joi, 19 februarie 2009

Lacul Cătuşa, groapa de gunoi a fostului combinat Sidex – Galaţi



Geografic vorbind, Lacul Cătuşa se afla în Câmpia Siretului Inferior, în imediata apropiere a oraşului Galaţi, cu o adâncime de cca. 7-8m.
Însă, pe oricine vei intreba de Lacul Cătuşa, iţi va spune să nu te duci acolo, pentru că este situat exact lângă Combinat, şi nu ai ce vedea, în afară de câteva pâlcuri de smog, peşti morţi plutind printre ambalaje de bere, cutii de iaurt, şi câteva pasari rătăcite şi nepăsătoare.
Peisajul este de-a dreptul dezolant.
Primul impuls este să zambeşti şi să zici “ah, uite un petec de natura, uite trestie… uite şi stuf!”, asta până când iţi măreşti câmpul vizual şi observi tot ce înconjoară acest lac.
Ca şi cum prezenţa Combinatului Siderurgic lângă un colţ de natură, ce ar fi putut rămâne unul din locurile de recreere ale galaţenilor, nu e destul de inoportună, ai surpriza să observi pe mal chiar şi împătimiţi ai pescuitului, situaţi la distanţe egale, de 3-4 m.
Probabil că, nici dacă le-ai fi măsurat spaţiile dintre ei, nu ar fi putut să fie aşezaţi atât de simetric, unul faţă de celălalt.Poate ca e un fel de simţ, ce se dezvoltă odată cu pasiunea pentru pescuit, să-şi împartă teritoriile în mod egal. Cine ştie…
Dacă încerci să îi previi de riscurile la care se expun, iţi vor zice ca la şcoală, în cor: “Hei, şşşt, sperii peştii! Găseşte-ţi alt loc să trăncăneşti aiurea!”.
Dacă îi vei întreba cu altă ocazie despre condiţiile de pescuit pe lângă Lacul Catuşa, iţi vor povesti cu lux de amanunte, cum că, aici, în Lacul Cătuşa poţi prinde caras de 1-2 kg, roşioară, biban, crap, şi chiar ştiucă.
Iţi vor mai spune că lacul aparţine A.J.V.P.S. Galaţi, şi că nu se cere taxă pentru pescuit. Doar permis vizat, ceva bun simţ, şi firul intins. Toate acestea şi faptul că peştele se prinde bine şi romaneşte: cu mămăligă, par să fie ingredientele perfecte pentru ca pescarii noştri să uite de poluare, şi să se bucure de o zi la pescuit, în compania (ne)plăcută a naturii gălbui şi prăfuite, din acea zonă.
Bineînţeles că aceasta nu este o poveste nouă, ea fiind cam de aceaşi vârstă cu matusalimicul Combinat ex-Sidex, însă poate servi ca şi învăţătură de minte.
Unde se va ajunge dacă se va proceda în felul acesta mereu? Vom mai avea ce să vizităm? Vom mai avea de ce să ne bucurăm?


Text si fotografie: Iulia Diana Mihai

miercuri, 18 februarie 2009

Twilight

luni, 16 februarie 2009

Liniste in racursiu



Fotografie aparuta in revista Photomagazine din Februarie. Tema "Siluete"