luni, 19 aprilie 2010

Toma Necredinciosul

Niciodată nu m-am considerat expertă în psihologie, deşi mi-am dat tot interesul să citesc şi să-mi clarific anumite nelămuriri legate de firea umană.
Mereu m-a fascinat un lucru: natura aproape animalică a oamenilor puşi în situaţii extreme, situaţii din care nu pot ieşi, decât folosindu-se de o soluţie tot extremă.
Mi-a plăcut să studiez reacţii, să analizez gesturi, mimică. E chiar interesant ce poate ieşi la inveală.
Dacă e să fi învăţat ceva de-alungul vieţii, e faptul că cei mai mulţi oameni sunt obişnuiţi să poarte măşti, confecţionate manual chiar de ei, confecţionare ce e rezultatul a unei strădanii lungi. 
Unii poartă măşti elegante, pline de mister şi diplomaţie, alţii poartă măşti artistice, pictate frumos, măşti ce îi transformă brusc în pseudo-poeţi,  pictori de mâna a şaptea, sau mai ştiu eu ce altă ramură artistică, dar, la modă.
O mască bine confecţionată îţi poate garanta succesul temporar, sau, dacă dai peste prostul potrivit, succesul permanent.

Problema e cum facem diferenţele între oamenii cu adevărat de valoare şi pseudo-valorile?
Nu ştiu cum fac experţii în domeniu, dar mie mi-a plăcut mereu să push situaţia la extrem, să provoc chiar, situaţii de aşa natură, încât respectivul să fie nevoit să se dezbrace de hainele cele noi ale împăratului, şi să dea tot ce are în el, pentru a o scoate la capăt.
Cu riscul de a fi numită crudă (poate sunt),  mi-a plăcut mereu să mă joc în felul ăsta cu oamenii. E o metodă eficientă de a vedea dincolo de masca bine pictată. Nu am dat niciodată greş cu această metodă, ba din contră, m-a ajutat mereu să îmi fac o triere corectă.
Da, rişti, de cele mai multe ori, să observi că din cei o sută patru prieteni, nu rămâi decât cu unul - un temerar -, însă, la modul cel mai sincer că nu îmi place să fiu înconjurată de oameni falşi, şi nu am să mă complac niciodată într-o situaţie de genul, oricât de urâtă ar fi singurătatea.
Prefer unul-doi oameni dispuşi să alerge în jurul meu şi să-mi dea senzaţia că sunt înconjurată de mulţi alţii, decât un grup plin de oportunişti gata să mă înjunghie pe la spate cu prima ocazie cu care eu am ceva ce ei vor.
Şi, da! Există oameni de genul ăsta, cu puteri supra-omeneşti. Rar, dar există.

Uite aşa, trecându-i pe unii prin foc şi sabie, putem constata, de exemplu, că pseudo-artistul se pricepe să facă rime şi cu trivialităţi, sau, după caz, să zugrăvească cel mai de seamă tablou pornografic cu tente de mi-o bag şi mi-o scot cu talent. Asta da artă. Poezie curată!

Absolută coincidenţă sau ironia sorţii, e faptul că data mea de naştere coincide, în calendarul ortodox cu ziua Sfântului (?!) Toma Necredinciosul.

14 comentarii:

  1. Scrii cu nerv.
    Din pacate, oamenii nu "isi arata fata decat" dupa ce le dai o masca.
    Ziua lui Toma cel necredincios difera de la an la an, asa ca ai sanse reale sa fii salvata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nerv, să ştii că nu. E doar o concluzie a unor chestii întâmplate în timp, adunate. Uite aşa, a rezultat postarea asta.
    Hmm, posibil să ai dreptate cu ziua lui Toma, însă, şin minte că de copil mă tot uitam pe calendarul ortodox, şi în fiecare an apărea acelaşi lucru în dreptul zilei mele de naştere.
    Ce-i drept, fără nicio cruce neagră sau roşie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este firesc sa purtam masti, in fond, vorba lui Shakespeare, ce sunt oameni daca nu niste actori sociali pe marea scena a vietii...

    Cred ca strasnica indeletnicire a fiecaruia de a-si fauri o masca - de protectie - da un sens complex vietii si sporeste farmecul socializarii, comunicarii si relatiilor interumane, in general.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu sunt împotriva măştilor în sine. Nu.
    Doar că, mi se pare tragic atunci când observ chipul din spatele măştii, un chip hidos, plin de bube.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este foarte buna metoda ta cu toate ca uneori si aceasta da gres! Si eu prefer la fel, mai putini prieteni, dar de incredere. Nu am nevoie de oameni care la prima neintelegere, ataca sau dau bir cu fugitii.
    Oamenii de valoare sunt cu adevarat foarte putini... daca ai norocul sa dai peste ei, tine-i aproape!

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, dar unii joacă teatru atât de bine că nici mama lui Freud nu-i dibuieşte, până nu e deja mult prea tîrziu... :)
    Şi da, metoda mea, poate da greş, e până la urmă o metodă în stadiu de început, dar, o prefer. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca avem o imagine deteriorata despre Toma Necredinciosul. Cred ca in fata lui Hristos a avut mai multa onestitate recunoscandu-si limitele, decat religioasii de astazi care vor sa para ceea ce nu sunt...

    Daca am aveaq incertitudinile lui poate am fi mai sinceri... Noi nu ne nastem cu masca, invatam in cursul existentei noastre sa ne-o confectionam... |Si ramanem cu ea.

    Intamplator sau nu, astazi suntem pe aceeasi felie. Articolul meu si al tau ar trebui sa ne determine sa mai schimbam ceva... Oricat de putin...

    RăspundețiȘtergere
  8. Florentin, şi eu cred că imaginea lui Toma e puţin denaturată, tocmai de aia mi-am permis să îl aduc în discuţie. Mi se pare că se potriveşte temei alese de mine astăzi.
    Merg pe sistemul: până nu văd, nu cred ţi detest crede şi nu cerceta.

    Într-adevăr, astăzi mergem în aceaşi direcţie. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Inutil să spun că prefer acelaşi lucru ca şi tine: puţini dar de calitate :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, noi toţi purtam masti. Dar stii care este cel mai interesant lucru? Să afli ce fel de masca porti tu din perspectiva celorlalti... Şi, mai ales, daca tu însuţi ai fi capabil să înjunghi pe la spate. Cred ca mai rar se pune problema asa, desi acesta este unul dintre cele mai importante aspecte.

    RăspundețiȘtergere
  11. Magykhurin: Adăvarat ce spui tu, însă, nu ştiu de ce, discuţia se duce încet dar sigur spre problema măştilor.
    Nu ştiu cât mi-a ieşit, dar eu vroiam să evidenţiez pseudo-valorile... autoproclamate, chiar :)

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!