joi, 15 iulie 2010

Test de superficialitate

Aseară, înainte să adorm, îmi aminteam de o întâmplare celebră petrecută în familia mea, pe care mi-o povestea tata, când eram kinder.
Povestea, îl are ca personaj principal pe străbunicul meu, Marin, pe care nu am avut onoarea să îl cunosc, el murind cu mulţi... foarte mulţi ani înainte să mă nasc eu.

Povestea spune cam aşa:

Se face că străbunicul meu, om înstărit pentru acele timpuri, tocmai îşi deschisese o prăvălie în sat. Şi, ca orice patron al vremurilor lui, îşi căuta omul potrivit pentru a-l pune responsabil pe gestiune, aşa că se hotărăşte să-i cunoască pe toţi cei ce doreau să ocupe acel loc.
Menţionez că în vremurile acelea, a avea un loc de muncă era (ca şi acum) un privilegiu destinat celor ori foarte norocoşi, ori celor cu prieteni importanţi.
Unde mai pui că locurile de muncă destinate ştiutorilor de carte nu erau tocmai de ici, de colo... iar a fi gestionar-vânzător la un magazin era lucru mare, spre deosebire de vremurile actuale.
Astfel, se prezintă primul doritor:
-Bună ziua dom' Mihai...
-Bună să-ţi fie ziua, măi Ghiţă, şi ia spune, vrei să lucrezi pentru mine?
-Da, dom' Mihai...
-Ghită, tu carte ştii?
-Ştiu, cum să nu ştiu! Ştiu a ceti, ştiu a socoti...
-Bine, măi Ghiţa, atunci ia spune tu, cât fac 2+2?
-4, dom' Mihai... zise omul contrariat de simplitatea întrebării.
-Greşit. Următorul!
*
Povestea se repetă aproximativ şi cu ceilalţi doi-trei aspiranţi, până când, în prăvălia străbunicului intră Pandele, un bărbat de etnie rromă, de statură mică şi cu o atitudine groaznic de umilă, uşor observabilă după încovoierea spatelui, privirea aţintită în pământ şi pălăria ţinută în mâna stângă, lipită de piciorul stâng.
-Ziua bună, conaşule!
-Bă Pandele, tu vrei să lucrezi la mine, bă? Da' ce ştii tu a socoti, mă ţigane? îl luă repede la rost, străbunicul, fără să îi răspundă la ,,bună ziua".
-Ştiu, conaşule, cum să nu ştiu...
-Bine mă, ia spune, cât fac, mă... 2+2?
Pandele se însenină la faţă, ceru o foaie de hârtie şi un creion şi se apucă de socotit ,,2+2=4".
-4, conaşule, 4 face!
-Corect mă ţigane! Băi, îmi place de tine! De azi ai de treabă! zise străbunicul, bătându-l prieteneşte pe spate.

Povestea spune că Pandele nu l-a dezamăgit niciodată pe străbunicul Marin.
Mă gândesc că genul ăsta de atitudine ar trebui luată şi în zilele noastre drept exemplu.
Poate tehnica ar trebui puţin adaptată vremurilor, însă nu foarte mult...
Sunt absolut sigură că un test de superficialitate ar rezolva multe din probleme actuale, de orice gen ar fi ele.

30 de comentarii:

  1. Stai sa vad daca am inteles: l-a preferat pe cel care a calculat pe foaia de hartie la sigur, decat cel care a spus direct, din cap, raspunsul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Tony,
    Ia reciteste, ca e destul de simplu, zic eu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte tare:)):)):))

    uite test de superficialitate, dar intelept...

    RăspundețiȘtergere
  4. Superficial, dar cu mult substrat :) Pacat ca genul acesta de atitudine s-a cam pierdut :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Alexandra,
    Rar mai intalnesti chestii de genul asta... si, vorba ta: e pacat.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iulia, tu nu ai sesizat ca aceasta caracteristica este adanc impregnata in gena poporului roman?

    RăspundețiȘtergere
  7. mo stau si ma gandesc.. nu era mai bun un calculator? =))
    asta inseamna cand esti sigur pe tine!!
    mai bine sa nu ai incredere in mintea ta ...si sa folosesti hartia! :D

    RăspundețiȘtergere
  8. si mai are un substrat....
    ala ce stie a socoti doar pe hartie... e destul de prost ca sa nu fure... In schimb ala ce e inteligent.... stie cum sa faca ... chestii, balamale:))

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai incerc o data: a preferat sa angajeze pe cineva modest si care isi incerca norocul, asteptand testul cu emotii si crezandu-l ceva mai greu, decat pe cineva care era 100% sigur ca va obtine postul, datorita faptului ca avea scoala si era prieten cu el? :|

    RăspundețiȘtergere
  10. Iulia, mi-a plăcut foarte mult. Fie că e sută la sută adevărat, fie că l-ai romanţat un pic, textul e bun, e bine scris. Mult mai profund decât ar părea la prima vedere.

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu cred ca,daca bunicii sau strabunicii nostri erau acum,se cruceau,sau daca astia din zilel noastre meregau pe mana lor,realizau ceva.

    RăspundețiȘtergere
  12. Hehe, e orice, numai superficial nu :) Acum toți le știu pe toate, e "de prost gust" să mai pui ideile pe hârtie ... Vezi că ți-am dat o lepșuță de weekend așa :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Summer,
    Care? Aia de a fi superficial? Pai, cam asta e si motivul pentru care am decis sa scriu postarea :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Black Angel,
    Sa nu uitam ca povestea are loc pe la inceputul secolului trecut, deci de unde, mai mama... calculatoare?:))

    RăspundețiȘtergere
  15. Diana,
    Multumesc frumos :D
    Sa stii ca e 100% real... tot ce imi apartine e pusul in pagina.

    RăspundețiȘtergere
  16. Fetita Junglei.
    Lumea nu are cum sa ramana la fel, de felul ei cam evolueaza, doar ca in cazul asta, eu nu va devolutie, ci mai de graba involutie...

    RăspundețiȘtergere
  17. LiaLia,
    Da, doar ca treburile astea demodate, sunt, de regula cele mai faine, ca sa nu mai zic de faptul ca sunt si eficiente.
    Vedem, rezolvam :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Ei, ma multumesc si cu atat! :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Daca mai ai amintiri/ povestiri despre strabunicul tau, te rog sa le insiri intr-un document Word, poate facem ceva cu ele. ;) Ce spui?

    RăspundețiȘtergere
  20. Lexa,
    Amintiri aşa şi aşa, nu cu el, poate cu cei pe care i-am cunoscut... dar sunt un izvor de povestiri de genul :D

    RăspundețiȘtergere
  21. test inteligent,dar pana la urma atitudinea face totul

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!