La mine în scara blocului apărea în timpul alegerilor un sticker care spunea aşa: "Nu votezi, nu comentezi!".
N-am votat, în concluzie, n-am comentat... Poate doar puţin pe ici pe colo. Fiecare are totuşi dreptul la o opinie. Însă, nu am urmat trendurile, potrivit cărora să scriu pe blog postări interminabile despre idolatria mea pentru X sau antipatia mea pentru Z, pentru că nu mi se pare etic. Nu mă plăteşte X să fac asta pentru el, nici acum, nici când se va vedea cu sacii în car. (Ipotetic vorbind...)
Despre ce vreau să vorbesc de fapt. Indiferent cine ar fi candidat, cel mai mare duşman politic al României e, de departe campania electorală.
De ce?
Păi, să vă povestesc ce se întâmplă undeva în judeţul Galaţi.
Se face că, de curând au fost alegerile.... Şi, ştiţi cum e... agitaţie, steguleţe cu însemnele partidului, ceasuri de perete cadou, calendare cu faţa monşerului, găleţi cadou şi alte mici momeli electorale.
Bun, până aici, nimic anormal, treburile astea se întâmplă de pe vremea lui Caragiale.
Care e problema de fapt... Problema e atunci când lucrurile astea se întâmplă într-un sat din judeţul Galaţi şi atunci când doamna primăriţă a satului respectiv foloseşte fondurile pentru cadourile (o portocală şi un caieţel) destinate serbării de Moş Nicolae a copiilor de la şcoala I-IV... pentru a cumpăra prostioarele electorale menţionate mai sus.
Mă întreb dacă doamna primar are copii, şi mă mai întreb ce fel de om e ea, în fundul sufletului ei... Nu de alta, eu n-am copii, dar când am auzit povestea asta, parcă tot m-a apucat mila pentru copii aceştia.
Nu ştiu dacă vă mai amintiţi cum era când eraţi copii... Serbările de sărbători erau sfinte! Chiar dacă nu primeai decât o ciocolată, o primeai cu o aşa bucurie de te ţinea trei zile...
Vă las pe voi să o judecaţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Give ya best shot!