Măriuca şi zâna Tara

Măriuca se născuse la ţară. Da, aţi auzit bine: la ţară. Nu ştiuse ea niciodată ce e aia modă, ce e ăla stil, sau feminitate. Toata viaţa ei de douăzeci şi nouă de ani şi-o petrecuse cu şorţul în faţă şi cu făcăleţul în mâna dreaptă.

Cu toate astea, Măriuca vroia să se emancipeze. Nu mai avea de gând să suporte toate miştourile verişoarei ei de la oraş, care, de fiecare dată când o vizita avea să îi reproşeze cum că e cam prea de la ţară, şi că, în zilele noastre, numai necioplitele se mai mărită de la cinşpe ani şi fac patru copii până la douăş'nouă.
Ultima vizită a verişoarei ei o lăsase cu un gust groaznic de amar. Aşa ceva era de neconceput. Trebuia să facă o schimbare. Orice, pentru a fi şi ea o doamnă.

Astfel, într-o seară, Măriuca se hotărî să se roage la Dumnezeu, să-i trimită şi ei măcar o zână, ca să o ajute să devină o doamnă. Şi se rugă ea, şi strânse din ochi, şi strânse şi din palme şi sărută pământul de câteva ori.
Ei, şi după straşnica rugă, nici n-apucă bine s-adoarmă, că auzi o bătaie în uşă.

Îşi trase repede ciupicii, se frecă la ochi ca să vadă mai bine ce se întâmplă şi deschise uşa. Dincolo de uşa se afla cea mai luminoasă zână!

-Cine eşti tu? Întrebă Măriuca dezorientată.
-Ei cum, cine, draga mea?! Tocmai te-ai rugat la Doamne-Doamne să mi te trimită, nu? Vrei să fii o doamnă, nu? Ca să nu te mai facă verişoara ta ,,ţărăncuţă", nu?
-Uhm... da... aşa e, dar nu mă gândeam că ai să apari cu adevărat! Şi cu siguranţă nu mă aşteptam să vii atât de repede!
-Ei, ne-au făcut ăştia abonament pe Heavenly-TGV şi ne descurcăm mai repejor acum. Dar, lasă asta, Măriuca! Acum sunt aici! Spune zâna Tara în timp ce un tunet se auzi în spatele ei. Ia-mă de mână! Te voi duce într-o lume virtuală nemaipomenită, în care vei învăţa să fii femeie! Te voi învăţa să fii asemenea celor ce le apreciezi atât de mult! Pentru că, ştii, draga mea, numai eu te pot transforma într-o doamnă!

Călătoria online a Măriucăi avea să fie una plină de mister, dar şi de măreţie, iar viaţa ei avea să se schimbe pe vecie! Astfel, ea nimeri, împreună cu zâna Tara direct la cabina de probă.

Pentru că o femeie nu are niciodată prea puţine ţinute, zâna Tara i-a propus Măriucăi să probeze două ţinute. Asta pentru început.
Iar,  pentru că Măriuca, dacă o îmbrăcai bine se dovedea a fi chiar o femeie frumoasă, iată cum se prezintă ea în prima ţinută:

Modelul de rochie de-a dreptul uimitor o făceau pe Măriucă să arate chiar mai bine decât verişoara ei de la oraş. Iar modelul cizmuliţelor completau într-un mod absolut excepţional rochiţa, punând în evidenţă piciorul frumos al femeii. Nici nu ştia ea până în acel moment ce picioare frumoase are! Iată că, haina într-adevăr face pe om. Iar dacă nu-l face în totalitate, cu siguranţă îi completează imaginea, scoţând din el tot ce este mai bun.

Măriuca era de-a dreptul încântată. Niciodată nu fusese mai femeie de atât! Iar totul datorită zânei Tara!

Însă, când credea că nu poate fi mai fericită de atât, zâna Tara îi prezentă şi a doua ţinută, rugând-o să se îmbrace.
După ce îmbrăcă a doua ţinută, Măriuca deveni atât de sigură pe ea, încât nimic nu mai putea sta în calea succesului ei.

Astfel, încălţând cel mai frumoşi pantofiori, asortaţi cu cea mai elegantă fustiţă în combinaţie cu superba cămăşuţă ce îi scotea feminitatea în evidenţă în mod excepţional, Măriuca se hotărî că avea de gând să îşi schimbe viaţa! O femeie atât de frumoasă ca ea (ce-i drept, nedescoperită până în momentul acela) nu avea cum să rămână la un nivel de viaţă necorespunzător. Astfel, Măriuca îi promise zânei Tara, că, datorită ei şi a minunilor din acea seară, ea se va reîntoarce la şcoală şi va recupera tot ce nu a făcut în viaţă, până în acel moment.

IATĂ CUM, HAINELE FRUMOASE ÎNTR-ADEVĂR POT SCHIMBA OMUL ŞI POT SCOATE DIN EL TOT CE ESTE MAI BUN!

Se spune că, din acea zi, Măriuca a avut foarte mare grijă de ea, respectându-şi promisiunea faţă de zâna Tara.

Pentru Superblog 2010, etapa 24, Tara Fashion,
Iulia Mihai