Oricât de tentată aş fi să zic că prima carte citită a fost vreun tratat de cine ştie ce Freud, Cioran sau Comte, adevărul adevărat e că uram cu desăvârşire cititul, când eram kinder. Şi când zic uram, cuvântul capătă proporţii astronomice cu tentă de dat foc Amintirilor din Copilărie sau Celor Trei Muschetari, strâns de gât pe Dumas sau pus cianură în pahar lui Sadoveanu (pentru că, pe el l-am urât cel mai tare).
Cele mai aiurea momente erau, de departe, cele în care mi se stabilea lista de lecturi pentru vară (vară ce, dacă nu ar fi inventat un prost cititul, clar mi-aş fi petrecut-o în staulul cu şi de găini al bunicii, sau sus pe moţul casei, de unde se vedea semeţ Siretul).
Perioada aia a coincis cu cea când eu am descoperit cititul pe diagonală şi prinsul din zbor a ideii principale.
Tehnica era simplă, citeam începutul şi sfârşitul frazei. Dacă după operaţiunea asta nu pricepeam ce a vrut autorul să exprime, mai aruncam un ochi şi pe la mijlocul frazei. Dacă nici aşa nu pricepeam, treceam la următoarea frază, pentru că era absolut clar că e vorba de o eroare de redactare cu care eu nu aveam de gând să îmi bat capul - câte capete are omul, pănă la urmă?
Probabil de asta nu am reţinut clar care a fost prima carte citită. Posibil să fi fost Poveştile Nemuritiare... sau Poveştile Africane... sau cine-ştie-ce scufiţă, cert e că singurele cărţi citite pe nerăsuflate în perioada aia au fost cele scrise de Mark Twain, iar campionul absolut este indubitabil Charles Dickens.
Pe Dickens l-am iubit iremediabil chiar de la prima poveste citită. Tind să cred că de vină e spiritul nordic (de care m-am simţit mereu atrasă inexplicabil, deşi nu am avut cine-ştie-ce tangenţe adevărate, în afară de ceva istorie a literaturii, prinsă din zbor pe la prima facultate).
Cred că nu mai e nevoie să menţionez că voi rămâne mereu îndrăgostită de Crăiasa Zăpezilor.
Ei, cam asta citeam eu obligat-forţat, când eram kinder (repet, excludem din propoziţie pe Dickens şi pe Twain).
Pe la treişpe ani, situaţia a început să se schimbe şi să prind gustul cititului, iar de atunci nu m-a mai oprit nimeni.
...Deşi pe Sadoveanu tot l-aş fi obligat să-şi facă harakiri, în loc să scrie Zodia Cancerului.
¤ Alexandra, mulţumesc!
În caz că nu v-aţi prins, asta era o leapşă, aşa că, o ia cine are poftă. Tot ce trebuie să faceţi e să povestiţi (mai la obiect decât am făcut-o eu) care a fost prima carte citită.
Sau niste povesti arabe :))De acord cu tine referitor la Zodia Cancerului , a fost greu, greu de digerat :))
RăspundețiȘtergereNu stiam pe cine sa urasc mai tare, pe abatele de Marenne sau pe Sadoveanu...
RăspundețiȘtergerecu toate ca nu am inteles... daca Sadoveanu stia vre-o zodie cu cancer(la plamani sau pe aproape), sau .... a citit cuvantul asta Cancer .. prin alte limbi(de pantof) straine!!!
RăspundețiȘtergereEu nu imi aduc aminte de el!!! poate daca cineva imi spune mai multe creatii imi amintesc si eu una de care sa fi auzit!!
in oriec caz... eu as opta pentru ruleta rusa decar pentru harakiri... e mai distractiv =))
Pai, a avut el ceva idei acolo *nu stau sa analizez*, fireste...
RăspundețiȘtergereCat despre harakiri, trust me, la ce burtan avea Sadoveanu, clar harakiri is da way!
ma gandesc ca nu patrunde!!! :)))))
RăspundețiȘtergereEi, eu zic sa incetam sa zicem lucruri urate despre defunct, nu de alta, dar la noapte vreau sa dorm ok :D Numa Sadoveanu nu m-a bantuit!
RăspundețiȘtergereEsti cel mai formidabil kinder pe care imi doresc sa-l fi avut elev.M-am distrat copios citendu-te.
RăspundețiȘtergereCred ca unii dintre elevii mei m-au crezut o scorpie, din cauza lecturii . Toti stiau ca dau lucrare la inceputul fiecarui semestru.Cu note in catalog.
Adevarul este ca multi au devenit , ca si tine, cititori indragostiti pe toata viata.Ma mandresc cu vreo sase olimpici si cu destui profesori de limba romana.
Pai, acum ma amuza, ca au trecut ani buni de cand ma obliga ba profa de romana, ba mama-ca era prietena cu ea si banuiam un complot - cu gandul la compot :D
RăspundețiȘtergereMi-as mai dori eu acum ca singura problema a mea sa fie faptul ca sunt obligata sa citesc...
Ei,uite pe Sadoveanu l-am iubit, şi l-am iubit tocmai datorită Zodiei Cancerului.
RăspundețiȘtergereCe nu am reuşit şi nu cred că o sa reuşesc vreodata sa citesc, e minunăţia de Fraţii Jderi.
Din cauya carţii aleia, am ajuns sa urasc jderii. Idiot, stiu :P
Alexius: :)) Ma intreb ce faceai daca nu-ti placea Cartea Junglei? :))
RăspundețiȘtergereAm scris despre,la o cu totul alta leapsa.A fost "Fiecare moare cum vrea" de Aurel Mihale, cu si despre razboi.Cred ca eram satula de povestile citite de altii.Aveam putini ani,abia pasisem la scoala.M-a pprins tata la lumina felinarului,citeam toti si sfarsitul l-am citit peste vreo saptamana,dupa mult plans :)
RăspundețiȘtergereSadoveanu si Preda mi-au placut mult.Si Eliade.
Preda are el farmecului lui. De nea Mircea nici nu mai zic, se stie cata iubire nutresc pentru el :))
RăspundețiȘtergereEu m-am limitat la ce mi s-a bagat pe gat... pana mi-a venit mintea la cap. Oricum nu am fost nici pe departe atat de copil bun ca tine :D
vaaaai, ce te asemeni cu mine la faza asta:)):))
RăspundețiȘtergereasa eram si eu, nu iubeam cititul, si ca sa zic ca citesc...citeam cate 5 pagini de la inceputul, de la mijlocul si de la finalul unei carti:)):))
Cat despre Sadoveanu, nici acum nu-mi place...deloc...:(
Eu am prins gustul cititului ceva mai devreme, dar gustul romanelor lui Sadoveanu nu l-am prins nici până în ziua de azi! :P
RăspundețiȘtergereMonica: apreciez sinceritatea :D
RăspundețiȘtergereVero: pai, da, nu am fost un copil tocmai pasionat de citit. Daca ar fi fost dupa mine, mi-as fi ocupat timpul cu alte activitati... de exemplu cocotat prin toti copacii...
RăspundețiȘtergereSi eu am adorat Craiasa zapezii... Am imprumutat-o de la biblioteca si mi-a placut asa de tare ca nu mai voiam sa o restitui. Apoi a urmat Aventurile lui Dorothy-tot imprumutata...
RăspundețiȘtergereCrăiasa Zăpezii o găseşti şi de cumpărat. Ştiu eu sigur :)
RăspundețiȘtergereNu eram un copil bun.Ziua calaream dealurile si padurile,iar noptile din cauza a doar doua ore de tv,unde mai mult era tovarasul,ascultam teatru radiofonic.Cand nu era curent electric citeam la felinar sau improvizatie d baterie de masina cu bec :)
RăspundețiȘtergereEhe, si eu imi amintesc cu placere de "Noapte buna, copii" :)
RăspundețiȘtergere