luni, 14 martie 2011

O bucăţică de trecut

Chiar dacă astăzi îmi propusesem să nu portez nimic; mi-am făcut de la o vreme un obicei ciudat de a a nu posta lunea, tocmai pentru că mi se pare cea mai obositoare zi din săptămână; iată că fac o excepţie. Nu de alta, dar a trebuit să mă ţin de o altă promisiune mai mult decât solemnă faţă de colegul blogger VirtualKid. În mare parte pentru că ştiu cum e să fii nostalgic după oraşul în care ai copilărit.


Spitalul Judetean Galati
Casa Sporturilor
Casa Sporturilor
Casa Sporturilor
Casa Sporturilor
Gelateria de la McDonnalds
Zona Parc Tiglina
Zona Parc Tiglina
Tiglina
Parc Popescu (sau La Rondou)
Parc Popescu (sau La Rondou)
Stadionul Dunarea
Stadionul Dunarea
Stadionul Dunarea
Micro 19
Nu am pretenţii de artă asupra fotografiilor ăstora. Le-am făcut doar în scop informativ şi pentru a bucura un om.

Enjoy, guys!

14 comentarii:

  1. eu macar odata pe saptamana ma uit la poze cu orasul in care am copilarit

    RăspundețiȘtergere
  2. Molie pe creier,
    Esti norocos ca ai asa ceva :) Eu nu prea am.

    RăspundețiȘtergere
  3. important e ca ai vrut sa faci o bucurie:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred că i-ai făcut o mare bucurie!
    Seară frumoasă, Iulia!

    RăspundețiȘtergere
  5. In Iasi este o zona denumita zona industriala unde au inceput sa apara in locul vechilor fabrici o sumedenie de supermarketuri. Cine a lipsit din oras in ultimii 2-3 ani nu va recunoaste cateva zone. S-a dus naibii industria ieseana.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iasi,
    Pai, Galatiul nu e tot asa. Eu am facut fotografiile astea pentru un amic blogger plecat de multi ani din Galati. Astea sunt zone ce pe vremuri cica ar fi fost infloritoare... Insa, acum arata asa cum le vezi...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Iasi, Iulia Mihai:

    Zona aceea a fost plina de viata, o viata extrem de interesanta, mai ales in privinta interesului pentru sport. Acolo erau masate aproape toate bazele sportive de top ale orasului, tot acolo incepeau si bobocii. Ca unul care a facut sport de performanta, imaginea acelor locuri este una dezolanta. Cum as putea sa suprapun aceste imagini peste atat de frumoasele mele amintiri?
    Iar pentru că gestul este unul pe care doar un om sensibil îl are la îndemână, îi trimit în acest fel mulţumirea mea, semn că anii te duc in final "Where The Streets Have No Name", iar amintirile devim o morfină absolut necesară.

    Vorbele sunt pentru un om sensibil, chiar daca incearca sa disimuleze: Iulia Mihai.

    RăspundețiȘtergere
  8. ...exista si o explicatie :lunea este intotdeauna dupa Wekeend !
    Stadionul Dunarea il stiu ,pare acum parasit...

    RăspundețiȘtergere
  9. VirtualKid,
    Hai mai... :) M-ai emotionat :)

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!