duminică, 30 noiembrie 2008

Serbare cu votare

Cum momentan locuiesc in Galati, au ajuns sa ma intereseze problemele de pe aici. Acum vreo cativa ani, probabil as fi spus: Ce ma privesc pe mine toate astea?

In aceasta perioada ar fi trebuit sa fie Sarbatorile Galatiului in toi, odata cu sarbatorirea tuturor Andreilor din Romania, prelungindu-se astfel cu Ziua Nationala a Romaniei, 1 Decembrie.

Desi trebuie sa recunosc ca, anii trecuti, valvataia si ingramadeala de pe strada reuseau sa ma scoata din sarite, iar lipsa mijloacelor de transport in comun sa ma scoata din limitele sanatatii mentale, pentru ca pe la acea ora mereu eram prin alta parte de oras decat ar fi trebuit sa fiu, anul acesta mi-as fi dorit sa iau parte la Sarbatorile Galatiului.

Socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, se pare... pentru ca, anul acesta avem parte, dragii mei, de alegeri. Asa ca, domnii de la conducerea Galatiului au decis ca nu sunt suficienti bani si pentru alegeri si pentru artificiile de Sfantul Andrei.
Pretextul folosit a fost imposibilitatea cetatenilor de a se deplasa catre spatiile special amenajate, destinate votarii, in conditiile in care Sarbatorile Galatiului s-ar derula in acest moment.

Pe cine alegem? Cum, pe cine? Ne alegem deputatii si senatorii. Ne alegem oameni de vaza si de baza, care sa ne reprezinte. Oameni care, jura ca nu fura... Oameni care promit sa ocupe locurile goale si triste ale acestor institutii. Oameni care ne promit ca din propriul lor salariu isi vor cumpara betisoare de chibrituri pentru a-si sprijini pleoapele greoaie. Oameni cu vana, si cu spirit de luptator, tineri cu perspectiva si cu marimea 90 la curea, doctori si cantareti de muzica populara cu spirit de lider, oameni atat de onesti, incat pana in acest moment au decis sa stea in umbra, ca noi sa ne intrebam acum, exact ca in melodia celor de la Smokie "Alice, Alice... cine-i mai si Alice asta?".

Ba chiar am auzit un zvon ca Sarbatorile Galatiului se vor tine peste o saptamana. Sfantul Andrei oare ce zice? Oare e de acord cu asta? Noroc ca Sfantul este unul bun si intelegator, ce-ar fi facut oare Sfantul Ilie in locul lui? Ar fi trimis tunete si fulgere, oare, catre cei ce au luat aceasta decizie?

Si am mai auzit un zvon! Anume ca, incepand cu anul viitor, pe Sfantul Andrei, patronul spiritual al Municipiului Galati, il vor muta pe 21 Mai, o data cu praznuirea Sfintilor Constantin si Elena. Pai, cum vine asta? Ce legatura au cei doi Sfinti cu Galatiul? Iata ca si Sfintii pot fi decazuti din functie, nu numai politicienii.
In prima instanta nu am prea inteles acest lucru, insa rumegand mai bine acest zvon, am reusit sa gasesc o explicatie cat se poate de realista. Merge berea iarna? Pai nu! Nu-i mai bine ca stomacul galatean sa fie plin de mici si bere vara?

Acestea fiind spuse, astazi stam in casa.
Ca si ieri am stat.

luni, 10 noiembrie 2008

Spider





Despre Carte şi bucate




Mereu mi-a placut să petrec ore bune în librarii sau la standurile de carte, răsfoind... citind... Pasiune bizară, ar spune unii sceptici. Cam aceaşi sceptici, presupun că sunt angajaţi în acele librarii sau standuri de carte, fiindcă nu îmi explic altfel, cum Dumnezeu pot sta la un loc romane comerciale, carţi de bucate, carţi de strategii profunde de viaţa, dicţionare, ...şi marile capodopere literare. E deruntant, însa aceştia merită, dragii mei, un premiu, pentru simplul fapt că ajută oameni ca mine să îşi dezvolte spiritul de observaţie.
Dacă nu existau aceste specimene competente şi viclene, cum altfel aş mai fi gasit la raft, în spatele a trei carţi de bucate de post şi una despre cum se prepară carnea de porc, ultima carte aparută sub egida editurii Art, "Păienjenel" de Patrick McGrath?
În consecinţă, da-ţi-le acestor oameni bonuri de masa în plus!

Însă, am să las rautaţile, şi am să vă spun cateva (doar câteva!) lucruri despre această carte.
Deşi nu aveam certitudinea calitaţii scriitoriceşti a acestui autor, fiindcă nu eram familiarizată cu opera acestuia, odată ce am atins cartea, o voce care nu era a mea, dar cred ca provenea de undeva din "spatele creierului meu" şi pe care o ascultam cuminte mi-a spus: "Ia-mă, plateşte-mă si citeşte-mă!". Aşa că, am inhaţat cartea, am mers la casă să o platesc, şi ţinand-o la subsuara m-am indreptat ca o vulpe şireata ce a gasit ceva bun de mancare in toiul iernii, către primul loc liniştit care mi-a trecut prin minte, pentru a-mi începe lecturarea.
Vocea avusese dreptate, deoarece această cartea a reuşit să-mi capteze atentia înca de la inceput, deşi recunosc că m-a deranjat felul în care a fost tradus titlul, fiind ales un diminutiv de existenţa caruia nici măcar nu eram constientă până în acel moment (să fim serioşi, cartea e numită de către McGrath "Spider" nu " Little Spider" sau, de ce nu... " Tinzy Winzy Spider", asa ca domnul Gafiţă, de ce "Păienjenel"?) am reuşit numai decât să trec peste acest lucru, şi chiar să ajung să-l accept.
Astfel, Paienjenel este o poveste fascinanta despre scheletele din dulap al unui nebun fermecator de inteligent.
Patrick McGrath reuşeşte astfel să realizeze ceea ce probabil nu a reuşit nici un alt autor înaintea lui, să creeze autorului impresia de empatie cu personajul principal, Dennis Cleg. Îi simţi durerile de cap, auzi şoaptele din podul casei Doamnei Wilkinson odată cu el.
Toate acestea datorita talentului descriptiv nemaipomenit al lui McGrath.


"Mesele ni le luam aici, în bucătărie. Madam Wilkinson are un clopoţel cu care se posteaza la baza scării.
îl scutura şi încet-încet sufletele moarte se ivesc din camerele lor, şi se preling pe scări în jos cu feţele goale şi membrele rigide, iar când apar şi eu - întotdeauna raman ultimul, din moment ce locuiesc, v-am spus, la etajul cel mai sus -, pe toate le gasesc aşezate jur-împrejurul mesei din bucătărie, mâncându-şi budinca-n tăcere. Bucătăreasa este o femeie străină, măruntă, îndesată, cu o mustăcioara neagra subţire şi se aţine cu spatele la oalele în care fierb măruntaie de vită şi de pasare, trăgând din câte o ţigara şi ştergăndu-se la nas cu dosul aceleiaşi mâini cu care amestecă fiertura."

Iată doar o dovadă a talentului descriptiv al autorului. Imaginile vizuale sunt create citirorului fără prea mare greutate.

Despre Patrick McGrath vă mai pot spune că este considerat iniţiatorul mişcării literare New Gothic. majoritatea operelor autorului rămânând pe aceaşi linie, astfel în 1989 apar The Grotesque, Doctor Haggard's Disease, Martha Peake: A Novel of the Revolution, Blood and Water and other Tales, în 1990 fiind publicat romanul Spider (Păienjenel). Din pasiune pentru carţile lui McGrath, excentricul regizor David Cronemberg ecranizează in 2002 Spider.

Acestea fiind spuse, vă doresc lectura plăcută, iar dacă încă nu v-am convins, puteţi oricând alege carţile pe care eu le-am dat la o parte de pe raft ca să ajung la romanul lui Patrick McGrath.

Text si fotografie: Iulia Diana Mihai

duminică, 9 noiembrie 2008

Maaaaaaagic


sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Autumn

Cats



Rares





Fall




Fotografii de toamna

Carusel3

Carusel2


Carusel


Facuta acum 2 saptamani la parculetul de joaca de langa McDonnalds, ptr. concursul PhotoMagazine Noiembrie.

luni, 3 noiembrie 2008

Doi





Ieri, ciudata zi ieri...
Primesc urmatorul mail:


-----Inline Attachment Follows-----

Salut, Diana!

In urma tragerii la sorti pentru concursul organizat de (Cenzurat)
ai castigat o invitatie la concertul ANTIMATTER din Bucuresti.
Te voi contacta cu putin timp inainte de eveniment pentru a stabili
modalitatea de
intrare in posesie a invitatiei.
Invitatia este pentru o singura persoana si nu este transmitibila.
Pentru orice intrebare nu ezita sa ma contactezi la datele de mai jos.


Bun, bun... spun eu. Ma scarpin in crestetul capului si incerc sa-mi amintesc cand anume am participat eu la concursul asta, si... dupa o tragere de par a memoriei, imi aduc aminte. Care era tot spilul? Domnii cu pricina dadeau o invitatie la trupa ANTIMATTER, de care eu sincer sa va spun nici nu auzisem, d-apoi sa mai stiu si raspunsul la intrebarea pe care ei o adresau ca sa castigi invitatia.
Cu toate acestea, am dat un search Google, si am aflat raspunsul. Nici macar nu m-am obosit sa rescriu raspunsul si am actionat, ca o puturoasa ce sunt, cu vesnica copy-paste.
Si iata, oameni buni, am castigat. O invitatie de o singura persoana la o trupa de care nu-mi pasa, a carui concert este intr-o zi pe care eu nu o cunosc.

Ma voi duce? Daca sunt prin zona... poate ;))

duminică, 2 noiembrie 2008

De ce eu...



Mă numesc Iulia Diana Mihai şi sunt stăpâna oracolului...
Ce părere aveţi despre stăpâna oracolului? Vă amintiţi de întrebarea asta? Cât îi mai aşteptam răspunsul, pe vremea când creşteam...
Da, sunt copilul anilor 1990, sunt generaţia Cernobîl, sunt generaţia Tom şi Jerry, sunt generaţia Action Man şi Sailor Moon.

Sunt promotorul frezei cu ţepi, sunt purtătoarea de corsete negre şi de aparat de fotografiat ca accesoriu.

Sunt studenta la Jurnalism care scrie de plăcere...