez ca să nu arunc banii câştigaţi, pe prostii.
Doar ştiţi cum e, când nu avem bani ne dorim tot felul de lucruri, iar când ajungem în faţa faptului împlinit, ajungem să nu mai ştim pe ce să aruncăm banii, riscând astfel, să-i dăm pe tot felul de inutilităţi, dintr-o dorinţă frenetică de a simţi cum e să cheltuim.
Tocmai de asta, eu sunt bucuroasă că o am pe ea, vocea de deasupra cerebelului meu, aceaşi voce, ce tocmai mi-a spus că ar trebui să dau de carnet şi să-mi iau o maşină...
Şi, pentru că vocea mea, e o voce ce nu vorbeşte aiurea, mi-a zis să-mi iau o Toyota, şi nu oricare Toyota, ci un Prius! Ea mă cunoaşte! Tocmai de aceea, ştie că mi-ar plăcea Prius-ul ca design şi nu numai!
Îmi conduce mâinile pe tastatură către Youtube, îmi arată acest advertorialul de la Toyota Prius (a treia generaţie), advertorial propus pentru 2010:
... apoi, după ce m-a lăsat cu gura căscata, ca şi cum nu e suficient, îmi arată şi detaliile noului Prius de la Toyota! (click aici să le vedeţi şi voi!)
Pentru că tot îmi mai rămân vreo 25.000 euro... şi pentru că eu sunt o fire plimbăreaţă, o să fac o plimbărică cu noul meu Prius până în Irlanda, via Olanda şi Germania!
p.s. Articolul e pure fantasy, cel puţin partea cu Loto, Toyota Prius, însă, fiind cât de poate de reală.
Articol scris pentru concursul Superblog2009, proba nr. 39. TOYOTA.
Chiar eu? Da, eu...
uau...
Da...
Mă, dar sigur despre mine este vorba?
(Eşti stresantă!)
Da, asta era vocea care locuieşte puţin deasupra cerebelului meu. Aceaşi voce, care, probabil datorită faptului că sta aproape de cerebel, are posibilitatea de a-mi ţine echilibrul fizic, şi uneori chiar şi pe cel sufletesc, sub control.
Tot de la ea, am aflat şi cum ar trebui să procedez ca să nu arunc banii câştigaţi, pe prostii.
Doar ştiţi cum e, când nu avem bani ne dorim tot felul de lucruri, iar când ajungem în faţa faptului împlinit, ajungem să nu mai ştim pe ce să aruncăm banii, riscând astfel, să-i dăm pe tot felul de inutilităţi, dintr-o dorinţă frenetică de a simţi cum e să cheltuim.
Tocmai de asta, eu sunt bucuroasă că o am pe ea, vocea de deasupra cerebelului meu, aceaşi voce, ce tocmai mi-a spus că ar trebui să dau de carnet şi să-mi iau o maşină...
Şi, pentru că vocea mea, e o voce ce nu vorbeşte aiurea, mi-a zis să-mi iau o Toyota, şi nu oricare Toyota, ci un Prius! Ea mă cunoaşte! Tocmai de aceea, ştie că mi-ar plăcea Prius-ul ca design şi nu numai!
Îmi conduce mâinile pe tastatură către Youtube, îmi arată acest advertorialul de la Toyota Prius (a treia generaţie), advertorial propus pentru 2010:
... apoi, după ce m-a lăsat cu gura căscata, ca şi cum nu e suficient, îmi arată şi detaliile noului Prius de la Toyota! (click aici să le vedeţi şi voi!)
Pentru că tot îmi mai rămân vreo 25.000 euro... şi pentru că eu sunt o fire plimbăreaţă, o să fac o plimbărică cu noul meu Prius până în Irlanda, via Olanda şi Germania!
p.s. Articolul e pure fantasy, cel puţin partea cu Loto, Toyota Prius, însă, fiind cât de poate de reală.
Articol scris pentru concursul Superblog2009, proba nr. 39. TOYOTA.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
VINo ... VINo!
Într-o după-amiază de duminică, neobişnuit de călduroasă pentru luna Noiembrie, Ghiocel şi prietenul său Fane, se întorceau de la cârciumă.
Cum plecarea nu fusese voluntară, ci condiţionată de lipsa banilor suficienţi să bea după poftă, acum se plimbau agale prin Cişmigiu.
-Ete bă, ce gagici, zise Fane sughiţând.
-Taci mă nărodule, că-s însurat, nu ştii?
-Aşa şi, hâc, ţe? Ghiocica e aici să te vadă băi? Mă dar ce Lache Flauşat mai eşti...
-Ai beut cam mult, Fănele... spuse Ghiocel dând dezaprobator din cap.
-E haida, parcă tu n-ai fi băut... Ia uite la tine cum te clatini când mergi... Termină bă cu atitudinea asta de Maria Magdalena, hai să vedem câţi bani mai avem, şi poate mergem la Gogu la bar, să bem o cinzeacă de rom.
-Nu vreau bă la Gogu, ăla are doar pipilică de babă indiană la vânzare, eu am poftă de-un vin bun! Zise Ghiocel cu ochii sclipicioşi. Şi auzi, bă, Fane, cred că ştiu unde să mergem!
-Unde mă Ghiocele?
-La Real Hypermarket! Au aştia un vin bun acolo!!!
-Tu cred că eşti turbat! Ce să căutăm noi acolo, mă?
-Bem vin, Fănele! De ăla bun! Ştiu eu un pont!
-Mă Ghiocele, noi n-avem decât 10 lei!?
-Auzi mă, Fănele, tu mai ţii minte, mă când s-a deschis Real Cotroceni? De m-am dus eu la deschidere cu Ghiocica şi Margaret, şi m-au filmat aştia de la BABA TV? Mai ţii minte ce i-am zis eu lui domnul Cristalin, ăla?
-Nu...
-Hai măi, i-am zis că eu am o tehnică specială prin care beau aproape moca. Realul are un sistem foarte şmecher, care se numeşte Enomatic prin care degust vinuri după pofta maţului. Am la dispoziţie 48 de sticle din cele mai rafinate soiuri, mă! Nu pişoarca lui Gogu!
-Cred că ţie îţi scapă esenţialul, Ghiocele! NOI NU AVEM BANI DESTUI!
-Taci şi-ascultă planul! Intrăm în Real, ne comportăm ca şi cum am avea bani la noi, mulţi bani, adică ne uităm doar la lucrurile scumpe şi băgăm faţa aia de om foarte entuziasmat să cumpere. Apoi, când ne-am convins că s-a prins asta pe cameră, mergem la vinuri, la sistemul aista Enomatic, şi ne punem pe gustat. Dacă guşti din câteva sticle, ieşi cracoviţă din Real!
Ah, să nu uit, pentru că au aştia camere peste tot, ca să nu dăm de bănuit, după fiecare sortiment de vin gustat, bagi o faţă de nemulţumit, ca şi cum ăla nu e vinul pe care îl cauţi! Şi să-ţi mai spun un secret. Zici că avem 10 lei, da? Păi e perfect! Că atât costă cardul pentru Enomatic!
-Mă uimeşti mă Ghiocele! Şi eu care credeam că te-a pus Ghiocica de tot cu botul pe labe! Ce stofă de beţivan ai!
-Nu mă, că n-am fost mereu aşa... Prima dată când m-am dus acolo mă dusesem în misiune. Făceam 1 an cu Ghiocica, şi îi pregăteam o cină romantică. Trebuia să îi asortez un vin bun, nu? Ce festin atunci, ehe! Am beut bă, vinuri din Chile, Argentina sau Africa de Sud, Franta, Italia, Spania, Ungaria, California, Australia, Noua Zeelandă, dar şi sortimente de vinuri româneşti, vinuri de mare succes la noi şi în străinătăţuri!
-Auzi bă Ghiocele, eu cred că tu tot un mare beţivan eşti, numai că nu ştii. Mă, dar Merluciu au?
-Bă, eu sunt beţivan, dar tu eşti mare prost! Ce vrei mă tu să bei? Merluciu? Zamă de peşte? Îi zice Merlot, nătângule!
-Nu mă, am băut eu la Gogu, Merluciu, lasă-mă că ştiu eu ce vorbesc.
Începi să mă calci pe nervi cu Gogu ăsta... (Ghiocel devenea agasat). Eu vorbesc despre cultura vinului, prin sistemul Enomatic, tu mă baţi la cap cu Gogu...
A degusta vinuri e o artă, mă! Şi, ştii cum se zice, dacă arta e frumoasă, te îmbeţi cu ea!
-Şi, ia zii, Ghiocele, unde mergem, la ce Real?
-Pai, hai la Real Vitan, mă...
-Şi dacă e închis?
-Ce-ai dom-le... Cum să fie închis?
-Ete-aşa, dacă e plecat la baie, şi a închis?
-Atunci mergem la Real Cotroceni!
-Şi dacă e la baie şi acolo?
-Mergem la Nord şi luăm trenul spre Constanţa! Au şi acolo sistem Enomatic! Am eu tichete gratuite pe tren!
-Bine mă, hai să mergem, dar auzi, Ghiocele, ştii care e cea mai beţivană firmă?
-Care mă?
-IBM! Că se pronunţă Ai Biem... un vin, mă!
* Cei doi băieţi au ajuns acasă a doua zi. N-au ajuns la Constanţa, ci s-au oprit la Vitan, pentru că era deschis, dar, după ce au ieşit de la Real, au adormit în parcare.
Lăsându-i pe băieţi în beţia lor, pe mine, sistemul Enomatic, mă face să îmi imaginez asta:
Articol scris pentru concursul Superblog2009, proba nr.38, Real.
vineri, 27 noiembrie 2009
Ora de Literatură
NOTĂ: Rog a nu se citi pe diagonală.
( Toc-toc-toc-toc-toc...) se auzea de pe hol.
Linişte bă că vine! zise Mihăiţă către colegul de bancă. Zi-le şi la ăştia să tacă, că cine ştie ce zgripţuroaică o fi...
Ia linişte măăă! repetă colegul de bancă, Costel, întorcăndu-se ameninţător către toată clasa.
Costel era un copil voinicuţ pentru vârsta lui, iar clasa asculta de el. Ultimul care îndrăznise să îl contrazică se alesese cu nasul spart la ora de sport.
( Scââââââââââââţ )- se auzi uşa.
Din spatele ei, apăru Goliat. Toată clasa (inclusiv Costel) incremeni la văzul acestei enormităţi ce se presupunea a fi noua lor învăţătoare.
A IV-a B? întrebă enormitatea.
Da, să trăiţi! răspunse toată clasa cu glasul tremurat.
Învăţătoarea se transportă la catedră.
Mda, ia să vedem, qu'est-ce que vous avez preparer pour aujord'hui?
Clasa se uita cu ochi tulburi şi goi.
Ce-a zis mă asta? se auzi din banca lui Costel şi-a lui Mihăiţă.
Nu vă supăraţi, doamnă, dar... acum avem Literatură, spuse Cornelia, fetiţa care jonglase timp de trei ani cu locurile 1,2 şi 3 de la Cangurul.
Mmmm... bine măi copii, atunci Literatură să fie.
Ia uite mă, au domesticit ăştia elefanţii în aşa hal, încât acum se cred oameni! zise Costel din bancă, profitând de tonul calm al învăţătoarei.
Taci mă! Îi dădu un cot Mihăiţă.
Ia, tu ăla din a doua bancă de la uşă, Stalone de Chitila, ia pofteşte tu afară, până nu mă enervez şi te trimit la Director.
Dar ce-am făcut, doamna? zise Costel îndreptându-se spre ieşire.
Hai, hai! Nu mai comenta şi vezi cum arată uşa pe partea cealaltă!
Mda #"#!¤&#@#"&/""!!
( Scâââââârţ tranc! )
Bun, acum că am scăpat de întreruperi, să începem lecţia. Manualul de astăzi, este un manual modern, online.
Şi, pentru că suntem la ora de Literatură, o să începem cu analiza pe text.
Încercăm să analizăm împreună sloganul "O mie de dorinţe doar cu Quelle".
Doamna, dar ce e Quelle? întrebă Mihăiţă scărpinându-şi creştetul.
Site de îmbrăcăminte online, imbecilule, nimic nu ştii, te-a prostit statul în bancă alături de gorila aia de Costel. Spuse un copil din spate.
Ia, măi copii, fără cuvinte urâte la ora mea... interveni învăţătoarea, copilul are dreptate, Quelle e o firmă de franciză nemţească ce deţine un magazin online şi aici puteţi găsi de la îmbrăcăminte la încălţăminte.
Bun, şi că tot vorbeam de sloganul lor, "O mie de dorinţe doar cu Quelle", ce credeţi că a vrut poetul să spună prin această propoziţie?
Doamna, doamna, eu, eu, eu!
Da, ia spune tu!
Păi doamna, eu cred că se referă la Moş Crăciun. De aici cumpără Moşul cadourile pentru noi! răspunse cu zâmbetul până la urechi o fetiţă blondă cu două codiţe împletite. Cadouri pentru mami, pentru tati, şi pentru mine. Am văzut eu că au şi lumea copiilor acolo.
Aşa e copii, de aici cumpără Moşul cadourile, dar ştie cineva de ce de aici şi nu din altă parte?
Pentru că aici au reduceri mari de preţuri, doamna! Răspunse aceaşi fetiţă cu codiţe.
Da copii, la Quelle sunt reduceri mari de până la 28%, ofertă special făcută pentru Crăciun! Iar Moşul combină utilul cu plăcutul, cumpărând cadouri absolut senzaţionale la preţuri reduse.
Dar, doamna, Moşul nu e bogat? Întrebă un băieţel din a treia bancă de la mjloc.
Copii, de când cu această criză, până şi cei bogaţi au probleme. Apoi, să nu uităm, că anul acesta sunt şi alegerile, iar Moşul a cheltuit ceva bani pe campania electorală, ca să poată face cadou, de Crăciun, un mandat de cinci ani, celui mai vrednic dintre politicieni. Toate lucrurile astea, costă bani, copilaşi.
Şi, cum Moşul e un bătrânel sufletist dar şi inteligent, a găsit soluţia perfectă să ne facă la toţi cadouri frumoase.
Doamna, pot să-i scriu şi eu Moşului?
Toată lumea poate să-i scrie Moşului! Răspunse învăţătoarea zâmbind. Moşul iubeşte pe toată lumea, indiferent dacă e gras, slab, alb sau negru, şi, cu toţii merităm ca de Crăciun să fim fericiţi si să primim cadouri!
De partea cealaltă a uşii, Costel auzise tot. Văzând bunătatea de care dădea dovadă învăţătoarea, începu să aibă remuşcări că o judecase după aspectul ei fizic.
*
A doua zi, la ora de desen, Costel hotărî să îşi ceară scuze învăţătoarei, într-un fel aparte. (ce nu ştiaţi despre Costel, este că, în spatele look-ului său de băieţel rău, se ascundea un adevărat suflet de artist) Costel îi făcu doamnei cadou,
acest desen:
...prin care îi dădu de înţeles doamnei că fusese atent la lecţia ei, chiar dacă fusese pe partea de uşă nepotrivită.
Ca drept răsplată pentru căinţa sa, doamna vorbi cu Moşul să îi facă cadou lui Costel un Set cos de baschet, KETTLER.
Se spune că toate aceste gesturi frumoase, succesive, au dus la schimbarea lui Costel în bine, el devenind un mare pictor.
Text, desen şi manipulare în PhotoFiltre: IULIA DIANA MIHAI
... adică subsemnata.
Articol realizat pentru concursul Superblog2009, proba nr.37, Quelle.
( Toc-toc-toc-toc-toc...) se auzea de pe hol.
Linişte bă că vine! zise Mihăiţă către colegul de bancă. Zi-le şi la ăştia să tacă, că cine ştie ce zgripţuroaică o fi...
Ia linişte măăă! repetă colegul de bancă, Costel, întorcăndu-se ameninţător către toată clasa.
Costel era un copil voinicuţ pentru vârsta lui, iar clasa asculta de el. Ultimul care îndrăznise să îl contrazică se alesese cu nasul spart la ora de sport.
( Scââââââââââââţ )- se auzi uşa.
Din spatele ei, apăru Goliat. Toată clasa (inclusiv Costel) incremeni la văzul acestei enormităţi ce se presupunea a fi noua lor învăţătoare.
A IV-a B? întrebă enormitatea.
Da, să trăiţi! răspunse toată clasa cu glasul tremurat.
Învăţătoarea se transportă la catedră.
Mda, ia să vedem, qu'est-ce que vous avez preparer pour aujord'hui?
Clasa se uita cu ochi tulburi şi goi.
Ce-a zis mă asta? se auzi din banca lui Costel şi-a lui Mihăiţă.
Nu vă supăraţi, doamnă, dar... acum avem Literatură, spuse Cornelia, fetiţa care jonglase timp de trei ani cu locurile 1,2 şi 3 de la Cangurul.
Mmmm... bine măi copii, atunci Literatură să fie.
Ia uite mă, au domesticit ăştia elefanţii în aşa hal, încât acum se cred oameni! zise Costel din bancă, profitând de tonul calm al învăţătoarei.
Taci mă! Îi dădu un cot Mihăiţă.
Ia, tu ăla din a doua bancă de la uşă, Stalone de Chitila, ia pofteşte tu afară, până nu mă enervez şi te trimit la Director.
Dar ce-am făcut, doamna? zise Costel îndreptându-se spre ieşire.
Hai, hai! Nu mai comenta şi vezi cum arată uşa pe partea cealaltă!
Mda #"#!¤&#@#"&/""!!
( Scâââââârţ tranc! )
Bun, acum că am scăpat de întreruperi, să începem lecţia. Manualul de astăzi, este un manual modern, online.
Şi, pentru că suntem la ora de Literatură, o să începem cu analiza pe text.
Încercăm să analizăm împreună sloganul "O mie de dorinţe doar cu Quelle".
Doamna, dar ce e Quelle? întrebă Mihăiţă scărpinându-şi creştetul.
Site de îmbrăcăminte online, imbecilule, nimic nu ştii, te-a prostit statul în bancă alături de gorila aia de Costel. Spuse un copil din spate.
Ia, măi copii, fără cuvinte urâte la ora mea... interveni învăţătoarea, copilul are dreptate, Quelle e o firmă de franciză nemţească ce deţine un magazin online şi aici puteţi găsi de la îmbrăcăminte la încălţăminte.
Bun, şi că tot vorbeam de sloganul lor, "O mie de dorinţe doar cu Quelle", ce credeţi că a vrut poetul să spună prin această propoziţie?
Doamna, doamna, eu, eu, eu!
Da, ia spune tu!
Păi doamna, eu cred că se referă la Moş Crăciun. De aici cumpără Moşul cadourile pentru noi! răspunse cu zâmbetul până la urechi o fetiţă blondă cu două codiţe împletite. Cadouri pentru mami, pentru tati, şi pentru mine. Am văzut eu că au şi lumea copiilor acolo.
Aşa e copii, de aici cumpără Moşul cadourile, dar ştie cineva de ce de aici şi nu din altă parte?
Pentru că aici au reduceri mari de preţuri, doamna! Răspunse aceaşi fetiţă cu codiţe.
Da copii, la Quelle sunt reduceri mari de până la 28%, ofertă special făcută pentru Crăciun! Iar Moşul combină utilul cu plăcutul, cumpărând cadouri absolut senzaţionale la preţuri reduse.
Dar, doamna, Moşul nu e bogat? Întrebă un băieţel din a treia bancă de la mjloc.
Copii, de când cu această criză, până şi cei bogaţi au probleme. Apoi, să nu uităm, că anul acesta sunt şi alegerile, iar Moşul a cheltuit ceva bani pe campania electorală, ca să poată face cadou, de Crăciun, un mandat de cinci ani, celui mai vrednic dintre politicieni. Toate lucrurile astea, costă bani, copilaşi.
Şi, cum Moşul e un bătrânel sufletist dar şi inteligent, a găsit soluţia perfectă să ne facă la toţi cadouri frumoase.
Doamna, pot să-i scriu şi eu Moşului?
Toată lumea poate să-i scrie Moşului! Răspunse învăţătoarea zâmbind. Moşul iubeşte pe toată lumea, indiferent dacă e gras, slab, alb sau negru, şi, cu toţii merităm ca de Crăciun să fim fericiţi si să primim cadouri!
De partea cealaltă a uşii, Costel auzise tot. Văzând bunătatea de care dădea dovadă învăţătoarea, începu să aibă remuşcări că o judecase după aspectul ei fizic.
*
A doua zi, la ora de desen, Costel hotărî să îşi ceară scuze învăţătoarei, într-un fel aparte. (ce nu ştiaţi despre Costel, este că, în spatele look-ului său de băieţel rău, se ascundea un adevărat suflet de artist) Costel îi făcu doamnei cadou,
acest desen:
...prin care îi dădu de înţeles doamnei că fusese atent la lecţia ei, chiar dacă fusese pe partea de uşă nepotrivită.
Ca drept răsplată pentru căinţa sa, doamna vorbi cu Moşul să îi facă cadou lui Costel un Set cos de baschet, KETTLER.
Se spune că toate aceste gesturi frumoase, succesive, au dus la schimbarea lui Costel în bine, el devenind un mare pictor.
Text, desen şi manipulare în PhotoFiltre: IULIA DIANA MIHAI
... adică subsemnata.
Articol realizat pentru concursul Superblog2009, proba nr.37, Quelle.
joi, 26 noiembrie 2009
Arca lui Obama: 2012
Da, e la modă 2012. Aşa spun sondajele, aşa spune si box-office-ul.
L-am văzut aseară.
Nici nu ştiu ce sfaturi să dau în legătură cu filmul ăsta, pentru că părerile mele, sunt două (deşi în mintea oricărui om normal ar fi doar una singură - eu am două) şi sunt contradictorii.
Pe de-o parte aş fi vrut să nu mă uit la aşa ceva.
Cum să vă spun, când vine vorba de controversatul subiect 2012, atitudinea pe care o iau de obicei e: măi, mă laşi?
Însă, un film de genul ăsta poate zgudui şi pe cel mai ateu dintre noi.
Probabil că e de la efectele de grafică de-a dreptul mind-blowing, sau de la dramatismul nuanţelor de albastru închis, sau o fi de la faptul că, pentru un film făcut la foc automat, e destul de bine documentat: reuşeşte să strângă la un loc, ca într-un fel de enciclopedie, toate informaţiile prevestitoare de apocalipsă apărute în ultimii ani, dându-le astfel un sens.
Dacă ar fi fost să dau eu un nume filmului acesta, nu l-aş fi numit 2012, ci probabil i-aş fi zis ceva de genul: Arca lui Obama, Revolution.
Las la atitudinea voastră dacă un astfel de film trebuie văzut sau nu.
L-am văzut aseară.
Nici nu ştiu ce sfaturi să dau în legătură cu filmul ăsta, pentru că părerile mele, sunt două (deşi în mintea oricărui om normal ar fi doar una singură - eu am două) şi sunt contradictorii.
Pe de-o parte aş fi vrut să nu mă uit la aşa ceva.
Cum să vă spun, când vine vorba de controversatul subiect 2012, atitudinea pe care o iau de obicei e: măi, mă laşi?
Însă, un film de genul ăsta poate zgudui şi pe cel mai ateu dintre noi.
Probabil că e de la efectele de grafică de-a dreptul mind-blowing, sau de la dramatismul nuanţelor de albastru închis, sau o fi de la faptul că, pentru un film făcut la foc automat, e destul de bine documentat: reuşeşte să strângă la un loc, ca într-un fel de enciclopedie, toate informaţiile prevestitoare de apocalipsă apărute în ultimii ani, dându-le astfel un sens.
Dacă ar fi fost să dau eu un nume filmului acesta, nu l-aş fi numit 2012, ci probabil i-aş fi zis ceva de genul: Arca lui Obama, Revolution.
Las la atitudinea voastră dacă un astfel de film trebuie văzut sau nu.
miercuri, 25 noiembrie 2009
Edimax Vede Tot!
.jpg)
Pentru a vedea full-size, vă rog să aveţi bunăvoinţa să daţi click pe imagine.
Afişul este pentru Camera de Supraveghere IP Wireless EDIMAX-1510Wg.
Ideea se bazează pe claritatea şi precizia imaginilor redate de această cameră de supraveghere, de unde şi sloganul: VEDE TOT!... chiar şi prin haine :)
Model publicitar de atenţie, în Z.
Desenul în creion, colajele, manipularea foto, cât şi conceptul = IULIA DIANA MIHAI.
Ingrediente:
-Creioane HB, 2B, 4B şi 6B.
-Creioane colorate.
-Radieră.
-Coală A4.
-Pix pastă neagră.
-Scanner.
-Discografia Lenka.
-CS3 + Photofiltre + PhotoEditor
-Răbdare.
Detaliile afişului (EXIF info):
-JPEG image.
-Dimensiuni: 4000x4500 pixeli (latura mică x latura mare)
-96 dpi.
Această postare este realizată pentru SuperBlog2009, proba opţională nr.35, EDIMAX.
La Mulţi Ani, bunicului meu!
Îl iubesc pentru că el e cel ce ma făcea să râd, atunci când eram mică, pentru că fără el, casa nu e casă... Pentru că ştie să fie tăcut, atunci când situaţia o cere.
Pentru că vorbim de pompe de bicicletă şi despre şurubele.
Pentru că semăn cu el, şi pentru că... e al meu!
La Mulţi Ani, bunicule!
Semnează această petiţie PENTRU ANIMĂLUŢE!
marți, 24 noiembrie 2009
Concursul Naţional de Fotografie L'Oreal 100 de ani, România eşti frumoasă!
Am câştigat!
Nu ştiu încă ce fotografie anume mi-a fost aleasă ca şi câştigătoare... voi veni cu un update când voi afla!
Mulţumesc echipei L'Oreal, şi le mai doresc încă 100 de ani de existenţă!
Cine nu ştie campania, iată aici:
luni, 23 noiembrie 2009
Alinuţa sadicuţa, Alinuţa bulinuţa. Alinuţa supărata, Alinuţa agitata...
Alinuţa sadicuţa,
Alinuţa bulinuţa,
Alinuţa gheimăriţa,
Vrea să joace un joc tare,
Dară n-are din dotare,
Tot ce-i trebuie să joace,
Se oftică, n-ai ce-i face.
Alinuţa scotoceşte,
Alinuţa nu se-opreşte,
Alinuţa e convinsă,
Că-n poşeta mamei stă ascunsă,
Leafa toată de pe-o lună,
Leafa ce-are să-i ajungă,
Ca să-şi cumpere şi ea,
Ce nu are nimenea.
Alinuţa a luat.
Alinuţa s-a cărat.
Pe la AMD la store,
Ca să-şi cumpere îndată,
Tehnologie adevarată.
Bună ziua
Bună ziua
N-alerga şi spune piua,
Spuse domnul AMD
N-alerga aşa repede...
Alinuţa agitata,
Alinuţa suparata,
Vrea urgent şi ea să aibă,
ATI Eyefinity de grabă,
N-are timp de explicaţii
Şi nici chef de aberaţii
Ia produsul
Bagă-n geantă.
Pleacă-acasă şi testează.
Şi pe mamă-o minciunează.
Bineînţeles, asta nu e o poezioară care o să apară în manualele alternative (deşi in ultima vreme, cam totul e posibil).
E o poezioară, prin care poetul, adică eu... vă spune tuturor ăstora ce sunteţi sub vârsta legală de a cere bere în club, că aşa ceva nu e bine să faceţi.
Astfel, Decalogul după... Iulia, spune aşa:
1. Să nu furi din poşeta mamei.
2. Să nu alergi pe stradă.
3. Să nu alergi ca besmeticul prin magazinele AMD, pentru că AMD va revoluţiona viitorul, ţi ar fi păcat să le faci stricăciuni.
4. ATI Eye finity trebuie respectat şi cumpărat.
...Următoarele 6 sunt un fel de copy-paste la primele 4, însă cu alte cuvinte.
Cu toate astea, iată ce ar fi aflat Alinuţa de la domnul AMD, dacă ar fi fost fată cumsecade şi ar fi respectat Decalogul după... Iulia.
Bine aţi venit la AMD, vă prezint noua tehnologie ATI Eyefinity!
Această tehnologie te ajută la a-ţi crea o imagine panoramică asupra jocurilor preferate, îţi optimizează timpul spaţiul de lucru şi... te ajută şi la activităţile distractive.
Implică-te trup şi suflet în jocul tău!
Scapă de neclarităţile vechiului monitor!
Distracţia atinge cote maxime!
Crezi că doar Napoleon putea să aibă atenţie distributivă? Acum poţi şi tu!
Mai multe moduri de a folosi tehnologia ATI Eyefinity!
Articol scris pentru Superblog 2009.
Şi s-a ţinut de promisiune: HE IS BACK!
Zic aşa... a apărut Terminator Salvation: The Future Begins.
1. Eu, actor debutant? Eu nu sunt actor debutant. Nu domnule... A fi actor debutant înseamnă să nu mai fi jucat niciodată în nicio piesă, sau în orice altceva în care se poate juca. Pe când, eu sunt o stea. Da, nu vă uitaţi aşa! Sunt un s.t.a.r.! Păi cum, da de unde, cine credeţi că a jucat în clasa a doua în rolul Mamiţei din Domnul Goe? Ca să nu mai mentionez că, aşa mult m-au iubit atunci, că m-au ţinut minte până în clasa a zecea, când mi-au cerut cu insistenţă un remake la Domnul Goe. Remake-ul s-a întâmplat, cu şi mai surle si mai multe trâmbiţe decât în clasa a doua, pentru că scena modestă semi-comunistă din faţa clasei, s-a mutat pe Broadway-ul liceului Gheorghe Asachi.
Scenă înaltă, impunătoare, demnă de rangul meu.
Piesa s-a jucat în limba engleză, deci, vă rog frumos să observaţi că ştiu şi limbi străine!
Bun, şi după toate aceste "supcese", are cineva îndrăzneala să mă numească actor debutant?
Ce rol îmi aleg eu din Terminator? Ia să mă gândesc. Vă previn, sunt un fel de Stivăn Segal (sper că aşa se scrie - mi-e lene să serciuiesc goagălul) al României. La mine nu vii cu rolul. Pe mine mă laşi să-mi imaginez eu unde m-aş potrivi. Mă laşi să rescriu scenariul, să-l adaptez firii mele (care, by the way, e una excepţională - asemenea talentului meu!).
Aşa că, eu, în Terminator, vreau să fiu Wonder Womăn.
Ce-i cu mutriţele astea mirate, la voi?
Ce?
Adică Wonder Womăn, n-are faţa de Arnold Junior (Christian Bale), ăsta?
Vreau să lupt cot la cot cu el, şi vreau să fiu băgată în seamă, să mă observe asociaţiile feministe şi să-mi dea un premiu... eventual Mura de Aur (na, sâc că au şi românii variantele lor de premii, nu ne trebuie americănismele lor!)
Sau să fiu eu Dr. Serena Kogan?
2. Cum cred că va continua trilogia Terminator? Staţi aşa să se termine melodia... Mi-e că încep să scriu versurile de la ce-ascult.
Si, nu de alta, dar, dacă v-aş scrie versurile de la asta, ce-ar ieşi ar fi un film cu vrăji, goths şi machiaje helăuinice.
Bun, s-a terminat. Po-să încep.
Cum cred eu că va continua? Simplu, filmul îl continui prin a da un titlu, ca să nu confuzeze lumea parţile trilogiei. Aş putea oricând să le zic: partea 1, 2 şi 3... dar imaginaţia îmi tropăie, aşa că, am să să le zic aşa... partea 2 e Contaminator, iar partea 3 e Exterminator.
Şi aş da vina pe ţânţari. Bineînţeles, ţânţarii ăştia, pe lângă faptul că sunt deosebit de înţepăcioşi, mai sunt şi roboţi. Malefic, ă?
Aşa că, în cele două părţi, personajul principal, ar duce o luptă crâncenă cu aceşti roboţei care se chinuie, cu planul lor diabolic să cucerească lumea animală, vegetală şi omnivoră.
Dar, fraierii ăştia de roboţi, habar n-au ei că Terminatorul e dur, şi că el posedă (uiii, ce-mi place cuvântul ăsta!!!) o funcţie specială ce se numeşte pliciul magic.
Pleoşc! Pleoşc! La cotruţă cu voi, nesimţiţilor!
Şi, dacă mai rămân vreo câţiva ascunşi prin subsolurile pline de apă ale blocurilor, când ies la pândă pe pereţii apartamentelor, Terminator le vine de hac cu perna bumerang.
3. De ce parte aş vrea eu să fiu, în filmul Terminator Salvation: The Future Begins? Greu de zis. Pe de-o parte, aş vrea să fiu roboţel, să pot merge pe stradă, să fac nino-nino la lume, să am girofar pe şapcă, să am privire X-Ray, să pot vedea prin hainele oamenilor (nu la toţi... grr), să-mi pâlpâie ochii de fiecare dată când mă enervez...
Pe de altă parte, tare mult aş vrea să fiu ca Arnold. Ăăăă, nu mai e Arnold? Haide mai, dar ce-aveţi cu el? Ce dacă a îmbătrânit, el tot Mister Univers şi şef de California rămâne. Da da... o fi Terminatorul ăsta nou tinerel şi frumuşel, dar mie tot numele lui Arnold îmi plăcea. De ce? Pentru că, însemna ceva de genul: negru la pătrat... schwartz şi negger, capisci?
Gata, gata, m-am hotărât, ţin cu forţele binelui, apăi am vreo alternativă?
Mă linşaţi dacă nu...
Ză poster:
Ţin să mulţumesc aşa:
1. Broadway-ului gălăţean. Love you too!!!
2. Lui tăticu. Pentru că murdărea pernele mamei aruncăndu-le pe pereţi ca să omoare ţânţarii. Mama i-a mulţumit cu două după ceafă.
3. Firmei de termopane, că trec ţânţari prin plasă.
4. Vecinului de la parter, că a spart toată ţăvăraia de la subsol, şi a răscolit toată ţânţărimea, acum... în mijlocul lui NOIEMBRIEEEE...
5. Lui Wonder Womăn, că e Fantastică.
Lăsând prostiile la o parte, mergeţi la cinema, vedeţi filmul, şi mai discutăm.
Articol realizat pentru Superblog2009, proba opţională nr. 33.
1. Eu, actor debutant? Eu nu sunt actor debutant. Nu domnule... A fi actor debutant înseamnă să nu mai fi jucat niciodată în nicio piesă, sau în orice altceva în care se poate juca. Pe când, eu sunt o stea. Da, nu vă uitaţi aşa! Sunt un s.t.a.r.! Păi cum, da de unde, cine credeţi că a jucat în clasa a doua în rolul Mamiţei din Domnul Goe? Ca să nu mai mentionez că, aşa mult m-au iubit atunci, că m-au ţinut minte până în clasa a zecea, când mi-au cerut cu insistenţă un remake la Domnul Goe. Remake-ul s-a întâmplat, cu şi mai surle si mai multe trâmbiţe decât în clasa a doua, pentru că scena modestă semi-comunistă din faţa clasei, s-a mutat pe Broadway-ul liceului Gheorghe Asachi.
Scenă înaltă, impunătoare, demnă de rangul meu.
Piesa s-a jucat în limba engleză, deci, vă rog frumos să observaţi că ştiu şi limbi străine!
Bun, şi după toate aceste "supcese", are cineva îndrăzneala să mă numească actor debutant?
Ce rol îmi aleg eu din Terminator? Ia să mă gândesc. Vă previn, sunt un fel de Stivăn Segal (sper că aşa se scrie - mi-e lene să serciuiesc goagălul) al României. La mine nu vii cu rolul. Pe mine mă laşi să-mi imaginez eu unde m-aş potrivi. Mă laşi să rescriu scenariul, să-l adaptez firii mele (care, by the way, e una excepţională - asemenea talentului meu!).
Aşa că, eu, în Terminator, vreau să fiu Wonder Womăn.
Ce-i cu mutriţele astea mirate, la voi?
Ce?
Adică Wonder Womăn, n-are faţa de Arnold Junior (Christian Bale), ăsta?
Vreau să lupt cot la cot cu el, şi vreau să fiu băgată în seamă, să mă observe asociaţiile feministe şi să-mi dea un premiu... eventual Mura de Aur (na, sâc că au şi românii variantele lor de premii, nu ne trebuie americănismele lor!)
Sau să fiu eu Dr. Serena Kogan?
2. Cum cred că va continua trilogia Terminator? Staţi aşa să se termine melodia... Mi-e că încep să scriu versurile de la ce-ascult.
Si, nu de alta, dar, dacă v-aş scrie versurile de la asta, ce-ar ieşi ar fi un film cu vrăji, goths şi machiaje helăuinice.
Bun, s-a terminat. Po-să încep.
Cum cred eu că va continua? Simplu, filmul îl continui prin a da un titlu, ca să nu confuzeze lumea parţile trilogiei. Aş putea oricând să le zic: partea 1, 2 şi 3... dar imaginaţia îmi tropăie, aşa că, am să să le zic aşa... partea 2 e Contaminator, iar partea 3 e Exterminator.
Şi aş da vina pe ţânţari. Bineînţeles, ţânţarii ăştia, pe lângă faptul că sunt deosebit de înţepăcioşi, mai sunt şi roboţi. Malefic, ă?
Aşa că, în cele două părţi, personajul principal, ar duce o luptă crâncenă cu aceşti roboţei care se chinuie, cu planul lor diabolic să cucerească lumea animală, vegetală şi omnivoră.
Dar, fraierii ăştia de roboţi, habar n-au ei că Terminatorul e dur, şi că el posedă (uiii, ce-mi place cuvântul ăsta!!!) o funcţie specială ce se numeşte pliciul magic.
Pleoşc! Pleoşc! La cotruţă cu voi, nesimţiţilor!
Şi, dacă mai rămân vreo câţiva ascunşi prin subsolurile pline de apă ale blocurilor, când ies la pândă pe pereţii apartamentelor, Terminator le vine de hac cu perna bumerang.
3. De ce parte aş vrea eu să fiu, în filmul Terminator Salvation: The Future Begins? Greu de zis. Pe de-o parte, aş vrea să fiu roboţel, să pot merge pe stradă, să fac nino-nino la lume, să am girofar pe şapcă, să am privire X-Ray, să pot vedea prin hainele oamenilor (nu la toţi... grr), să-mi pâlpâie ochii de fiecare dată când mă enervez...
Pe de altă parte, tare mult aş vrea să fiu ca Arnold. Ăăăă, nu mai e Arnold? Haide mai, dar ce-aveţi cu el? Ce dacă a îmbătrânit, el tot Mister Univers şi şef de California rămâne. Da da... o fi Terminatorul ăsta nou tinerel şi frumuşel, dar mie tot numele lui Arnold îmi plăcea. De ce? Pentru că, însemna ceva de genul: negru la pătrat... schwartz şi negger, capisci?
Gata, gata, m-am hotărât, ţin cu forţele binelui, apăi am vreo alternativă?
Mă linşaţi dacă nu...
Ză poster:
Ţin să mulţumesc aşa:
1. Broadway-ului gălăţean. Love you too!!!
2. Lui tăticu. Pentru că murdărea pernele mamei aruncăndu-le pe pereţi ca să omoare ţânţarii. Mama i-a mulţumit cu două după ceafă.
3. Firmei de termopane, că trec ţânţari prin plasă.
4. Vecinului de la parter, că a spart toată ţăvăraia de la subsol, şi a răscolit toată ţânţărimea, acum... în mijlocul lui NOIEMBRIEEEE...
5. Lui Wonder Womăn, că e Fantastică.
Lăsând prostiile la o parte, mergeţi la cinema, vedeţi filmul, şi mai discutăm.
Articol realizat pentru Superblog2009, proba opţională nr. 33.
duminică, 22 noiembrie 2009
Hai fată, dă click aici! E Tara Fashion!
Elena: -Fatăă...
Alina: -Da fatăăă, ce-i... ce urli-aşa?
Elena: -Fată, uite ce mă gândeam eu, mă gândeam că eu nu am mai fost de mult la shopping.
Alina: -Da de când nu ai mai fost la shopping?
Elena: -De săptămâna trecută, fatăăăăăă!!! Îţi dai seama???
Alina: -Fatăăăăăăă, tu eşti si-si? Eşti bolnavă? Cum adică de săptămâna trecută? Eşti conştientă că nu mai eşti la modă, daaaaa? Hai imediat, încalţă-te şi hai să mergem la shopping, aşa ceva nu se poate, nu te mai recunosc fată! Pe bune!
Elena: -Stai tu nebuno, că nu merg, nu mai trage atât de mine, că m-am emancipat fată... am învăţat să folosesc internetul. Şi am descoperit un sait caşto rău... ve ve ve punct tarafasion punct ro. Fată... e aşa frumos saitul ăla că nu mai pot de entuziasm! N-am mai fost eu la shopping prin Mall, dar ţoale faine tot mi-am luat de la Tara Fashion!
Alina: -Fată, dar eu observ ca tu ai învăţat cuvinte noi (entuziasm... emancipat...), de când umbli la ei pe sait. Ce e asta fată, parcă nu eşti tu, eşti bolnavă, ia să vad, ai febră?
Elena: -Ia fată mâna dupe mine, ştii că sunt agorafobă, ce Dumnezeu...
Alina: -Fată dar ce irascibilă te face statul ăsta în casă...
Elena: -Hai lasă prostiile, uite ce scrie aici:
Alina: -Iiiiiiiiiiiiiii!!! Fată tu îţi dai seama ce tare? Ia să intru şi eu de-acum pe saitul ăsta, că ia uite ce lucruri frumoase are, ce botine, ce rochiţe, ce fustiţe, ai avut dreptate să fii atât de entuziasmată, reduceri, vouchere cadou.
Elena: -Da fată, uite ce îţi spuneam eu, şi ai văzut ce culori frumoase are saitul de la ei? Roz aşa...
Elena: -Nu e fată roz, eşti proastă? E lila, aşa îi zice! Şi nu vezi că are şi mov...
Alina: -Fată, eu cred că am mai auzit de Tara Fashion. Citisem o postare pe blogul Iuliei Diana Mihai, acum vreo săptămână, foarte amuzant, ceva despre Ştefan cel Mare, Maria Voichiţa şi Cotineaţa Timpului. Mi-a plăcut fată, că am râs, şi mi-a deschis şi gustul spre istorie, dar lor nu cred că le place istoria, şi nici umorul, pentru că au punctat-o excrecabil la Superblog...
Elena: -Da fată şi eu tot de la ea am aflat de Tara Fashion... Ce faci, îţi cumperi şi tu?
Alina: - Da fată... că ia uite ce frumoase sunt toate! Au şi cabină de probă... deci mă pot împopoţona online cât vrea muşchiul meu, şi dacă vreau, pot să îmi fac şi un wishlist
Elena: -Ce e fată ăla un wishlist?
Alina: -Ei fată, dar nimic nu ştii... e o listă cu rochiţele pe care o fac, ca să mi le cumpere iubitul, fatăă...
Articol scris pentru Superblog2009, proba opţională nr.32, Tara Fashion, organizat de PCNews.
Alina: -Da fatăăă, ce-i... ce urli-aşa?
Elena: -Fată, uite ce mă gândeam eu, mă gândeam că eu nu am mai fost de mult la shopping.
Alina: -Da de când nu ai mai fost la shopping?
Elena: -De săptămâna trecută, fatăăăăăă!!! Îţi dai seama???
Alina: -Fatăăăăăăă, tu eşti si-si? Eşti bolnavă? Cum adică de săptămâna trecută? Eşti conştientă că nu mai eşti la modă, daaaaa? Hai imediat, încalţă-te şi hai să mergem la shopping, aşa ceva nu se poate, nu te mai recunosc fată! Pe bune!
Elena: -Stai tu nebuno, că nu merg, nu mai trage atât de mine, că m-am emancipat fată... am învăţat să folosesc internetul. Şi am descoperit un sait caşto rău... ve ve ve punct tarafasion punct ro. Fată... e aşa frumos saitul ăla că nu mai pot de entuziasm! N-am mai fost eu la shopping prin Mall, dar ţoale faine tot mi-am luat de la Tara Fashion!
Alina: -Fată, dar eu observ ca tu ai învăţat cuvinte noi (entuziasm... emancipat...), de când umbli la ei pe sait. Ce e asta fată, parcă nu eşti tu, eşti bolnavă, ia să vad, ai febră?
Elena: -Ia fată mâna dupe mine, ştii că sunt agorafobă, ce Dumnezeu...
Alina: -Fată dar ce irascibilă te face statul ăsta în casă...
Elena: -Hai lasă prostiile, uite ce scrie aici:
CUMPARA CU 50% MAI PUTIN PRODUSUL DORIT SI HAPPY HOURS! - 19 noi 2009
Avem 3 zile de sarbatoare pe www.tarafashion.ro,intre 20-11-2009 si 22-11-2009 Cumperi de 900 si platesti 450 lei, cumperi de 1000 si platesti 500, s.a.m.d adica 50% la produse. Wow! Promotia nu este valabila la comenzi finale mai mici de 900 lei, la platile prin card si la incaltaminte. Click urgent! Stocurile sint foarte, foarte limitate! Produsele nu se pot returna! Avem multe modele noi la rubrica Noutati si noi produse la Outlet. Le-ati vazut? Avem si Happy Hours vineri, simbata si duminica intre orele 8-13 si la fiecare comanda cu plata prin card bancar o sa primiti un voucher cadou de 50 ron. Va asteptam cu drag si la magazinul nostru Tara din Cotroceni Afi Palace, etaj 1 cu o super promotie si anume 20% la fiecare produs in perioada 18-11-2009 si 18-12-2009 si un Cadou la fiecare cumparatura! Ura! Reducerile o sa le vedeti pe factura finala (cea de la curier) si nu pe comanda iar voucherul o sa-l primiti pe mail dupa primirea comenzii de la promotie. Iar pe blogul nostru avem un concurs special de Sarbatori cu multe Vouchere Cadou. Scrie acum!
Alina: -Iiiiiiiiiiiiiii!!! Fată tu îţi dai seama ce tare? Ia să intru şi eu de-acum pe saitul ăsta, că ia uite ce lucruri frumoase are, ce botine, ce rochiţe, ce fustiţe, ai avut dreptate să fii atât de entuziasmată, reduceri, vouchere cadou.
Elena: -Da fată, uite ce îţi spuneam eu, şi ai văzut ce culori frumoase are saitul de la ei? Roz aşa...
Elena: -Nu e fată roz, eşti proastă? E lila, aşa îi zice! Şi nu vezi că are şi mov...
Alina: -Fată, eu cred că am mai auzit de Tara Fashion. Citisem o postare pe blogul Iuliei Diana Mihai, acum vreo săptămână, foarte amuzant, ceva despre Ştefan cel Mare, Maria Voichiţa şi Cotineaţa Timpului. Mi-a plăcut fată, că am râs, şi mi-a deschis şi gustul spre istorie, dar lor nu cred că le place istoria, şi nici umorul, pentru că au punctat-o excrecabil la Superblog...
Elena: -Da fată şi eu tot de la ea am aflat de Tara Fashion... Ce faci, îţi cumperi şi tu?
Alina: - Da fată... că ia uite ce frumoase sunt toate! Au şi cabină de probă... deci mă pot împopoţona online cât vrea muşchiul meu, şi dacă vreau, pot să îmi fac şi un wishlist
Elena: -Ce e fată ăla un wishlist?
Alina: -Ei fată, dar nimic nu ştii... e o listă cu rochiţele pe care o fac, ca să mi le cumpere iubitul, fatăă...
Articol scris pentru Superblog2009, proba opţională nr.32, Tara Fashion, organizat de PCNews.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)