marți, 6 iulie 2010

Nemurire

Azi e ziua unei cunoştinţe din copilărie... Nu, nici nu mai ţin minte cum o cheamă... nici prea bine cum arăta... dar, întâmplător şi bizar, ţin minte că azi e ziua ei. Şi mai ţin minte că tot în copilărie obişnuiam să culegem muşeţel împreună de pe câmpul din faţa blocului... şi că aveam pungi maro de hârtie...

Vedeţi, eu nu am crescut în Galaţi, iar acolo unde am crescut eu, ţin minte că mai mereu era soare... cel mai portocaliu soare pe care l-am văzut vreodată. Soarele care făcea muşeţelul să crească frumos! Muşeţelul pe care noi două îl culegeam liniştite.
Asta, până într-o zi, când am apucat să-i povestesc că mama mă plătea la punga de muşeţel culeasă. Aceaşi zi în care a realizat ca ea făcea asta pe gratis, aceaşi zi în care a început revoluţia.
Vorba s-a întins la toată copilărimea, astfel, în câteva zile, câmpul s-a umplut de indieni mici, bişniţari şi culegători de muşeţel.
Părinţii mă urau pentru că le influenţasem odraslele negativ, copiii mă adulau pentru că le deschisesem minţile...
Peste noapte şi fără voia mea, devenisem un fel de persona non grata între puştii de şapte ani ai oraşului respectiv. Se cam terminase cu era în care mamele îşi exploatau plozii pentru a beneficia de ceaiuri şi infuzii moca, pentru că, toţi îmi urmau exemplu.
Se instalase finalmente democraţia. Devenisem icon, Un fel de Che Guevara al muşeţelului şi-al mamelor iritate.

Revenind la fetiţa a cărei nume nu îl ţin minte, dar ştiu că azi e ziua ei... Ciudat cum oamenii vin şi trec prin vieţile noastre, iar nouă ne rămâne o părticică mică din ei, o părticică ce ei nu o vor mai primi niciodată înapoi şi nici nu au habar că au avut-o vreodată...
Astfel, eu am părticică din ea şi nu aş da-o pentru nimic în lume, pentru că, dacă aş face asta, cu siguranţă aş pierde o parte din mine, din copilăria mea, din amintirile mele...
Şi mai ciudat e cum nu mă interesează să o întâlnesc acum, mare fiind. Nu aş şti ce să îi spun. Nu unui om cu o vârstă de un sfert de secol. Pentru că, ea, pentru mine, are şapte ani şi culege muşeţel cu mine, în pungă maro, de hârtie.

Asta îmi aminteşte de plimbările mele, tot din copilărie, prin cimitir, cu bunica. Mă fascina teribil mormântul unei anumite fetiţe născute în 1932 şi decedate în 1943.
De fiecare dată, bunica îmi zicea că obişnuia să se joace cu acea fetiţă, atunci când era mică.
Deşi nu eram un copil prost şi înţelegeam lucrurile astea, undeva, logica mea o lua razna pentru câteva secunde şi nu îmi puteam închipui că bunica mea se putuse vreodată juca cu acel copil ce nu apucase niciodată să depăşească vărsta de unsprezece ani.
Bunica era bunica... unei bunici îi stă bine cu riduri şi privire blândă...
Acea copilă născută în 1932 reuşise să îşi păstreze nemurirea, reuşise să câştige bătălia cu timpul, iar zâmbetul ei inocent trona de şaizeci de ani pe cruce.

Iată că nemurirea există... doar că cei mai mulţi nu au căutat-o unde trebuie.

37 de comentarii:

  1. Eu stiu ca nemurirea exista, pentru ca si eu in copilarie culegeam flori cu cineva, cu cineva care nu mai este astazi, dar pe care il port mereu cu mine! Prietenul meu care mi dadea flori si biscuti, cand aveam 8,9 si 10 ani!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. ahaaaa... stiam eu ceva ceva!!... tre sa imi gasesc si eu nemurirea pe o cruce! in cimitir..
    si am sa imi fac o fotografie speciala in care o sa zambesc!!Si o sa scriu pe fotografie : "aici zace xxx care a murit zambind la 24 de ani!"
    sau "care a murit pentru un zambet" ceva cu efect ;)

    eu inca imi amintesc numele copiilor cu care ma jucam cand eram mic! numele de familie nu le stiu la toti... dar in rest...
    si in clasa a 4-a am plecat din oras,..
    imi amintesc si numele unora ce au fost in clasa cu sora mea :D
    (am memorie de .....balaur)

    RăspundețiȘtergere
  3. Stii cum se zice: "Pe parcursul vietii influentezi viata a aproximativ 10.000 de oameni. Intrebarea este: cum o influentezi?"

    Totusi, este interesant sa te gandesti la trecut: parca ieri iti imaginai cum o sa fie in 10 ani...si uita-te deja acolo! Este un sentiment oarecum nostalgic.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu știu dacă mă crezi, dar, citind postarea, am avut impresia că citesc dintr-o carte bine scrisă. Fetița care și-a păstrat nemurirea...
    Am zâmbit, gândindu-mă la un coleg, care și el și-a păstrat nemurirea... Oamenii vin și pleacă. te-ai fi ndit atunci că acea fetiță va rămâne îm mintea ta atât de adânc?...

    RăspundețiȘtergere
  5. Tony,
    Nostalgie cu iz de tristete... predominant :)

    RăspundețiȘtergere
  6. ada,
    iti multumesc de compliment...
    sincer, nu :) niciodata nu te gandesti in avans, iar daca te gandesti, e clar ca niciodata socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa

    RăspundețiȘtergere
  7. Iulia, mi-a făcut mare plăcere să citesc acest articol. Facem parte din generaţii diferite, dar, dincolo de această "barieră", constat că avem trăiri foarte asemănătoare...

    RăspundețiȘtergere
  8. Diana,
    Toti suntem nemuritori, pana la urma... Varsta, in ciuda tuturor obstacolelor lumesti, nu e o povara :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Monica,
    Se pare ca avem cu totii pe cate cineva pe care sa-l facem nemuritor:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Black Angel,
    Ce sa zic, esti un norocos :)
    Cat despre crucea ta, ei hai ca nu mori anul asta, mai durezi tu... >D

    RăspundețiȘtergere
  11. Probabil ca tot ce reuseste sa ne impresioneze la un moment dat, va ramane nemuritor in sufletele noastre.

    RăspundețiȘtergere
  12. Summer,
    Cum am zis, cred ca noi cautam nemurirea in locul nepotrivit. Ea e intamplatoare... asta e si farmecul ei, cred eu :)

    RăspundețiȘtergere
  13. ALL,
    EXISTA UN BUG IN BLOGSPOT. CUMVA NU MI SE PUBLICA TOATE COMENTARIILE VOASTRE. ASA CA, DACA NU VA VEDETI COMENTARIILE, NU E VINA MEA... EU LE APROB. E VALABIL PENTRU LAST 3 POSTARI... NU STIU EXACT, INCA, DE CE!

    RăspundețiȘtergere
  14. pai nu mor pentru ca mor... mor pentru ca vreau :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Black Angel,
    Hai maiii... ia nu mai vrea tu nimic :) Exista destule chestii frumoase pentru care sa vrei sa nu mori anul asta, de exemplu.... femeile :))

    RăspundețiȘtergere
  16. prefer sa mor pentru ca vreau.... decat sa mor pentru ca nu pot avea ceea ce vreau! Nu e nimic mai rau decat sa iti doresti ceva ce nu poti avea! E la fel ca cand vezi un copil pe strada cu inghetata in mana... iar tu nu o poti avea!

    m-am mai luat eu dupa altii.... si a fost " a great fail"
    ma mai gandesc... pana maine mai am timp =))

    RăspundețiȘtergere
  17. Black Angel,
    Hmm... cine te-a suparat, mai? :(

    RăspundețiȘtergere
  18. nimeni! e doar o concluzie la care ajung cand fac cateva socoteli! problema e ca-s al draku de bun la socoteli! nu gresesc niciodata... mai ales cand e vorba de mine!

    RăspundețiȘtergere
  19. Pai, toti cred ca suntem buni la socoteli, cand vine vorba de noi :)

    RăspundețiȘtergere
  20. pai asta e!! socotelile mele nu-s niciodata cu rezultat pozitiv pentru mine :((((((

    RăspundețiȘtergere
  21. Sunt socotelile tale, le poti intoarce cum vrei :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Black Angel,
    Cati sunteti voi acolo, mai?

    RăspundețiȘtergere
  23. brrr... mi-am adus aminte de prietena din clasa a IV-a...

    RăspundețiȘtergere
  24. S,
    Nici ea nu a imbatranit, se pare...

    RăspundețiȘtergere
  25. cum cati?? unu... eu !!
    pai nu ziceai ca socotelile mele le pot intoarce cum vreau eu??
    am incercat, dar rezultatul e tot negativ!!

    RăspundețiȘtergere
  26. nu...
    ...tu știi povestea, cred

    RăspundețiȘtergere
  27. mi se intampla si mie sa ma intalnesc cu persoane pe care nu le-am vazut demult si sa depanam amintiri,atunci imi dau seama ca ei isi amintesc momente petrecute impreuna,momente de care eu nu mai stiu,momente care parca n-au existat niciodata pentru mine pentru ei sunt inca vii...

    RăspundețiȘtergere
  28. Aceeasi poevste,am trait-o si eu intr-un cimitir si revenind mereu acolo,trec si pe la "fetita" aceea.
    Sunt oameni,care vin si pleaca,oamenii care se pierd in lumea asta,dar reintalnirea nu mai e ca altadata,asa ca ne raman in amintire doar acele persoane de altadata.

    RăspundețiȘtergere
  29. Black Angel,
    Cum am zis, il poti mesteri, deci rezultatul poate sa nu fie pe minus :) You are your own God... zic eu.
    Asta doar daca nu e cumva alegerea ta sa fie asa...

    RăspundețiȘtergere
  30. Mihai Likar,
    Chestiile astea devin foarte faine, pentru ca e ca si cum ai deveni propriul tau regizor...

    RăspundețiȘtergere
  31. Fetita Junglei,
    Cred ca toti avem cate un exemplu de asta... ideea e ca nu toti dam importanta...

    RăspundețiȘtergere
  32. da .... ar fi simplu asa ! problema e ca nu depinde doar de mine!

    RăspundețiȘtergere
  33. Black Angel,
    Ba da, dar trebuie sa fii constient de persoana ta, pentru asta :) Cu alte cuvinte, sa ai incredere in tine...

    RăspundețiȘtergere
  34. asta era... tre sa ma duc sa cumpar niste incredere! vand rabdare si cumpar incredere(sau la schimb)

    te asigur ca increderea in tine nu te ajuta sa transformi nisipul in sticla! deci nu esti decat 20% din ceea ce vrei sa fii!restul e ceea ce te inconjoara; nu depinde doar de tine!

    RăspundețiȘtergere
  35. Black Angel,
    Eu te asigur ca se poate... Tind totusi sa cred ca cineva te-a suparat rau...

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!