duminică, 16 mai 2010

În căutarea Shambalei

Că majoritatea tineriilor din ziua de azi citesc, în ultima vreme, mai mult etichetele de la haine, nu e o noutate.
Cum nu e o noutate nici faptul că din procentul ăla mic care citeşte, se desprinde un alt procent care preferă să citească e-books în loc să-şi achiziţioneze cărţi pipăibile.
Acum, fiecare face aşa cum crede şi cum îi e mai la îndemână, atât timp cât se citeşte, ce mai contează sursa...

Cu toate astea, dacă ar fi să mă întrebi pe mine, cartea clasică nu va fi înlocuită de absolut nimic modern, şi absolut nicio alternativă nu va egala farmecul cititului unei cărţi cu file şi copertă cartonată. Să nu mai menţionăm de faptul că e mult mai comod să stai tolănit în pat, citind o carte, decât să stai drepţi în faţa computerului.
Bineînţeles, o alternativă viabilă (ar spune puturoşii) ar fi audio-books-urile. Însă, aia deja nu s-ar mai numi citit, ci auzit.

Şi, pentru că azi leit-motivul este literatura (ori-de-care ar fi ea...) îmi permit să vă fac şi o recomandare.
Nu, nu am să vă recomand cine-ştie-ce scriitor nou venit şi la modă, ci, am să vi-l recomand etern pe Eliade.
Motivele sunt cât se poate de egoiste, însă întemeiate: îmi place mie şi faptul că Eliade a murit cu doar câteva luni înainte să mă nasc eu. 
Deci, până la urmă, în postarea asta, e vorba despre mine.

Lăsând gluma la o parte, daca e să puneţi mâna pe vreo scriere, faceţi bine şi citiţi Secretul doctorului Honigberger (cei ce, fireşte, nu aţi făcut asta până acum).
Recomand toată opera lui Mircea Eliade, însă astăzi mă axez pe titlul menţionat mai sus.

De ce aţi citi Secretul doctorului Honigberger ?
Pentru aerul boem al începutului de secol XX., pentru că avem de-a face cu o lume mistică de-a dreptul, pentru că ni se prezintă o alternativă mai mult decât tentantă a lumii actuale, o alternativă ce poartă numele de Shambala.
Poveste inspirată, ca majoritatea celor scrise de Eliade, din misticismul Indiei străvechi şi a originii limbilor, Secretul doctorului Honigberger, reuşeste, pe lângă toate astea, să dea o altă perspectivă universului în care trăim şi să ne pună pe gânduri în legătură cu realitatea aparentă a anumitor lucruri sau evenimente.
Shambala, poate fi privită, din punctul meu de vedere, şi la nivel figurativ, ea putând exista în orice şi în oricine, atât timp cât există ochi deschişi care să o poată vedea şi mâini dibace care să o poată simţi.


Revenind la nuvela lui Eliade, dacă sunteţi interesaţi mai mult de firul epic decât de interpretările folosofice, vă puteţi hrăni curiozitatea, citind următorul rezumat de pe scribd (un fel de trailer, dacă îmi permiteţi); mie nu-mi place să povestesc.

Mai mult nu voi zice, pentru că nu aş vrea să stric farmecul citirii.


P.S. Doctorul Honigberger chiar a existat, iar multe din istorisirile lui Eliade, legate de el, sunt adevărate, chiar dacă împletite cu o doză considerabilă de ficţiune.


Şi... încă ceva. Eu mi-am găsit Shambala.

9 comentarii:

  1. f tare articolul asta;))

    Eliade e si unul dintre preferatii mei si nuvela despre care vb tu e geniala, ca toata opera lui Eliade, din punctul meu de vedere!!!

    Despre CARTI - sustin cu mana pe inima, parerea ta, Cartea sau Cititul clasic nu va fi inlocuit de nimic si nimeni niciodata....din punctul meu de vedere...

    RăspundețiȘtergere
  2. Monica, eu îl iubesc pe Eliade cam din clasa a 9 a, când am citit pentru prima oară ceva scris de el, şi anume Romanul Adolescentului Miop. Aşa mult mi-a plăcut că mi-a căzut şi la teză :D
    Cam de atunci am decis să mă pun la punct cu tot ce înseamnă Eliade.

    RăspundețiȘtergere
  3. cam as avea un dubiu.. legat de "Cartea sau Cititul clasic nu va fi inlocuit de nimic si nimeni niciodata"...
    Asa se ziceau aici de fotografii... acum 5 ani!!
    ....ca tot fotografiile stampate pe hartie la kodak.... is mai faine,ca hartia e baza!
    Si te asigur ca peste 70% din fotografiile care sunt facute, raman digitale in pc,si nu pe hartie!!oare de ce?? singurii care mai stampeaza fotografiile digitale, au ramas aia care vor cu orice pret un album fotografic!! spre exemplu.... fotografiile de la nunta.. si cam atat!

    sper sa nu se intample la fel si cu cartile !!

    RăspundețiȘtergere
  4. Black Angel stai că m-ai nimerit pe subiectul meu favorit :)) Fotografia!

    Cu toate astea, nu am să îţi dau un răspuns tehnic ci cât se poate de logic: pentru că nu toate fotografiile digitale stocate pe medii alternative sunt cu adevărat bune. Cele bune, crede-mă că vor fi scoase pe hârtie, fie ea Kodak sau nu. Alt motiv ar fi şi că imprimarea e costisitoare.
    Aici vorbim de două chestii: utilitatea şi farmecul, care, iartă-mă, dar nu au nici în clin, nici în mânecă :)
    Cât despre cei care imprimă fotografii, eu zic să nu confunzi FOTOGRAFIA cu poza de nuntă.
    Ai o idee total eronată.

    RăspundețiȘtergere
  5. Demult, dar am citit şi eu. Mi-a plăcut mult Eliade şi stilul lui.

    RăspundețiȘtergere
  6. MadMe: are si ce sa-ti placa. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Din nefericire, simt ca suportul de hartie va disparea incet-incet. Peste 20 de ani, nimeni nu va mai rasfoi carti, in afara unor nostalgici, dar, nu e ceva rau.

    Pe masura ce accesul la informatie devine tot mai facil, la fel de facila va deveni crearea si publicarea de opere literare sau stiintifice. Si asta e un mare avantaj fata de modul greoi prin care poti scrie o carte in ziua de azi.

    Precum rasfoim noi astazi cartile, asa vor "browsa" nepotii nostri prin device-uri de pe care vor citi sau asculta capodopere la care noi nu avem acces acum.

    In ce priveste fotografia, dreptatea e la mijloc. Pentru fotografia practica, digitatul e excelent. Ramane, insa, fotografia artistica, acolo unde megabit-ul nu poate concura cu luciul realitatii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Aşa e,cu cât va deveni mai facil, însă, cu atât va deveni de mai puţin interes... Pentru că nimic nu e tentant, dacă îl ai sub nas...

    RăspundețiȘtergere
  9. Au trecut 15 ani,de cand am citit-o.Ooo, merita recitita.Merci,am sa incep din noaptea asta.

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!