vineri, 22 octombrie 2010

Drumul către ea



Nu o mai văzuse de câţiva ani. Cam de când  ea se mutase în Germania. Lumea spunea că s-ar fi mutat tocmai ca să nu-l mai vadă pe el. Cică n-ar fi suportat întâlnirile frecvente pe stradă şi prin baruri. Şi-ar fi făcut bagajele, ar fi acceptat primul job cât de cât bine plătit şi ar fi plecat.

Cam tot de atunci viaţa lui se transformase într-o agonie totală. Nu înţelesese niciodată de ce s-au despărţit. Totul începuse de la o prostie... dar, se pare că toate prostiile au o mare calitate, şi anume de a se transforma, de a creşte, de a lua în aşa hal proporţii, până în momentul în care nu se mai vede pădurea de copaci.

Nu avea de gând să mai suporte despărţirea de ea. Cu fiecare zi cu care trecea, starea lui de spirit devenea tot mai întunecată. Cu toate astea, nu cred că ar fi putut să răspundă la întrebarea de ce a aşteptat atât până să o caute.
Poate din laşitate... poate din prostie. Dragostea nu este niciodată raţională. Nu are cum să fie. Dragostea este ca o furtună ce nu îţi dă pace oricât te-ai adăposti. Te găseşte orice ai face...

În ultima vreme, această furtună se transformase într-un uragan. Nu mai putea aştepta! Lucrurile nu aveau cum să rămână aşa! Şi ce dacă trecuseră câţiva ani de când ezitase să o urmărească acolo unde a plecat? Mai bine mai târziu decât niciodată; aşa spusese bunica lui întotdeauna.

Valiza era făcută. Nu avea nevoie de mult. Poate doar de câteva tricouri, toate cumpărate de ea. Aproape că le uzase purtându-le.

Îşi făcuse o rezervare cu câteva zile înainte la Tarom. Bucureşti-Frankfurt. Acolo locuia ea... la Frankfurt. De câte ori  auzise la televizor de oraşul ăsta, sau citise pe net, de atâtea ori inima îi tresărise. Acum era momentul!

(...)

Instalarea la locul cumpărat îi fusese mai uşoară decât se aşteptase. Nu-şi închipuise vreodată ca o companie aeriană românească să prezinte servicii atât de profesionale. Iată că nu toţi românii sunt cu gândul la fraierit semenul, îşi spuse bărbatul aproape cu voce tare.
-Aici aveţi dreptate, spuse o voce de femeie.
-Ăăă... poftim?
Vocea aparţinea uneia din stewardezele cursei Bucureşti-Frankfurt.
-Mă numesc Andreea şi sunt  la dispoziţia dumneavoastră pe parcursul acestei curse. Ceva îmi spune că, pe lângă o păturică, o apă minerală sau nişte căşti, v-ar prinde bine şi o discuţie cu un prieten...
-Chiar atât de tare se citeşte pe faţa mea?
-Chiar atât, spuse Andreea zâmbind compătimitor. Dar, nu e e nimic, cred că fiecare trece, la un moment dat prin astfel de momente, trebuie doar să judecaţi dacă toată suferinţa merită.
-Merită...
-De când e plecată la Frankfurt?
-De mult... spuse bărbatul, uşor resemnat.
-Şi, în tot acest timp v-a dat vreun semn? întrebă stewardeza.
-Mnu chiar...
-Păi, v-a dat sau nu?
-Nu! ...nu mi-a dat niciun semn... dar, nu ştiu de ce vorbesc toate astea cu dumneata...
Abia atunci observă ce ochi frumoşi avea angajata firmei Tarom. Nu mai văzuse nicicând aşa ochi negri frumoşi. Însă, tot cei ai iubitei lui erau mai frumoşi. Îşi repeta asta incontinuu, încercând să se convingă, parcă, pe sine.
-Bine, bine, să îmi spuneţi totuşi cu ce vă mai pot fi de folos... Dacă pe parcursul drumului veţi mai considera că aveţi nevoie de ceva, aici sunt.
-Felicitări Tarom-ului pentru serviciile ireproşabile. Frumoasă decolare... apropo! Felicitări şi pilotului.
-Am să îi spun, spuse zâmbind, Andreea.

Odată ajuns la Frankfurt, bărbatul îşi căută iubita, dar, mare îi fu mirarea când constată faptul că fosta lui iubită se căsătorise de doi ani cu un neamţ. O văzuse în faţa noii sale locuinţe, sărutându-se cu noul ei soţ.
Totul se năruise... se pare că cei de la Tarom aveau dreptate când spuneau că
Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte”.

Se spune chiar că, la drumul de întoarcere, ar fi întâlnit-o iar pe Andreea, astfel, în sfârşit destinaţia i-a fost completă!




TAROM logo


Pentru Superblog 2010,
Iulia Mihai

10 comentarii:

  1. Cred ca juriul Superblog o sa citesca, o sa zambeasca nostalgic si o sa sune la Tarom sa-si rezerve bilete :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandra,
    Pai, n-ar fi exclus, faza e ca juriul este chiar Tarom-ul. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte tare :) Sigur le va placea. Multa bafta :P

    RăspundețiȘtergere
  4. haha,sa te duci dupa ea si sa ramai cu stewardeza!! sick

    RăspundețiȘtergere
  5. Claudiu,
    Nu cred că e sick deloc :) Unele chestii sunt meant to be, altele nu...

    RăspundețiȘtergere
  6. Trist si pe alocuri romantic. O calatorie cu avionul capata conotatii nebanuite...

    RăspundețiȘtergere
  7. Lexa,
    Păi, totul e bine când se termină cu bine... Şi-acum, dacă eroul nostru e fericit, e tot ce contează.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt de parere ca totul in viata sa intampla cu un rost anume;) Mult succes:)

    RăspundețiȘtergere
  9. ...ღ...dream...ღ... ,
    Sunt de aceaşi părere! :D Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!