vineri, 23 aprilie 2010

Maria Grandori

Cine e Maria Grandori? Vă explic la sfârşit.

Până atunci, să luăm următoarea situaţie... Există o anumită asociaţie de proprietari, dintr-un anumit oraş, de pe o anumită stradă, dintr-un anumit bloc.
Asociaţia are în plan repararea acoperişului blocului, a liftului, etc (chestii casnice... sau blocice... dacă îmi permiteţi).
Bun, şi asociaţia asta, în loc să înştiinteze fiecare locatar (în momentul în care în care acesta apare să plătească întreţinerea, sau, aşa cum e şi mai normal: să posteze un afiş la avizier că se vor bani pentru anumite reparaţii), ce face, trimite scrisori recomandate fiacărui apartament în parte. Să nu uit să menţionez că blocul are în jur de zece etaje şi foaaaarte multe apartamente. Şi, să nu uit să mai menţionez că sediul asociaţiei e la parterul blocului cu pricina...
Stau şi mă întreb, am eu prea multe pretenţii de la viaţă, sau ceva e în neregulă cu ei?
Nu de alta, dar asta, mie îmi seamană a exerciţiu de oficialitate. Ceva de genul:  uite ce mari şi tari suntem noi, şi ce frumos vă plătiţi voi singuri scrisorile pe care noi vi le-am trimis.
Că doar nu credeţi că există un fond de rulment pentru aşa ceva...
Nu, nu, orice zâmbet de la doamna administrator, orice vorbă bună de la domnul preşedinte de scară, se adaugă la nota de plată.

O a doua situaţie de genul, ar fi cea a produselor româneşti, pe care românii se feresc să le cumpere, din... ghici ce... grandomanie.
De ce să bei, în bar, o Silva sau un Ciuc, când poţi comanda lejerel un Carlsberg, că tot e ea, probabil cea mai bună bere din lume.
De ce să-ţi cumperi o pereche frumoasă de pantofi de la Suceava, când poţi da o căruţă de bani pe Nike...
De ce ai bea un Tohani sau o Busuioacă de Bohotin, când ai putea fain-frumos să dai pe gât un vin spaniol de la mama lui, din hypermarket.
Şi, cu toate că suntem trendy şi europeni (şi americani, dacă ne punem mintea) scuipăm seminţe pe pe unde apucăm, aruncăm ambalajele de ciocolăţică elveţiană pe stradă, condamnăm două tipe sau tipi care se ţin de mână pe aceaşi stradă, aruncăm cu pietre în cei ce nu sunt ca noi, cu riscul de a face cute la costumul cel nou Armani.

Şi, acum să vă zic cine e Maria Grandori.
Păi, pe Maria Grandori, o chema iniţial Mania Grandorii, şi reprezintă titlul unui film din 1971.
O legendă urbană zice că mulţi fani ai filmului, din cea perioadă, neştiind ce înseamnă această manie a grandorii, redenumeau filmul astfel, personificându-l.

15 comentarii:

  1. Interesanta comparatia pentru a scoate in evidenta...snobismul. Oricum, face parte din meniul zilei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Florentin, din păcate, meniul zilei e acelaşi în fiecare zi, pentru unii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Punctul de vedere e ok, exemplele nu sunt insa cele mai bune. Ciuc si Silva sunt marci ale companiei Heineken Romania, asa ca iti dai seama unde merge profitul. Berea Carlsberg este produsa in Romania de compania URBB - Tuborg Romania. Practic aproape toate marcile de bere fac parte din lanturi multinationale. La Galati exista in producator independent, Martens, care are insa actionari majoritari belgieni.

    Aproape toate brandurile cunoscute din Romania sunt produse de multinationale, asa ca daca noi vom cumpara de la Dacia si Arctic vom oferi bani francezilor de la Renault si turcilor de la Arcelik. Putem sa ne amagim ca ii sprijinim pe cei care lucreaza in uzina de la Mioveni daca vom cumpara Duster, insa decizia noastra ii afecteaza pe romanii care lucreaza la dealerii range rover (de exemplu).

    Dupa ce se vor incheia si privatizarile din energie practic intreaga noastra economie va fi dominata de multinationale. O parte buna e ca acestea aduc o anumita cultura organizationala si salarii mai mari. Alta parte buna este ca nu suntem nici prima, nici ultima tara care se trezeste ca nu mai are parghiile necesare pentru a interveni in propria economie. De ce e buna vestea? Pentru ca am dovedit ca atunci cand intervenim in economie de capul nostru o ducem la faliment.

    Traim intr-o lume dominata de multinationale, in care individul e o sinteza de branduri. Romania e doar o piata de desfacere si o sursa de produse semi-fabricate. Ar trebui sa fim cu adevarat mandri nu de brandurile noastre vandute in tara, ci de brandurile noastre pe care reusim sa le exportam. Dacia e un exemplu excelent.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adrian, ai dreptate în ce zici, recunosc că nu sunt tocmai un cunoscător al berii, dar Dacia nu ţine şi ea, cumva, tot de Renault, cel puţin de-o vreme?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ba da. Ideea e ca aproape toate produsele romanesti sunt fabricate de firme straine, care firme evident ca urmaresc un profit, nu propasirea neamului nostru. Nu conteaza daca luam Ciuc sau Heineken, e acelasi producator. Ne amagim daca spunem ca atunci cand cumparam Ciuc suntem romani adevarati. Nu e o mandrie sa cumperi Ciuc, nu e un snobism sa cumperi Heineken. Mandrie poate fi atunci cand un brand romanesc (asa cum e Dacia - chiar daca e achizitionat de Renault) reuseste sa se impuna in tarile civilizate. Cei care cumpara Duster in Germania stiu ca e fabricat in Romania, chiar daca de Renault. Acest "amanunt" nu ii opreste sa dea bani pe masina, semn ca au incredere in ce se fabrica la Mioveni de muncitori romnani. Asta da motiv de mandrie!

    RăspundețiȘtergere
  6. La mine în oraș, spre exemplu, sunt 3 firme nemțești, 4 croitorii italienești, plus 3 supermarcheturi tot nemțești. Faza e că sunt în Muntenia toată ziua. ideea era că firme românești - nema. Îmi amintesc de ciocolata „ROM”, care e parcă tot românească; adică n-au furat-o ăștia străini. Și mai sunt niște eugenii. :D
    Cât despre Dacia, mi se pare admirabil că s-au impus pe piața internațională. Tre să îi laud, că sunt argeșeni de-ai mei:D

    RăspundețiȘtergere
  7. Adrian, eu mă refeream mai mult la faptul că românii aleg, cam cu ochii închişi chestii din afară doar pentru că au scris pe ele un anume brand ce nu rimează cu nimic românesc.
    Ce ai spus tu, că unele firme par româneşti dar nu sunt, iar unele par strâine, subliniază chiar mai bine ce am vrut eu să zic :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ada: Peste tot sunt de asta, mă amuză mai tare firmele turceşti cu angajaţi chinezi, dar pe teritoriu românesc :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Da. Și ai nostri sunt în Italia, Spania, CHina...

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu neg faptul că unii merg să muncească, pentru că nu au alternativă, darrr... nu ştiu, poate am eu alte principii...

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu. ideea era că, în timp ce alții se văd nevoiți să meargă în străinătate la muncă, în România, firmele angajează străini, chinezi, pentru că au mâna de lucru mai ieftină.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am întâlnit cazuri... am cunoscut oameni, prieteni, ca să le zic aşa.
    Mi s-a oferit ocazia, nu o dată. Am refuzat. Am ceva împotriva ţărilor latine. Prefăcându-mă că nu ai menţionat de China :).
    Aş merge oricând în Peninsula Scandinavă, în Germania, în Japonia...

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu am în familie. Deci, crede-mă, cunosc. Așa, să plec la plimbare, mi-ar plăcea. Și oricum voi pleca din țară de îndată ce am ocazia, dar nu pentru că nu aș găsi de lucru, ci pentru că nu se merită. Poate gândesc greșit, dar eu așa percep lucrurile

    RăspundețiȘtergere
  14. Îţi dai seamă că nu am să zic eu dacă tu gândeşti greşit sau nu. Fiecare acţionează în funcţie de factorii care i-au fost puşi la dispoziţie.
    Oriunde ai merge, ai grijă să fii apreciată, şi nu te mulţumi cu puţin :)

    RăspundețiȘtergere
  15. La noi este în floare mania grandorii, snobismul, tot ce e "dă fiţă"...

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!