vineri, 11 decembrie 2009

Pe vremea mea...

... stăteai maică şi te uitai la televizor, şi erai al naibii de fericit.
Cam la fel de fericită cum am fost eu atunci când s-a auzit zvonul, pe la mine prin bloc, că vin băieţii cu televiziunea prin cablu, şi că există un post doar cu desene animate.
Fiind o aprigă urmăritoare a lui Captain Planet, pe TVR, şi neimaginându-mi că un post ar putea să difuzeze desene toată ziua, nu numai la ora 19.00, la început am ridicat sceptică din sprânceană şi am zis biiiiine mă.
Dar minunea s-a produs... şi de acolo a venit şi... DEPENDENŢA. Cu toate astea, a fost o dependenţă folositoare mie, pentru că, am învăţat singurică Limba Engleză.
În plus, mi-a rămas o anumită copilărie în suflet, pe care generaţiile mai tinere mă îndoiesc că o mai au... pentru că, ce e în ziua de astăzi nu prea se mai numeşte desen animat, ci grafică rece pe calculator.

Bun, dar să nu deviem de la subiect, televizorul versus notebook-ul (ca şi posibil înlocuitor).

Cum să vă zic, problema asta, din punctul meu de vedere, e cam cu două tăişuri.
E normal ca lucrurile să evolueze, aşa cum eu, de la Captain Planet am evoluat la Cartoon Network, şi, iată că am ajuns să fiu mai bogată spiritual şi intelectual, datorită evoluţiei acesteia.
În concluzie, evoluţia este mereu bine-venită. Cu toate astea, e normal ca eu să îmi ridic în slăvi vremurile mele de glorie, ale copilăriei mele.
Pentru că, fiecăruia i se pare că, ce a fost pe vremea lui a avut mai mult farmec decât ce e în ziua de astăzi.

Deşi fac parte din generaţia veche, momentan acord foarte puţin timp televizorului, aproape DELOC chiar.
Motivele mele sunt simple: nu îmi place să fiu controlată psihic de nicio sursă.

Deşi sunt pasionată de Advertising ca şi artă, nu suport pauzele publicitare.
De asemenea, nu îmi place să stau să aştept să văd filmul cutare la ora cutare.

Am desktopul meu, am filmele mele non-comercial pe care le urmăresc atunci când vreau şi pentru cât timp vreau. Când nu mai vreau, apăs space sau, după caz X, şi îmi văd relaxată de viaţă... sau de somn.
Apoi, pe acelaşi desktop, cu ajutorul unui TV Tuner, pot oricând urmări şi posturile TV... deci, nu pierd nimic. (aparent)

Însă, există momente în care chiar îmi dau shut down la calculator, iau telecomanda televizorului meu cel clasic şi încep să butonez.
Acestea sunt de regulă momentele în care mă simt foarte singură.
Tocmai pentru că, televizorul nu îl poţi pune pe pauză atunci când doreşti, exact aşa cum un om nu îl poţi pune pe pauză atunci când îţi vorbeşte. E senzaţia că cineva e acolo... şi că nu eşti singur.

Aţi putea foarte bine să îmi ziceţi: "bine, bine, dar acelaşi lucru îl poţi face şi cu un TV Tunner lipit de placa de bază".
Nu e chiar acelaşi lucru. Nu pot explica de ce, dar nu e... Acum vreun an, un an şi ceva, mă aflam acasă la un prieten ce urmărea posturile TV cu ajutorul unui TV Tuner. Tot ce-mi trecea prin minte era cât de singur se poate simţi câteodată pentru că nu are televizor.
Poate sunt eu prea nostalgică... dar...

Probabil într-un viitor nu tocmai îndepartat, televizoarele vor fi înlocuite în totalitate de notebook-uri, pentru că, din câte se vede, ele devin din ce în ce mai performante.
Apoi, prezintă calităţi pe care nici televizorul şi nici desktopul meu Frankenstein nu le au: mobilitatea şi comoditatea...!
Asta ca să nu mai menţionez de variatele formate de fişiere media acceptate şi de performanţele video ce ating cotele extraordinarului!

Dacă nu mă credeţi, răsfoiţi printre produsele ASUS, să vedeţi acolo tehnologie!

Şi, ca să fiu în ton cu zodia mea, dacă ar fi să pun pe o balanţă cele două modalităţi, cu siguranţă talerele ar sta la acelaşi nivel!




Iertaţi-mi sinceritatea, dar am preferat să nu fiu ipocrită şi să scriu totul din suflet.
Dacă aş fi fost bărbat, probabil că mă numeam Vali Sterian, pentru că, nu m-aş fi tuns niciodată, ca un nostalgic adevărat ce aş fi fost.

Articol semi-lung scris pentru Superblog 2009, penultima probă (huh!), cea cu numârul 54, ASUS.

3 comentarii:

  1. Vremea ta se pare ca este si vremea mea. M-ai facut sa imi aduc aminte cu mare placere de ziua cand s-a instalat cablu la mine acasa si cum primul post la care m-am uitat a fost cartoon.... ehe ce vremuri erau. Si da copiaria noastra chiar pot spune ca a fost frumoasa chiar daca nu aveam decat desenele de la ora 19 si nu aveam atatea posibilitati ca acum.
    In momentul de fata ma uit rar la TV dar cand o fac ma uit la clasica cutie si butonez cu placere telecomanda.
    Fie vorba intre noi balantele... talerul meu inclina spre partea in care niciodata un laptop nu va putea inlocui TV-ul clasic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai sa fie, acelasi nume, aceasi zodie, aceasi generatie :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Se mai intampla uneori si astfel de coincidente :P

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!