sâmbătă, 30 octombrie 2010

Eu blog, tu blog? Nu toată lumea blog... asta e clar!

Expoziţiunea
Treaba asta cu blogăreala e cam cu schepsis, şi cam aşa a fost mereu. Nu de alta, dar mulţi tind să confunde blogăreala cu jurnalismul şi jurnalismul cu blogăreala. Ideea nu poate fi mai eronată! De ce? Simplu... Ca să fii jurnalist îşi trebuie ceva carte, o patalama la mână, plus un car de talent... În zilele noastre nu prea te mai primeşte nimeni în presă dacă nu ai aşa ceva.
...Bine, bine, asta dacă nu cumva ai terminat Facultatea de Mecanică dar eşti rudă şeful de la nu'ş ce ziar local, sau... de ce nu... naţional (ăla da jack-pot).


Ce vreau să spun de fapt
Indiferent ce fel de blogăr eşti, ramură comună cu jurnalismul, sau pur şi simplu plăcere pură, important e să ştii a scrie. Nu că e important... e musai! Musai! Nu suport când văd bloguri agramate. Mă calcă pe sistem, mi se zbate o venă şi stă să pocnească. Cu toate astea, ele există, că vorba aia... e un online mare, iar tu, ca om ce are un pitic pe creier cu gramatica, nu prea ai ce să faci să-i opreşti.
Uite ce-a păţit Pruteanu, dacă s-a exteriorizat prea tare!
În plus, sunt de părere că e inutil să mă agit eu pe seama agramaţilor, ei având oricum talentul de a se auto-elimina, pac-pac!


Părerea mea 
Bun, dar să nu mă abat de la subiect şi să revin la subiectul principal: blogăreala. Păi, treaba stă în felul următor: ca să fii blogăr nu-ţi trebuiesc acte, nici acreditări, nici nimic! Ca să fii blogăr îţi trebuie voinţă!

De ce spun voinţă? Pentru că, odată ce ai deschis un blog, clar trebuie să-l şi întreţii. Trebuie musai să ai grijă să postezi dacă nu în fiecare zi, măcar la două zile. Nu de alta, dar o frecvenţă bună duce automat la vizitatori, iar vizitatorii pot aduce, după caz şi preferinţe, beneficii frumuşele. Blogul e ca un copil pe care trebuie să-l creşti, să-l educi, în cazul în care vrei să-ţi aducă satisfacţie.

Nu am să încep să povestesc cum am ajuns eu să fiu blogăr, pentru că nu cred că interesează pe nimeni asta, însă, ceea ce voi face este să vă povestesc de ce am rămas blogăr. Păi, în primul rând pentru feed-back-ul primit. Şi, ca să mă înţelegeţi, nu e musai ca cel ce mă citeşte să mă şi comenteze, pentru că, ma declar mulţumită să văd că un număr de x persoane s-au obosit să petreacă mai mult de trei minute pe blogul meu.

Genuri de blogări
Cum să vă spun, există extrem de multe feluri de blogări: cei specializaţi pe chestii practice... cum ar fi tutoriale,  sfaturi de orice fel, cei specializaţi pe vândutul diferitor chestii (de la servicii la produse propriu-zise) şi cei care scriu de plăcere.

Genul meu
Acum, eu nu ştiu în ce categorie să mă includ, nu de alta, dar de vândut, nu vând nimic, în sensul că nu găzduiesc niciun magazin de hand-made, IT, sau cine ştie ce alte produse...
Eu scriu din plăcere! Chiar şi când scriu advertoriale plătite. Până la urmă, nu te poate condamna nimeni dacă de pe urma plăcerii tale scoţi şi un mic venit. Parcă plăcerea este şi mai mare, în cazul ăsta. Apoi, e important să ştii să-ţi monetizezi blogul.
Aşa cum ziceam la început, e important ca, după ce ţi-ai crescut copilul bine, să vezi ce-i poate capul!

Patria lor, blogosfera
Despre ei, muuuulte de spus. Mulţi blogări. Unii activi, alţii ,,lasă-mă să te las"...  Ce pot să spun despre blogosferă este că statisticile clasice nu sunt deosebit de relevante. Ce vreau să spun? Ok, există ţ feluri de top-uri, unele se ghidează dupa page rank, altele după link-uieli, altele după nu'ş ce alte criterii. Degeaba! Niciunul nu e relevant din punct de vedere al scriiturii. Nu ştiu pentru alţii, dar pentru mine, asta e important. Degeaba te pricepi tu la SEO, degeaba ai nu-ştiu-ce page rank şi cine ştie câte link-uri ai cerşit, ca să creşti într-un top fantomă, dacă din punct de vedere literar eşti varză.

Ce trebuie să faci
N-o fi literă de lege, dar zic în felul următor: sunt patru paşi.
1. Îţi iei fain frumos un domeniu (nu faci ca mine, să rămâi pe blogger).
2. Înveţi cum stă treaba aia complicată cu gramatica, ba musai mai înveţi să foloseşti şi diacriticile... et voila!
3. Înveţi puţin SEO, ca să nu scrii de doru' mâţei...
4. Te bucuri de roadele muncii tale.



 Pentru Superblog 2010.

2 comentarii:

  1. Gresesti cand afirmi ca: "...important e să ştii a scrie. Nu că e important... e musai! Musai! Nu suport când văd bloguri agramate. Mă calcă pe sistem...." Asta imi spune mie ca pt tine este mai importanta forma decat substanta. Cand aud si la televizor aceleasi acuze despre X persoana ca nu stie sa vorbeasca corect mi se zbate mie o venă şi stă să pocnească. Pentru ei as avea niste circumstante atenunte pt ca o pun pe seama defectului profesiona (daca stii ce inseamna asta), nu stiu daca este vb si la tine pt ca nu stiu care iti este profesia. Daca gandesti asa atunci sigur ai o doza mai mica sau mai mare de superficialitate pt ca important este sa ai ce spune, nu ca e important... e musai, :))) , vorbirea si scriere sunt decat 2 forme de comunicare si nu vad de ce te-ai supara pe cineva care iti da o informatie buna sub o forma gresita. Eu spun asta pt ca ma simt slab la capitoul limba roman insa daca as deschide un blog cred ca as putea spune lucruri interesante in domeniul fizicii, calculatoarelor (domenii care fac chiar ceva pt noi toti nu ca limba roman si atele de acest gen care sunt decat poezii). Nu stiu acum cum as putea sa iti spun intr-o forma cat mai agramata faptul ca daca trimiti mesaj la 123 iti iei teapa dar as fi curios daca ai alege informatia ca atare sau te-ai enerva ca n-am scris-o corect. Spun asta pentru ca asa am ajuns la tine pe blog, am vrut sa vad daca 123 este teapa unui privat sau vine direct de la ei de la orange, :))... Succes la blogarit.. daca ma apuc si eu de sportul acesta o sa iti dau adresa sa vad daca alegi substanta si nu forma... sau poate sa imi faci si mie coretura la texte :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim,
    Bun... te contrazici big time in postare... Pana la urma, cu ce te pot ajuta? :))
    Gramatica conteaza mai mult decat crezi. Uite de-aia sunt atatia agramati pe lumea asta, pentru ca urmeaza exemplul altor agramati.
    Plus ca, frumos e sa te prezinti. Un exemplu de prezentar: Buna ziua, ma numesc Ion si nu sunt de acord! :))
    Te astept cu blogul.

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!