joi, 10 decembrie 2009

A REAL Carol (adaptare românească după Charles Dickens)


După o zi în care refuzase aproape toate cererile de mărire de salariu, Ghiocel era extenuat.
De când obţinuse în întregime acţiunile companiei, la moartea prietenului şi asociatului său, Fane, nu-şi mai vedea capul de atâtea treburi.
Unde mai pui că, acum, pe timp de criză, neobrăzaţii şi nerecunoscătorii ăştia mai cereau şi favoruri.

Unii chiar nu-şi cunosc lungul nasului, îşi zise ţâţâind.

Aşa că, se îmbrăcă de culcare, se aşeză pe cel mai confortabil fotoliu din vilă, cel de lângă şemineul fals, cel electronic, pe care tocmai îl achiziţionase.
Cum sorbea el zgomotos din paharul de vin, auzi un zăngănit de lanţuri.

-Ce n... naiba se aude? Iar a uitat nesimţitul ăla de valet să inchidă ferestrele. Îi tai din salariu pentru asta!

-GhioceEeEeEeLe... se auzi o voce tremurată şi urmată de un ecou.
Vocea, părea să semene cu cea a fostului său asociat, Fane. Dar cum era posibil? Fane murise acum şapte ani!


-Fane, tu eşti?


-Eu sunt, Ghiocele! Am venit să te previn...


-Ce să mă previi băi? Eşti mort!


-Sunt mort, într-adevăr, dar am venit ca Spiritul Realului Trecut, ca tu să nu mai faci aceleaşi greşeli ca mine. Vezi lanţurile de la picioarele mele? Fiecare greutate ataşată de ele, reprezintă câte un păcat făcut de mine de-a lungul vieţii! Vrei să ai aceaşi soartă ca mine? Când ne-am amărât noi aşa, Ghiocele. Mai ţii minte când eram tineri şi mergeam la Real Vitan, şi beam până nu mai puteam de 10 lei la Enomatic? Unde sunt vremurile alea, Ghiocele? Apoi ne-am apucat de afaceri, ai părăsit-o pe Ghiocica, acuzând-o că te înşeală şi că Margaret nu este de fapt copilul tău... Şi pentru ce? Ca să fii cu storcătoarea aia de bani ce se dădea drept secretara ta!?

Ghiocel se uita uimit la prietenul său, Fane.
Fane îşi continuă avertizarea...

-Ghiocele! Dacă nu te schimbi, vei ajunge ca mine! Poate MAI RĂU!
Ridică vocea, Fane!
Vei mai fi vizitat de două spirite, în seara asta! Spiritul Realului Prezent şi Spiritul Realului Viitor, atunci când orologiul va bate ora 1 şi ora 2!




Aaaaăă... cred că am adormit pe fotoliul ăsta. Ia te uită, s-au terminat şi bateriile la şemineu... Băi băiete, ce vis am avut... Hiu! Ia să merg eu la somn.
Odată ajuns în patul lui, Ghiocel simţea cum somnul dulce îl cuprindea iar la scurt timp, pleoapele i se inchiseră... şi adormi.
Însă... după ceva timp...


GOOOONG! Orologiul bătea de ora 1.

-C...ce... ce se întâmplă...? Se trezi Ghiocel buimac.

Din camera cealaltă se auzeau iaraşi zgomote ciudate. Uşa se deschise brusc, iar in dreptul tocului uşii, stătea o femeie îmbrăcată în alb cu o aureolă stranie în jurul ei.
-Tu trebuie să fii Spiritul Realului Prezent, aşa cum a zis Fane, nu?
Spiritul dădu lin cap, cum că Ghiocel ghicise întocmai, şi îi întinse mâna ca semn de învitaţie, să o urmeze.
Ghiocel primi invitaţia şi dintr-o dată, după ce auzi muzica de harpă specifică tuturor poveştilor, atunci când se sare în alt timp, ajunse într-un loc foarte cunoscut lui Ghiocel.

-Aici suntem la Real, nu?

Spiritul îi dădu aprobabrea încă o dată, cu o clătinare lină a capului.

-Dar... âââ... ce e asta... aff... ce caut eu la... Real?


Spiritul îi arătă spre un anumit loc al Realului, numit Banca de Alimente a Crucii Roşii Române. Dând un close-up pe imagine (pentru că spiritele pot face şi aşa ceva) şi anume pe un şef de raion, Ghiocel auzi următoarea discuţie, între el şi un coleg de-al lui:

-Off, programul ăsta e mană cerească, iar Realul a făcut un lucru extraordinar că s-a alăturat campaniei Crucii Roşii, că uite... deja au hrănit destule familii nevoiaşe, însă... aşa de bine ar fi fost, dacă zgârcioaba aia de Ghiocel Florescu ar fi contribuit cu ceva. Că doar are bani să-şi pună şi în cap... iar acum e atâta sărăcie în ţara asta, că nu vom putea niciodată să îi hrănim pe toţi. Asta e... o să moară bogat dar singur...

Când se uită mai atent, Ghiocel observă că că şeful de raion, era nimeni altul decât fiul său renegat, Margaret.

-Dar, Ghiocel ăsta, nu e cumva tatăl tău, Margarete? întrebă colegul.
-Practic da, teoretic nu, că nu recunoaşte... a plătit un test ADN fals, şi m-a dezmoştenit. Şi cât l-a mai iubit mama... până în ziua în care a murit a plâns după el... Dar, lasă-l pe el, eu vreau să mă concentrez pe ce am de făcut acum. Adică Banca de alimente, că din 26 Noiembrie, de când real,- Hypermarket e partener, simt că am un scop în viaţă. E ceva să faci un astfel de proiect în 23 de magazine din toată ţara, nu? Până acum, au fost hrănite 1.996 de familii cu venituri extrem de mici, colectându-se o cantitate de alimente neprisabile de 45.459 de kg, dar numărul celor nevoiaşi se ridică la 6.000, şi chiar nu avem de unde...

Privind din alta dimensiune discuţia celor doi, în sufletul lui Ghiocel încolţi sentimentul de vinovăţie şi regret...

-Du-mă de aici, spiritule... am văzut destul...




GOOONG GOOONG! Orologiul bătea de ora 2.

Când deschise ochii, Ghiocel observă că lângă el se afla o fiinţă în robă neagră, cu gluga. În locul trăsăturilor feţei, fiinţa avea doar negru... ca şi cum nu ar fi avut deloc trăsături. Mâna osoasă şi slabă îi indică lui Ghiocel că ar trebui să îl urmeze.

-Oh, Doamne, dar urât mai arata Spiritul Realului Viitor. Oare aşa arată şi viitorul?

Ghiocel nu greşea prea mult, pentru că spiritul îl duse spre un loc întunecat, în casa unuia din acei nevoiaşi ce nu apucaseră să fie ajutaţi de acest program, pentru că el, Ghiocel, nu contribuise cu nimic, preferând să îşi ţină banii la bancă.
În familia acelui nevoiaş era Crăciunul, sărbătoare a bună-voinţei şi a milei. Însă, ei nu aveau ce să pună pe masă. Îşi încurajau copii, spunându-le că vor veni vremuri bune şi pentru ei, şi că nu ar trebui să le poarte ranchiună celor bogaţi, pentru că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi, şi aşa ar trebui să iubească şi ei.

Pe Ghiocel îl treceau lacrimile. Cum putuse să fie atât de orb? Cum putuse să se gândească doar la el?

Imediat după asta, spiritul îl duse într-un cimitir. De departe, se vedea o înmormântare.

-Cine o fi... acolo... oare... mort? Dar chiar nimeni în afară de preot, la înmmormântarea asta?

Când se apropie de locul cu pricina, observă că în coşciug era chiar el, iar pe piatra funerară scria cu litere Old English: Ghiocel Florescu. Fără nici un omagiu, fără nicio bocitoare, fără nicio poezie onorantă...

-Spiritule, te rog, mai da-mi o şansă, nu vreau să mor singur! Am să mă îndrept! Jur! Am să o fac! Dă-mi o şansă!


Ghiocel se aruncă la picioarele spiritului cel negru.



Dintr-o dată se trezi dând din mâini şi din picioare printre aşternuturi.

-Măi să fie... trăiesc! Ha ha ha ha hi hi hi hi!!! Trăiesc!


Plânsul isteric se amesteca cu o bucurie frenetică şi cu săriturile lui Ghiocel pe saltea.

O nouă zi, un nou ajun de Crăciun, îl aştepta pe Ghiocel.
Îşi primise povaţa, şi avea de gând să repare tot ce greşise până acum.
Aşa că, primul lui drum, negreşit, fu către Real, la baiatul său Margaret, pe care îl rugă să îl ierte pentru tot ce îi făcuse lui şi fostei lui soţii, Ghiocica.
Cum Margaret moştenea sufletul bun al mamei sale, îşi iertă tatăl.
Ghiocel deveni chiar ajutorul de bază al Crucii Roşii, donând alimente de sume uriaşe, ce aveau să fie împărţite ulterior.
Datorită lui şi a puterii Crăciunului, prin programul Banca de Alimente, au fost hrănite 6.000 de familii...




Material realizat pentru Superblog 2009, proba nr.50, Real Hypermarket.

9 comentarii:

  1. Un semnal de alarma bine plasat, pentru cei care uita sa acorde macar atentie oamenilor simpli.

    RăspundețiȘtergere
  2. apropierea de povestea lu Charles Dickens e cu adevarat impresionanta, mai ales ca pana si Ghiocel poate fi metamorfozat in fata spiritelor...daca el poate, cred ca va putea si Gigel

    RăspundețiȘtergere
  3. Impresionanta imaginea Spiritului Realului Trecut cu lanturi la picioare... Mai ramanea sa apara si Spiritul Realului viitor...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ia reciteste. De data asta cu mai multa atentie. ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. O poveste amuzanta cu replici haioase,ca intotdeauna!
    …Sa speram ca Spiritul Craciunului Prezent ne va arata Calea cea Dreapta a Viitorului.
    Binevenit indemnul de a te considera ca te afii pe calea cea dreapta numai daca astazi incerci sa fii macar un pic mai bun decat ai fost ieri.
    Doar bunatatea,intelegerea si daruirea va asigura intotdeauna un Real Succes Viitorului…care, din pacate, trebuie sa recunoastem ca in Prezent,nu prea “suna bine”!
    Apreciez din nou atitudinea ta creativa care, iata, iti asigura suficiente motive reale sa mergi mai departe!
    FelIcitari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pot spune doar ca: Acesta este adevaratul spirit al Craciunului!

    Si se pare ca se afla in sufletul fiecaruia. La unii mai mult, la altii mai putin, dar este acolo!

    Impresionant!

    RăspundețiȘtergere
  7. E povestea mea preferată de Crăciun. Am pick-up acasă şi disc cu povestea asta de Dickens. Tradiţia mea este ca, în fiecare Crăciun, să dau pick-up-ul jos de pe mobilă şi să ascult povestea. :)
    Îţi recomand ecranizarea ei din 1951.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am vazut si eu o ecranizare a povestii... la TV (sau cel putin ceva aproximativ).
    In rol principal o vedeta pop daca imi amintesc bine.

    Intr-adevar este o poveste frumoasa! :)

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!