marți, 29 martie 2011

Cum reuşesc oamenii în viaţă

Din ce am observat eu până în momentul de faţă, există două tipuri de oameni ce reuşesc în viaţă. Mă rog, fiecare după aspiraţiile cât şi capacităţurile sale, dar, ideea e că, vorba celor de la Blondie, one way or another, ei reuşesc. 
Şi, paradoxal că urmând aceaşi teorie, astea două tipuri de descurcăreţi. Total opuşi!

Prima categorie:
Cred că toată lumea ştie tipul ăla de om lingău. Unii i-ar spune unui astfel de om: bine crescut. Eu zic că e o diferenţă între a fi bine crescut şi a înghiţi toate bullshit-urile ce ţi le servesc alţii pe post de mic dejun. Nu ştiu cum se face, dar genul ăsta de indivizi reuşesc mereu să ajungă undeva sus. Tocmai pentru că au radarul bine setat pentru a detecta exact persoanele ce merită pupate în ms-dos. Cum vei recunoaşte un astfel de ins? Hai că nu e greu... E fix vecinul sau colegul ăla ce te salută cu zâmbetul până la urechi de fiecare data când te vede, deşi nu e nici vineri şi nici Ajunul Crăciunului. E blogărul ăla ce te va lăsa să îl înjuri şi să-l faci agramat ori prost, cât e ziua de lungă, doar pentru că e conştient că o polemică cu tine nu îl va lăsa uşor cam şifonat. 
Ei, vedeţi voi, genul ăsta de amabilitate aparentă şi scârbos de exagerată îi ajută pe mulţi să treacă dincolo de pragul de mediocritate şi îi transformă brusc din cotei în oameni de vază, dar nu de bază. Pentru că, odată ce va ajunge undeva sus, coteiul se va şterge la gură de atâta pupat de ms-dosuri, va lua o atitudine hitlerească şi va tăia în carne vie tot ce va prinde în calea lui. Chiar şi pe tine, ăl de-ai îndrăznit să-l numeşti agramat. Coteiul nu uită.

A doua categorie:
Tiranii. Ei, tiranii tot un soi de proşti wanna be smart sunt, doar că ei maschează această prostie cu ajutorul unei pojghiţe bine tratate cu răutate, ironie grosolană şi pumni trântiţi în masă. Genul ăsta va triumfa mereu. Chiar de la început! Pentru că va merge pe principiul: terorizează-i, cafteşte-i, aruncă-i în focurile Iadului, ca să vadă ei ce Gigi Muşchi eşti tu. 
Din păcate, tipul ăsta de şefi de trib există peste tot. Îi vezi cocoţaţi pe scara ierarhică a vreunei găşti de cartier, gata să asmută haita pe tine, ori de câte ori treci, îi vezi în postura bossului constant nemulţumit şi atotştiutor, îi vezi pe post de taţi beţivi şi soţi bătăuşi, transpiraţi la subraţ şi mândri de burta lor. 
Paradoxal iar dar... şi oamenii de genul ăsta se descurcă în viaţă. 

Din păcate pentru omenire, eu nu sunt niciunul din aceste două soiuri fine. Iar dacă asta mă transformă automat într-un rateu al societăţii, eu pot să trăiesc cu asta. În mediocritate, dar... trăiesc.

8 comentarii:

  1. buf ... cam pesimista viziune! Am dat peste multi oameni care au ajuns "sus" si avind alte calitati. Dar da, fara un dram de diplomatie, fara un dram de hotarire in momente importante, probabil ca nu ajungi nicaieri. Acu depinde si de definitia "reusitei in viata" ...

    RăspundețiȘtergere
  2. coolnews,
    Pesimistă... realistă, exemplele contrare sunt prea puţine ca să confirme regula... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Atunci include-ma si pe mine,intr-un rateu al societatii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru a doua categorie nu ai mai facut legatura cu blogosfera, cu toate ca sunt sigur ca de la asta te-ai luat.

    RăspundețiȘtergere
  5. chestia e ca oameniiastia la final oare chiar sunt multumiti de ce au obtinut si cum au obtinut in viata?...dar cred ca mintea lor imbatranita si sclerozata nu le mai permite sa aprecieze daca sunt multumiti sau nu

    RăspundețiȘtergere
  6. Fetita Junglei13,
    Gladly :) Am impresia ca e o gasca faina asta a noastra.

    RăspundețiȘtergere
  7. Gabi,
    A doua categorie nu prea are cum sa intre in blogosfera... ca se cam autoexclude. Raportat la bloguri, cred ca pumnul in masa se inlocuieste cu o injuratura de la mama ei :))

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!