marți, 18 ianuarie 2011

Pomană grasă la noi pe scară

De dimineaţă m-am trezit cu hărmălaie mare. Tot ce puteam auzi era mac-mac, ga-ga şi ha-ha. Toate acestea auzindu-se, fireşte, pe scara blocului meu (bloc de altfel populat cu oameni cumsecade, binevoitori, liniştiţi şi ne-puşi pe ceartă; not!).
Ei, şi cum mă întorceam eu de pe o parte pe alta, potrivindu-mi mai adânc obrazul în pernă aud: iu-iu-iu-iu! Îmi zic: mă, ce Doamne iartă-mă, se mărită Agachi?
Mă ridic Igor-style din pat, îmi caut cu degetul mare de la picior papucii, şi mi-i târăi până la uşă să vadă şi ochiul meu cu puchini ce se întâmplă. Când ce să vadă ochiul meu cu puchini? La noi pe scară era eveniment monden 2011, şi anume fastuoasa şi mult aşteptata pomană a vecinului ce-a murit acum două zile.

Nici nu aveţi voi idee câtă fericire era pe scara blocului meu. Păi, şi de ce n-ar fi? Mâncare moca, voie bună, amintiri despre decedat (deși nimeni nu-l prea cunoștea), prilej de-a socializa cu lumea, de-a mai afla ce gresie şi ce faianţă şi-a pus Cutarache în baie, ce canapea cu imprimeu de leopard mai are fiţoasa aia de la apartamentul z, de ce nu se mai mărită antipatica ailaltă de la apartamentul y (a se înțelege că despre mine este vorba) ș.a.m.d. 

Ei. și dacă se asortează tot cu un vinișor bun de țară de Tirează, atunci ferește-te că iese chef de chef. 
Pe cuvântul meu dacă am mai văzut atâta lume fericită la un singur loc! Mâncarea și băutura se pare că sunt mari producătoare de serotonină.

Și-acum, vorba aia... nicio mâncare din lume, fie ea cât de pompoasă și făcută de cel mai mare  le chef din lume, nu se compară cu sarmaua de pomană sau cu felia de salam servită cu măslina on top, ca și momeală la începutul festinului dat în cinstea decedatului. Așa că, de ce n-ar chefui și-ai mei puțin?

Și, ca să mă întorc la atmosfera festivă... Ca la orice petrecere de soi, invitatele s-au prezentat îmbrăcate cu cele mai șmechere straie ale lor. Alea de duminică, alea de sărbătoare, alea de stau țepene de apretate în dulap, așteptând nerăbdătoare ani de zile câte un party de genul ăsta. 
Ochi iscoditori, baticuri fancy, ocheade aruncate macho-man-ilor de șaișcinci de ani, bârfe nevinovate, țuică fiartă. Cam asta ar fi, în linii mari, descrierea succintă a petrecerii de comemorare a vecinului de a cărui soartă nu i-a păsat nimănui cât timp era în viață. 

Dacă este să vorbim despre decorarea mesei (ce va fi, în mod excepțional lungă, de doișpe persoane, și se va transforma în L în altă cameră), firește, că nu a lipsit fața de masă albă cu broderie pe la colțuri, platourile mari pline cu felii de pâine, păhărelele cu digestive ce servesc și ca factori de îmbujorare a cucoanelor invitate la ospățul super-moca, antreurile formate din salam de post și măslinuțe fleoșcăite, așa cum menționam și mai sus. 

Și, că tot am ajuns la capitolul ,,masă”, nu vom uita să menționăm cel mai de seamă bibelan de porțelău de la masă, și anume popa, pus în capul mesei, de unde poate  să vegheaze asupra tuturor enoriașilor. Din capul mesei, popa va face semnul crucii și va zâmbi ca Jesus Christ, în timp ce enoriașele se vor călca pe batice care să-i pupe prima mâna. După ce mâna va fi pupată, popa va zice binecunoscutul ,,doamne miluiește!”. Aye!

Cel mai râvnit loc de la masă va fi categoric cel de lângă popă. Câștigătoarea locului își va face poze cu telefonul și le va uploada pe Facebook... prin Facebook Mobile. Va primi instantaneu o mulțime de like-uri și comentarii de la celelalte enoriașe ce butonează pe sub masă. Se va da tag pe popă. Popa va da remove tag, ca nu cumva să vadă preoteasa.
- Dar, asta e doar în imaginația mea bolnavă; mă refer, firește la treaba cu Facebook-ul, pentru că faza cu locul de top de lângă sfinţenia sa e pe bune.

Ei, cam așa  s-a întâmplat la pomana asta... și cam aşa se întâmplă peste tot, spiritul Carpato-Danubiano-Pontic rămânând veșnic neschimbat. Ca drept dovadă că la sfârşitul festinului, mâncarea rămasă a fost împărţită frăţeşte, care cum a putut îndesându-şi prin sân ba biscuiţi, ba colivă cu fondante, ba sarmale cu varză. 

Acum e liniște. Toată lumea e ghiftuită.

19 comentarii:

  1. Hahahahaaaaaaaaa!Imaginea cu facebookul si popa este dementiala! Super tare postul asta! You made my day!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Laura,
    Pai, ma bucur sa stiu asta! :D Ce mai face Dosia? ...daca pot intreba...

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar...
    O fi vreun popă pe fb? :)
    Eu aş paria pe da!:)

    PS De miercuri va ninge...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cătălin,
    Da 'poi sigur. Da' ce? Ei nu e oameni? :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca nu-mi place ceva pe lumea asta, sunt priveghiurile... Daca ma feresc de ceva, astea sunt inmormantarile... Si daca detest din tot sufletul ceva, ei bine, sunt chiolhanele "in memoria" mortului :D

    RăspundețiȘtergere
  6. teo,
    Păi, și eu am stat pitită bine după ușă, și când a fost să ies, am mers cu grijă pe lângă perete! :))

    RăspundețiȘtergere
  7. gggg....numa la asemenea party sa nu mergi,nu imi place cand mor vecinii..

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai sa-ti traiasca vecinul mort! Vad ca aduce mare bucure colocatarilor! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Deci eu nu am mai auzit până acum de aşa veselie la o pomană... Interesant. S-au poate, cine ştie, nu am ieşit eu destul prin lume...

    RăspundețiȘtergere
  10. daca ar sti mortul .... ce cred enoriasii despre el.... cred ca ar reinvia numai ca sa ii oftice =))

    RăspundețiȘtergere
  11. Mihai Likar,
    Poate tie nu-ti place, dar sunt destui pe care moartea vecinilor ii fericeste.

    RăspundețiȘtergere
  12. Simion Cristian,
    Sa creasca mare si frumos, nu? :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Florin,
    Daca nu ai vazut pomana vesela, degeaba ai mai trait :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Black Angel,
    N-a reactionat el cat traia, de ce crezi ca acum, cand e teapan are mai multa personalitate? =))

    RăspundețiȘtergere
  15. Ce distractie :)) In final toata lumea e multumita, chiar si mortul se poate odihni in pace :)) Faza cu Facebook mi s-a parut cea mai tare :)))

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  17. Alexandra,
    Daaa, tămbălău autentic românesc :))

    RăspundețiȘtergere
  18. @Iulia: Dosi e cand mai bine, cand mai rau. O afecteaza vremea rece si ceata. imi cam impart timpul intre birou si ea, nu mai am energei pentru altceva si astept sa se incalzeasca sa o vad mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ti-as spune ca pomana se compune dintr-o serie de practici care par deplasate la prima vedere, cum ar fi glumele spuse la masa, chiotele, barfa etc. dar sunt sigur ca in cazul pe care-l descrii tu oamenii faceau lucrurile astea nu ca sa exorcizeze frica de mort(unul din motive) ci pentru ca erau lipsiti de bun simt...

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!