vineri, 27 noiembrie 2009

Ora de Literatură

NOTĂ: Rog a nu se citi pe diagonală.

( Toc-toc-toc-toc-toc...) se auzea de pe hol.
Linişte bă că vine! zise Mihăiţă către colegul de bancă. Zi-le şi la ăştia să tacă, că cine ştie ce zgripţuroaică o fi...
Ia linişte măăă! repetă colegul de bancă, Costel, întorcăndu-se ameninţător către toată clasa.
Costel era un copil voinicuţ pentru vârsta lui, iar clasa asculta de el. Ultimul care îndrăznise să îl contrazică se alesese cu nasul spart la ora de sport.
( Scââââââââââââţ )- se auzi uşa.
Din spatele ei, apăru Goliat. Toată clasa (inclusiv Costel) incremeni la văzul acestei enormităţi ce se presupunea a fi noua lor învăţătoare.
A IV-a B? întrebă enormitatea.
Da, să trăiţi! răspunse toată clasa cu glasul tremurat.
Învăţătoarea se transportă la catedră.
Mda, ia să vedem, qu'est-ce que vous avez preparer pour aujord'hui?
Clasa se uita cu ochi tulburi şi goi.
Ce-a zis mă asta? se auzi din banca lui Costel şi-a lui Mihăiţă.
Nu vă supăraţi, doamnă, dar... acum avem Literatură, spuse Cornelia, fetiţa care jonglase timp de trei ani cu locurile 1,2 şi 3 de la Cangurul.
Mmmm... bine măi copii, atunci Literatură să fie.
Ia uite mă, au domesticit ăştia elefanţii în aşa hal, încât acum se cred oameni! zise Costel din bancă, profitând de tonul calm al învăţătoarei.
Taci mă! Îi dădu un cot Mihăiţă.
Ia, tu ăla din a doua bancă de la uşă, Stalone de Chitila, ia pofteşte tu afară, până nu mă enervez şi te trimit la Director.
Dar ce-am făcut, doamna? zise Costel îndreptându-se spre ieşire.
Hai, hai! Nu mai comenta şi vezi cum arată uşa pe partea cealaltă!
Mda #"#!¤&#@#"&/""!!
( Scâââââârţ tranc! )
Bun, acum că am scăpat de întreruperi, să începem lecţia. Manualul de astăzi, este un manual modern, online.
Şi, pentru că suntem la ora de Literatură, o să începem cu analiza pe text.
Încercăm să analizăm împreună sloganul "O mie de dorinţe doar cu Quelle".

Doamna, dar ce e Quelle? întrebă Mihăiţă scărpinându-şi creştetul.
Site de îmbrăcăminte online, imbecilule, nimic nu ştii, te-a prostit statul în bancă alături de gorila aia de Costel. Spuse un copil din spate.
Ia, măi copii, fără cuvinte urâte la ora mea... interveni învăţătoarea, copilul are dreptate, Quelle e o firmă de franciză nemţească ce deţine un magazin online şi aici puteţi găsi de la îmbrăcăminte la încălţăminte.
Bun, şi că tot vorbeam de sloganul lor, "O mie de dorinţe doar cu Quelle", ce credeţi că a vrut poetul să spună prin această propoziţie?

Doamna, doamna, eu, eu, eu!
Da, ia spune tu!
Păi doamna, eu cred că se referă la Moş Crăciun. De aici cumpără Moşul cadourile pentru noi! răspunse cu zâmbetul până la urechi o fetiţă blondă cu două codiţe împletite. Cadouri pentru mami, pentru tati, şi pentru mine. Am văzut eu că au şi lumea copiilor acolo.
Aşa e copii, de aici cumpără Moşul cadourile, dar ştie cineva de ce de aici şi nu din altă parte?
Pentru că aici au reduceri mari de preţuri, doamna! Răspunse aceaşi fetiţă cu codiţe.
Da copii, la Quelle sunt reduceri mari de până la 28%, ofertă special făcută pentru Crăciun! Iar Moşul combină utilul cu plăcutul, cumpărând cadouri absolut senzaţionale la preţuri reduse.
Dar, doamna, Moşul nu e bogat?
Întrebă un băieţel din a treia bancă de la mjloc.
Copii, de când cu această criză, până şi cei bogaţi au probleme. Apoi, să nu uităm, că anul acesta sunt şi alegerile, iar Moşul a cheltuit ceva bani pe campania electorală, ca să poată face cadou, de Crăciun, un mandat de cinci ani, celui mai vrednic dintre politicieni. Toate lucrurile astea, costă bani, copilaşi.
Şi, cum Moşul e un bătrânel sufletist dar şi inteligent, a găsit soluţia perfectă să ne facă la toţi cadouri frumoase.

Doamna, pot să-i scriu şi eu Moşului?
Toată lumea poate să-i scrie Moşului! Răspunse învăţătoarea zâmbind. Moşul iubeşte pe toată lumea, indiferent dacă e gras, slab, alb sau negru, şi, cu toţii merităm ca de Crăciun să fim fericiţi si să primim cadouri!

De partea cealaltă a uşii, Costel auzise tot. Văzând bunătatea de care dădea dovadă învăţătoarea, începu să aibă remuşcări că o judecase după aspectul ei fizic.
*
A doua zi, la ora de desen, Costel hotărî să îşi ceară scuze învăţătoarei, într-un fel aparte. (ce nu ştiaţi despre Costel, este că, în spatele look-ului său de băieţel rău, se ascundea un adevărat suflet de artist) Costel îi făcu doamnei cadou,
acest desen:



...prin care îi dădu de înţeles doamnei că fusese atent la lecţia ei, chiar dacă fusese pe partea de uşă nepotrivită.
Ca drept răsplată pentru căinţa sa, doamna vorbi cu Moşul să îi facă cadou lui Costel un Set cos de baschet, KETTLER.
Se spune că toate aceste gesturi frumoase, succesive, au dus la schimbarea lui Costel în bine, el devenind un mare pictor.
Text, desen şi manipulare în PhotoFiltre: IULIA DIANA MIHAI
... adică subsemnata.




Articol realizat pentru concursul Superblog2009, proba nr.37, Quelle.

10 comentarii:

  1. Extraordinar.si postarea si afisul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Realitatea e ca, de multe ori copiii gasesc explicatii mai potrivite decat noi, adultii.
    Foarte frumoasa creatia ta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Felicia. Si eu raman uimita uneori de cum reusesc copii sa inteleaga unele lucruri mai bine decat inteleg adultii...

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte utila ora ta de literatura. Esti plina de surprize, imagiantie si talent. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Stii doar cum se zice: "Niciun om nu poate fi mare, daca si-a pierdut sufletul de copil"

    RăspundețiȘtergere
  6. Depinde din ce punct de vedere privesti :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Costel a aratat ca "in prag de sarbatori toti suntem mai buni" nu este doar o zicala! :)

    Inclusiv creatia ta! Nu stiu daca este "mai buna", dar este foarte buna!

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!