Despre Carte şi bucate
Mereu mi-a placut să petrec ore bune în librarii sau la standurile de carte, răsfoind... citind... Pasiune bizară, ar spune unii sceptici. Cam aceaşi sceptici, presupun că sunt angajaţi în acele librarii sau standuri de carte, fiindcă nu îmi explic altfel, cum Dumnezeu pot sta la un loc romane comerciale, carţi de bucate, carţi de strategii profunde de viaţa, dicţionare, ...şi marile capodopere literare. E deruntant, însa aceştia merită, dragii mei, un premiu, pentru simplul fapt că ajută oameni ca mine să îşi dezvolte spiritul de observaţie.
Dacă nu existau aceste specimene competente şi viclene, cum altfel aş mai fi gasit la raft, în spatele a trei carţi de bucate de post şi una despre cum se prepară carnea de porc, ultima carte aparută sub egida editurii Art, "Păienjenel" de Patrick McGrath?
În consecinţă, da-ţi-le acestor oameni bonuri de masa în plus!
Însă, am să las rautaţile, şi am să vă spun cateva (doar câteva!) lucruri despre această carte.
Deşi nu aveam certitudinea calitaţii scriitoriceşti a acestui autor, fiindcă nu eram familiarizată cu opera acestuia, odată ce am atins cartea, o voce care nu era a mea, dar cred ca provenea de undeva din "spatele creierului meu" şi pe care o ascultam cuminte mi-a spus: "Ia-mă, plateşte-mă si citeşte-mă!". Aşa că, am inhaţat cartea, am mers la casă să o platesc, şi ţinand-o la subsuara m-am indreptat ca o vulpe şireata ce a gasit ceva bun de mancare in toiul iernii, către primul loc liniştit care mi-a trecut prin minte, pentru a-mi începe lecturarea.
Vocea avusese dreptate, deoarece această cartea a reuşit să-mi capteze atentia înca de la inceput, deşi recunosc că m-a deranjat felul în care a fost tradus titlul, fiind ales un diminutiv de existenţa caruia nici măcar nu eram constientă până în acel moment (să fim serioşi, cartea e numită de către McGrath "Spider" nu " Little Spider" sau, de ce nu... " Tinzy Winzy Spider", asa ca domnul Gafiţă, de ce "Păienjenel"?) am reuşit numai decât să trec peste acest lucru, şi chiar să ajung să-l accept.
Astfel, Paienjenel este o poveste fascinanta despre scheletele din dulap al unui nebun fermecator de inteligent.
Patrick McGrath reuşeşte astfel să realizeze ceea ce probabil nu a reuşit nici un alt autor înaintea lui, să creeze autorului impresia de empatie cu personajul principal, Dennis Cleg. Îi simţi durerile de cap, auzi şoaptele din podul casei Doamnei Wilkinson odată cu el.
Toate acestea datorita talentului descriptiv nemaipomenit al lui McGrath.
"Mesele ni le luam aici, în bucătărie. Madam Wilkinson are un clopoţel cu care se posteaza la baza scării.
îl scutura şi încet-încet sufletele moarte se ivesc din camerele lor, şi se preling pe scări în jos cu feţele goale şi membrele rigide, iar când apar şi eu - întotdeauna raman ultimul, din moment ce locuiesc, v-am spus, la etajul cel mai sus -, pe toate le gasesc aşezate jur-împrejurul mesei din bucătărie, mâncându-şi budinca-n tăcere. Bucătăreasa este o femeie străină, măruntă, îndesată, cu o mustăcioara neagra subţire şi se aţine cu spatele la oalele în care fierb măruntaie de vită şi de pasare, trăgând din câte o ţigara şi ştergăndu-se la nas cu dosul aceleiaşi mâini cu care amestecă fiertura."
Iată doar o dovadă a talentului descriptiv al autorului. Imaginile vizuale sunt create citirorului fără prea mare greutate.
Despre Patrick McGrath vă mai pot spune că este considerat iniţiatorul mişcării literare New Gothic. majoritatea operelor autorului rămânând pe aceaşi linie, astfel în 1989 apar The Grotesque, Doctor Haggard's Disease, Martha Peake: A Novel of the Revolution, Blood and Water and other Tales, în 1990 fiind publicat romanul Spider (Păienjenel). Din pasiune pentru carţile lui McGrath, excentricul regizor David Cronemberg ecranizează in 2002 Spider.
Acestea fiind spuse, vă doresc lectura plăcută, iar dacă încă nu v-am convins, puteţi oricând alege carţile pe care eu le-am dat la o parte de pe raft ca să ajung la romanul lui Patrick McGrath.
Text si fotografie: Iulia Diana Mihai
