luni, 16 noiembrie 2009

Blogări pierduţi - Jurnal de călătorie

Nu-mi amintesc de cât timp suntem aici... zile, luni, poate chiar ani, pentru că nu-mi amintesc CUM de am ajuns aici!
Încep să pierd orice noţiune, timp... spaţiu... toate îmi devin străine.

Aici nu se întâmplă niciodată nimic.
Uneori adie vântul, uneori plouă. Alteori am impresia că aud vapoare venind din larg.
Însă, cel mai des îl aud pe Dreampoet cum îşi cântă Fear Of the Dark pe versuri proprii, riffând nervos la o frunză de palmier, pe care a scrijelit încă de la începutul melodiei: Bc Rich.
De când Dreampoet a golit palmierul de frunze, florytutu urlă zi-lumină la el, că nu mai are cum să coboare din copac.
Dreampoet îi spune că aşa îi trebuie dacă nu şi-a dat seama la timp că, a te cocoţa în cel mai înalt copac şi a spera că ţinând cartela Hostway primită cadou, drept în sus, nu îţi va aduce conexiune cu blogul.
Flory spune ca Dreampoet e rău, şi că la fel suntem şi noi, că îi ţinem isonul.
Adevărul e că, de când am ajuns aici, nu am avut chef de nimic. Pentru că, tot de atunci, nu contenesc a mă gândi la cei dragi mie, ce au ramas pe Mainland...

Dreampoet zice că nu e bine că eu văd stele din casă, şi că adc ar trebui să lase castelele de nisip şi să se reapuce de arhitectat casa, pentru că, aşa cum am mai spus, uneori plouă pe la noi.
Seara, o ajutăm cu toţii pe florytutu să se dea jos din palmier. Ne ajută chiar şi Tanti Jeni, îşi înfoaie şorţul să o prindă acolo, când se aruncă.
...Dar, a doua zi, Flory se urcă iar.
Tanti Jeni ne face de mâncare. Astăzi ne-a gătit cea mai bună ciorbiţă de găină, cu rugămintea să închidem ochii când mâncăm. Tanti Jeni îmi aminteşte de bunica...

Cam asta facem noi în fiecare zi. Sau cel puţin ei... Eu, scriu despre ei, şi stau ca o moluscă pe nisip toată ziua. Îmi place cum îmi arată picioarele pline de nisip.
Pentru astăzi am să închei jurnalul.
Iar dacă tu îl citeşti acum, înseamnă că ai găsit sticla, cu această foaie în ea, plutind pe apă.
Să ştii că e ultima. Nu mai am sticle...


Articol realizat pentru Superblog2009.
Răvaşul curent e UN PAMFLET şi trebuie tratat ca atare.

9 comentarii:

  1. Dacă nu ne-am înţeles la bani... ce era să fac?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe o insula pustie, el se gandeste la bani :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru un arhitect, banii sunt o chestiune de principiu. Chiar şi pe o insulă pustie. Howgh! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine, pun mana de la mana cu Dreampoet, si te platim in nuci de cocos. Of, ce lume materialista...

    RăspundețiȘtergere
  5. Deci a fost bună supica... Buuunn... Ce să vă mai pregătească tanti?

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte tare! :))

    Imi plac ideile tale!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Tanti Jeni, snitele de alea cu care te tot lauzi!

    @e-Lari, multumesc frumos :D

    RăspundețiȘtergere
  8. De ce nu mai ai sticle? Nu cumva dreampoet le-a folosit pe toate drept muze.... :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu stiu daca Dreampoet foloseste sticlele ca muze, am sa+l intreb. Insa eu nu mai am sticle, ca de-a lungul anilor, in care am stat pe insula, mie mi-a crescut parul pana la calcaie, baietilor, barba pana la genunchi, cartela blogway s-a ingalbenit, am tot trimis mesaje pe apa, sperand ca cineva ne va salva... si na, sticla nu e forever :))

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!