vineri, 28 mai 2010

Dacă eram Dumnezeu...

Spre nefericirea unora, nici n-am murit, nici nu sunt bolnavă (pe moarte) şi nici nu am păţit nimic de proporţii majore.
Aşa cum am primit anumite comentarii de tipul "still alive" (am preferat să nu le public, pentru a nu da o notă dramatică blogului şi aşa prăfuit în ultimile zile).

Cu toate astea, dacă muream, credeţi-mă, că anunţam asta într-o postare.

Bun, dar să trecem la turma noastră de oi... Cum n-am murit şi nici n-am vegetat, zilele astea am avut parte de ceva evenimente la foc automat. Că mi le-am dorit sau nu, asta e partea a doua... vorba cuiva " în viaţă vei face doar ce nu-ţi va plăcea". Sad but true.

Astfel...  intru în pâine cu povestitul.

Grea treabă şi cu operatorii de telefonie mobilă. Ok, pot să înţeleg că o cartelă prepay nu are viaţă veşnică...şi că, după un număr de ani, cartonaşul va trebui înlocuit cu alt cartonaş cu acelaşi număr. Pe cuvânt că înţeleg asta, dar nu am să înţeleg niciodată atitudinea dumenezeiască a angajaţilor din compania respectivă de telefonie mobilă. Pentru ei nu e criză? Nu ar fi mai normală o atitudine morcovită cu tente de "clientule, eşti stăpânul meu"?
Ei nu se uită la ştiri? Ar putea oricând să le ia locul de exemplu... un profesor!?

După cum v-aţi (probabil) bine dat seama, personajul a cărei cartelă i s-a (şi anume) buşit, sunt eu. Eu, cea dependentă de mobil, eu cea fără de sens dacă nu-mi aud telefonul zbârnâind, eu cea îndrăgostită de anticul meu număr de telefon...
Şi uite că, năpasta a avut loc. Într-o zi, draga şi iubita mea cartelă, a decis că e prea bătrână să mai existe şi să mă conecteze la reţea.
Bineînţeles că, în primă instanţă, nu am priceput prea bine ce se întâmplă, dând vina în dreapta şi-n stânga, începând cu  reţeaua (maestră, de altfel în crash-uri), terminând cu telefonul mobil în sine (pe care îl bănuiam de complicitate cu cele mai puţin sfinte şi împotriva mea). 
Cu toate astea, după multe lamentări, întrebări şi gesticulări cum că nu-mi convine, realizez că a mea cartelă a dat ortul. I se făcuse timpul. Her time was up! Gata. Kaput! No more cartonaşul ăla.

Ca orice om normal cu o atitudine normală, sun la ei. Şi, de aici începe bâlciul.

Primul tăntălău lucrător răspunzător la telefon şi dătător de sfaturi îmi spune cum că numărul meu e inexistent şi că atitudinea cea mai potrivită ar fi să merg eu frumuşel să-mi cumpăr altă cartelă cu număr, că n-am nicio şansă la numărul vechi.
Păi cum, măi nene, eu, care îmi încarc lunar, activez nu-ştiu-câte opţiuni... eu, care vorbesc zi-lumină la telefon, eu care nu las praful să se depună pe telefon... îmi spui tu mie că numărul e inexistent? Da' ce fel de operator, eşti, mă rog, mătăluţă? Unul din ăla pe care l-am prea-deranjat de la masa de prânz?
Îţi spun eu de care... din ăla care abia aşteaptă să fie concediat.
Eu, una, cam aşa le-aş face ăstora.

Al doilea tăntălău lucrător răspunzător la telefon şi dătător de sfaturi...(pentru că, da, am sunat şi a doua oara!) îmi spune greţos cum că numărul există... ca aş putea (deci atenţie... aş putea!) veni la ei la sediu să mi se dea o cartelă nouă cu numărul meu (al meu! dragul de el... iubitul meu număr...), dar, ar trebui să achit o taxă de 10 euro (sau dolari... nu mai reţin) pentru reactivare.
Adică... dar de ce? Atât timp cât pe cartela mea există credit de să dau şi la alţii, minute din plin şi mesaje cât cuprinde... De ce să plătesc eu 10 biştari? Nu că ar fi o sumă exorbitantă, dar nu vreau pentru că nu mi se pare normal!
Partea ciudată e că, oricum ar fi, povestea tăntălăului secund nu se pupă cu povestea tăntălăului prim!

Aşa că sun a treia oară...

Al treilea tăntălău lucrător răspunzător la telefon şi dătător de sfaturi nu-şi merită titulatura, el fiind cel mai amabil şi mai ajutător din toţi. Ghinionul lui a fost că eu deja aveam nervi.
Omul îmi spune fain-frumos (repetându-mi numele la fiecare două-trei cuvinte) cum că da, cartela există, adică numărul, mai exact... taxa aia e scoasă fix din moalele... fundului... şi că nu pricepe de unde a scornit-o colegul lui, şi mă anunţă că trebuie să merg cu buletinul la cel mai apropiat sediu... reprezentanţă.
Îi mulţumesc şi închid.
Nefiind totuşi convinsă că ăsta e de fapt răspunsul corect.

Între timp, mă consult, aflu din surse sigure şi demne de toată încrederea mea, că ce a zis ultimul individ e corect, aşa că, pornesc spre reprezentanţă să mi-o recuperez pe my precious cartelă.
Ca să vezi, virusul e virus... la reprezentanţă peste ce dau...

Peste tăntăloaica greţoasă de la birou inconştientă că ştiu să fac reclamaţie. Astfel, îi povestesc ce mi s-a întâmplat şi-mi trânteşte un formular lung cât o zi de post în care trebuia să completez amănunte: de la ce număr port la pantofi la câte minute consumasem până în momentul când cartela a facut poc.
Păi, hai să fim serioşi, eu altă treabă n-am decât să stau non stop cu ochii pe serviciul de credit?
Îi zic nemulţumirea şi faptul că multe din chestiile alea nu am cum să le ţin minte, şi-mi spune cu greaţa aferentă şi perfect normală, de altfel, că ea n-are cum să-mi dea mie cartelă nouă daca nu completez tot formularul, pentru că n-are de unde să ştie că aia a fost chiar cartela mea.
Îi menţionez faptul că sunt înregistrată pe site la ei, că am la mine şi buletin şi cartela cu pricina, în concluzie, lucrurile alea din formular sunt inutile.
Se convinge, îmi dă cartela, îmi vorbeşte (de parcă am fi făcut grădiniţa împreună) la per-tu, plec fără să zic bună ziua, la revedere, trântesc uşa. Nu înainte însă, de a-i zice câteva despre atitudinea ei.

Cu toate astea, am ieşit fericită că am numărul meu vechi înapoi. Eu şi numărul meu suntem din nou împreună, pentru a mai avea o relaţie de vreo încă cinci ani.

În concluzie, dacă aş fi fost Dumnezeu... aş fi aplicat unora nişte bice pe spate şi aş fi scurtat nasul altora.
Dar nu mă fac eu mare?

39 de comentarii:

  1. foarte smecher;) am ras cumplit (nu, nu de nefericirea ta, ci de cumplitele peripetii prin care ai trecut pentru a atinge, intr-un final, fericirea).
    daps, ghost-ul pe care mi-l amintesc eu:P

    RăspundețiȘtergere
  2. Cami, acum râd şi eu, dar ieri şi cu o zi în urmă, eram cu nervii la pământ.
    Hugs :)

    RăspundețiȘtergere
  3. this is... No ones' land...sorry

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe mine mă enervează la culme în ultima vreme cei de la Zapp. Fac pe şmecherii, motiv pentru care voi şi renunţa la contractul cu ei...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristi... dar mai există Zapp? Din câte îmi aminteam parcă l-a înghiţit Cosmote-ul...

    RăspundețiȘtergere
  6. La fel cum spune si Cami... am ras, dar nu de problema ta. Ai un stil de a povestii tare hazliu, care mie imi place :P
    Bine ca ti-ai rezolvat problema si zau... eu nu-i lasam nepedepsiti pe cei care ti-au facut ieri ziua un calvar!

    RăspundețiȘtergere
  7. M-am delectat cu povestioara ta. Imi pare bine ca totul s-a reolvat. Si da, tantalaii de la Serviciul Clienti isi merita pe deplin porecla, pentru ca in 90% din cazuri nu lamuresc omul (de ce?, cum?, cand? si) ce trebuie sa faca.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lexa, oricum, primul lucru care mi s-a spus a fost " şi tu ai sunat la ăia de la serviciul clienţi?" :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Iulia: am 20.000 de ţepe, lustruite şi pregătite special pentru ei! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. :)) Imi suna foarte cunoascut, aproape ca imi miroase a Vodafone, pentru ca si eu am avut niste probleme similare cu ei si cati nervi mi-am facut :)) Pe atunci era doar 7 EUR taxa, acum s-au mai nesimtit putin si au crescut-o :D

    RăspundețiȘtergere
  11. pey traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.

    RăspundețiȘtergere
  12. Alexandra: nu, nu e Vodafone, dar toţi banuiesc că-s o apă şi-un pământ! :D
    Iar taxa, pâna la urmă era cât de poate de 0.

    RăspundețiȘtergere
  13. realbadpisy: a spus şi Badea ceva interesant, măcar odată... :D mie, da, mi-a ocupat cam toată ziua, dacă e să socotesc şi nervii.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ma bucur sa aud ca a fost 0 :) Eu nu am scapat de ea, pentru ca aveam abonament si m-am trezit cu ea direct pe factura; cand am luat cartela nu au spus nimic :(

    RăspundețiȘtergere
  15. Alexandra, eu stau frumos de ani de zile pe cartelă... adică nu cocoţată pe ea (nu de aia s-a buşit, în concluzie) şi n-au cum să mă prindă.

    A se citi cu un râs malefic: THEY WILL NEVER CATCH ME!

    RăspundețiȘtergere
  16. nu e noutate.. chestia cu minutele din formularul cat ziua de post e chiar comica !! pai ala tre sa ti le dea madam pocreaca !!! ca au data-base... =))
    nu ai ce sa le ceri !!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Bingo, Black Angel :D
    Păi, faza cu minutele era ca să se asigure Hercule Poirot de la ghişeu că eu nu mint că e cartela mea :D

    RăspundețiȘtergere
  18. Super tare! Adică știu că ăia sunt niște grețoși de zici că îi plătesc în lămâi, nu în bani... Felul în care povestești e bestial!
    E bine că ți-ai găsit cartela, iubirea ta :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Ada, mulţumesc de apreciere. Păi, măi, lămâile sunt mai bune în limonadă, nu stricăm bunătaţuri pe ăştia :D

    RăspundețiȘtergere
  20. Am impresia că toţi am vrea acum să fim ca .... Dumnezeu. Dar de ce crezi neapărat că Dumnezeu pedepseşte? Drept exemplu, uite cât de bine o duc unii în ţărişoara noastră şi nu au păţit nimic...Încă!

    RăspundețiȘtergere
  21. Pro Atitudine: normal că toţi vrem. E perfect uman, dacă nu dumenzeiesc să fim.

    Cu toate astea, de ce am impresia ca ai citit doar titlul postării? :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Asta îmi aduce aminte de momentul în care mi-am schimbat cartela,atât de "obosită" , încât se reseta telefonul. Și de... o domnișorică la fel de "amabilă" ( să fie aceeași?), care mă lua de sus, de parcă aș fi fost vreun vagabond.
    Mă bucur că reușit să o schimbi :).Dacă le-ai spus și ceva "de bine", mă bucur și mai mult :P

    RăspundețiȘtergere
  23. Sky mă îndoiesc că era aceaşi. Tipa părea cam de vârsta mea, daca nu younger... Acum, la femei e incertă faza... dar...

    Normal că le-am spus. Am rămas civilizată, mă ştii doar... cu toate astea, SPEER că tipa a priceput că nu e nemuritoare pe locul ăla de muncă...

    RăspundețiȘtergere
  24. Oho, recunosc perfect atitudinea nenorocitilor astora care cred ca te-au castigat la loz in plic. Eu pe portocalii i-am invatat minte: imi imputau niste convorbiri in Afganistan cica, pe care normal ca nu le-am avut. Si imi cereau vreo 56 de euro pe ele. le-am zis ca pot sa ma pupe linistiti in fund si s-au lasat pagubasi. Acum am 20 de minute nationale si platesc 12 lei pe luna, la ei. Sigur ca folosesc numarul rosu mai mult, unde am suficiente minute. la numarul vechi insa n-am putut renunta, ca-l stie prea multa lume. dar merita 12 lei, nu?:)

    RăspundețiȘtergere
  25. Uite cineva care a ghicit culoarea:D
    Teo, nu ca ar avea vreo importanta ce retea e... dar, ai maaaare dreptate.
    Norocul meu e ca nu sunt pe abonament, deci no strings legate de mine...
    Dar, da, nortalgia numărului vechi e grea...

    RăspundețiȘtergere
  26. Exact asa cum ai zis si tu se comporta operatorii astia: ca si cum nu stiu ca este criza.
    In plus, multi sunt chiar nepriceputi in meseria pe care o au...precum ai avut tu ghinionul sa nimeresti :| .

    RăspundețiȘtergere
  27. Tony, cred ca la orice ora sunam, sau mergeam la sediu, tot acelasi ghinion il aveam.
    Pe sistemul, you can run but you cannot hide.

    RăspundețiȘtergere
  28. Buna ziua,sunteti in legatura directa cu number 3 tăntălău lucrător răspunzător la telefon şi dătător de sfaturi,cu ce va puteam ajuta…aaa…d’soara mihai,(un ID de mess,..se poate, d’soara mihai?dar o parola? Ce tip de telefon aveti,d’soara mihai?..aahaa..mobil?!?chiar?a,logic d’soara mihai..cum adica(d’soara mihai) Telefonul dvs(d’soara mihai). .. este blocat?furat?aaa…nu!blocat!pai se poate d’soara mihai?!! imi puteti spune ce tip de telefon utilizati?(tot d’soara mihai) V-as ruga sa-mi descrieti telefonul dv(iar d’soara mihai)..dar, d’soara mihai spuneti-mi, va rog(d’soara mihai), cand ati facut ultima incarcare(d’soara mihai) a cartelei dvs,d’soara mihai?… Ce va scrie acum pe tel?cod PUK,d’soara mihai?cod PIN,d’soara mihai?Ma auziti, d’soara mihai?un nr de telefon(mobil),se poate,d’soara mihai?dar de fix,d’soara mihai?



    mab,d'soara mihai,mab

    RăspundețiȘtergere
  29. Mab:

    Nu esti deloc departe de adevar. :))
    Mai aveau putin si ma intrebau ce culoare de ochi am, in speranta ca-si dau seama daca e sau nu cartela mea :D

    big >:D<

    RăspundețiȘtergere
  30. Mai, nu stiu la ce serviciu din asta esti tu, dar eu am abonamentul si numarul de 11 anisori. Toti 11 impreuna. Sigur, am mai upgradat - sa fiu si io la moda - abonamentul ca nah, cerinte, lumea se schimba, trebi. Acum doua saptamani cartela ceda, ca a facut nu stiu cate sute de mii de ore si nah. Facui ca tine. Cu futu-i reteaua mama ma-sii, cand io am nevoie de ea si puii mei. Futu-i telefonul lu' nokia cat o fi el de cretin nou, abia schimbat. Si tat asa pana cand cineva cu doi neuroni, clar, imi spune ca si cartelele mor. Ah, respir usurata. Aflu eu ca am blankuri acasa. Sun la aia si raspunde o tanti. Ii zic eu cum le-ai zis si tu ce am patit. Tanti cuminte zice: aveti blankuri: sa fiu a dracu', chiar am, dar sa nu ma intrebi de unde ca nu stiu, sa mor - sigur ca am aflat mai tarziu ce si cum - bine, imi zice ea si ma intreaba daca am seria cutare. Cum o fi stiut habar n-am, dar chiar seria cutare o aveam. Bine, zicea ea din nou, bagi cartela noua, inchizi, deschizi si gata esti ca noua. Si asa fu'. Deci fara deplasari, fara nervi, fara tantalai. Bine, asta daca nu ma pun singura la socoteala ca eu fui aia de m-am enervat pe tot ce misca nefiind vina nimanui.

    RăspundețiȘtergere
  31. Oana, uite o tehnica pe care nu o stiam... La tine a fost totul light, paramise... ai fost una din acele norocoase...
    La mine a stat situatia putin altfel. O fi de la bad kharma... sau pur si simplu ei sunt impotriva mea :)))

    RăspundețiȘtergere
  32. Îmi sună cunoscut!
    Eu doar acum văd că ești fan The Tudors, cel mai tare film serial pe care l-am văzut, l-am revăzut, rererevăzut și aștept continuarea! Weekend fericit! ;)
    Auzi, unde ți-e pisicuța? Sper că am înțels bine că ești posesoare! :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Mirela, da, pai ma uit cu drag la The Tudors.
    Pisicuta, da, oarecum a mea, mai mult a bunicii mele. Am mai postat niste poze cu ea pe ici pe colo.
    Weekend placut si tie!

    RăspundețiȘtergere
  34. Ce-ţi vine la îndemână, Răzvan :)

    RăspundețiȘtergere
  35. Dupa cum ziceai, si anume ca

    "Sad but true",

    patania - pataniile savuros povestite doar intaresc vorba 'ceea sfanta:

    Totdeauna la "mijloc" este un but(t) .. ghinionul tau ca ai gasit mai multi :-P

    mwuahahahahahaha

    RăspundețiȘtergere
  36. Cred ca oricum m-as fi invartit, tot ghinionul ala in aveam, Valentin

    RăspundețiȘtergere
  37. Ce ma gandesc eu,ca pe viitor o sa mai intalnesti nesimtiti,asa ca "nu te enerva,faci riduri si nu-i frumos".

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!