vineri, 20 noiembrie 2009

Trei, Doamne şi toţi trei



Să ai un blog colectiv poate fi pe de-o parte un lucru bun, cât se poate transforma şi într-un adevarat dezastru de comunicare.

Se ştie faptul că oamenii, au păreri şi gusturi diferite. În consecinţă, cei aleşi ca să facă echipă cu tine, nu trebuie să fie la întâmplare, ci trebuie să prezinte unele calităţi cum ar fi: toleranţa faţă de ceilalţi şi să ştie atunci când e cel mai potrivit moment de a-şi impune părerile.



Deşi pare uşor caraghios, pentru că aici nu e vorba de cine-ştie-ce firmă de renume ci de un blog, recomand teambuildingurile cu brainstormingurile lor cu tot (bineînţeles, la un nivel mai mic, dar termenii tot aceştia ar fi...).

De ce totul atât de drastic?
Pentru că, atunci când o echipă se omogenizează, articolele cresc vizibil în calitate şi nu neaparat în cantitate.

Şi, că tot vorbeam de firme, e lucru ştiut că un blog bine lucrat, poate deveni în timp o afacere extrem de profitabilă, deci, putem privi blogurile colective ca un mod viitor de câştigare a existenţei.

Să nu uităm că blogării fac parte din jurnalismul online. Cei drept, nu toţi se ridică la acest rang de jurnalişti (cu sau fără acte) însă foarte multe bloguri au potenţial destul de mare.

În concluzie, nimeni nu va face treabă bună cu oameni delasători("ei lasă că face colegul..."), sau mult prea ego-centrişti("ăla e prea prost, ia să iau eu calul de hăţuri!").




Trebuie să ne întâlnim undeva la mijloc, între acestea două. Să învăţăm, aşa cum am mai spus, să fim toleranţi cu ai noştrii colegi, să ştim să îi ascultăm şi să ştim să ne pliem ideile noastre peste ideile lor, astfel încât rezultatul să fie cel sperat. Cuvântul cheie ar trebui să fie colaborare!

Oamenii vor ramâne mereu... oameni, şi vor tinde, atunci când este vorba de succes, să şi-l însuţească ("logic, păi dacă nu eram eu..."), iar când e vorba de un eşec, să paseze motanul în grădina colegului de... blog ("e numai vina ta bă").
Tocmai de aceea, trebuie să învăţăm să renunţăm la aceste caracteristici atât de umane, însă atât de distructive.

Iată că, această treaba nu e una simplă.
E simplă, atât timp, cât vrei un blog... punct.
Însă, dacă vrei să şi faci ceva cu el, atunci lucrurile se complică şi trebuie să ţii minte că terenul pe care lucrezi este unul alunecos, iar tu şi echipa ta, trebuie să rămâneţi în picioare!




Lasând generalitaţile la o parte, ipotetic îmi fac blog colectiv.
Pe cine aleg?
Aş avea două variante...
Prima ar fi să îmi aleg doi prieteni care să spună ca mine, să nu mă contrazică, să mă lase să fiu "eu", însă, ce rost ar mai avea să îmi fac blog colectiv? Când mă descurc de una singură...

În concluzie, îmi aleg doi oameni, pe care ştiu că mă pot baza.
În primul rând, aleg pe Lu, pentru că ştie cum să mă ţină din scurt, fiind singura persoană care a ştiut vreodată unde e butonul meu de stop, atunci când mă umflu în pene prea tare.

Iată stâlpul meu de rezistenţă!

Tot Lu e alegerea mea, datorită faptului că, în noul meu blog colectiv, am nevoie de un ochi critic, foarte critic, şi mai avem nevoie în blogul ăsta al nostru de ordine şi disciplină.
Iar eu, recunosc cu mâna pe inima, că sunt o tipă nu prea ordonată.
Dacă a reuşit să fie unul din cei mai buni manageri al unui restaurant de peste hotare (unde totul e foarte strict!), cu siguranţă va face o treaba excelentă cu bloguleţul nostru colectiv.

A doua mea alegere, ar fi Roxana, pentru că e fată de treabă, şi le zice pe şleau, atunci când te aştepţi mai puţin.

Că tot am facut echipa, o echipă de care eu, sunt foarte mândră şi în care mi-am pus toate speranţele, acum trebuie să stabilim felul blogului nostru.

Un blog de nişă, probabil ar fi unul extrem de uşor de realizat, însă nu cred că ar stimula imaginaţia prea tare, iar blogul nostru, se va baza pe imaginaţie, umor, catrene, schiţe umoristice şi să nu uităm de caracterul de pamflet.

În concluzie, propunerea mea este să facem un blog tip pamflet.
Situaţii adevărate, transpuse cu umor, într-o realitate inventată de noi trei.
De ce pamflet?
Pentru că nimeni nu are voie să se supere, când îl incluzi în anumite povestioare, pentru simplul fapt că, dacă s-ar supăra, ar dovedi câtă lipsă de caracter are.

Deci, inventăm personaje, facem povestioare, ne cumpărăm o cartelă Blogway de la Hostway, dăm un nume frumos domeniului nostru, şi cerul este limita!

Articol scris pentru Superblog2009.

7 comentarii:

  1. Felicitari pentru aritcol. Foarte bun. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. To blog or not to blog? pai to blog... rauri rauri de articole vor curge peste blogul vostru... Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Se vede ca esti la facultatea de comunicare, deoraece te pricepi atat la teorie, cat si la practica! Felcitari pentru articol.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai punctat foarte bine!

    Sunt sigura ca domnii de la Hostway vor aprecia acest talent al tau.

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti dau o bere, daca te dovedesti a avea gura aurita :))

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!