Despre Shutter Island

Încep promiţător: WOW!
De ceva vreme tot mă chinui să îl vizionez... Şi e ciudat, având în vedere că rolul principal e jucat de Leonardo DiCaprio, iar mie nu îmi place de el nici să mă pişti cu ceară. Ceva din figura lui, amestecat cu vocea, mă face să strâmb din nas. Cu toate astea, mai recunosc că e un actor bun, sau, care a devenit mai bun, odată cu trecerea timpului. Iar în Shutter Island, chiar m-a impresionat într-un mod plăcut. Şi nu mă aşteptam.
Revenind la fil în sine... Shutter Island.
În primul rând, nu e un film care să fie vizionat la ore târzii, eventual înainte de culcare.
No, no, this is no bedtime story!
Şi nu pentru că ar fi horrror, pentru că nu e horror (thriller ar fi cuvântul cel mai potrivit), însă aşa film cu aşa încărcătură emoţională nu am mi văzut de foarte multă vreme.
Pe scurt, acţiunea se petrece pe Insula Shutter, unde se afla un spital de boli nervoase ce funcţionează ca un fel de puşcărie alternativă pentru criminali, violatori, mame denaturate şi alte specii ce s-au înmulţit peste măsură.

Alte motive pentru care unui om ca mine ar trebui să îi placă Shutter Island: 

1. E regizat de Martin Scorsese! Ha!
2. Are o coloană sonoră de-a dreptul fantastică. Îmi aduce aminte de filmele lui Hitchcock, iar asta e de bine!
3. Deşi are un rol destul de scurt, apare, la un moment dat şi una din actriţele mele preferate: Patricia Clarkson.
4. Scenariu de nota 11.
5. Realizare de 12...

Un singur minus aş găsi filmului, faptul că m-am prins cam de pe la jumate cum are să se termine.
Cu toate astea, a fost mai mult decât intractiv să văd dacă am sau nu dreptate - mai ales cu un scenariu fluctuant, ca acesta.

Filmul are şi un poster care arată cam aşa: