Babele, moşii, autobuzul

O discuţie avută de curând cu cineva extrem de drag mie, m-a făcut să meditez mai mult asupra unui subiect nu foarte nou, dar extrem de actual... Moşii, babele şi autobuzele.

Bineînţeles, antipatia mea pentru ele  şi ei nu e nouă nici ea, aşa cum nici subiectul nu e nou.
Cei ce nu trec pentru prima oară pe aici, ştiu despre ce vorbesc.
A nu se înţelege greşit... nu am nimic cu bătrânii în general, însă, am un mare ghimpe împotriva anumitor fiinţe născute cam de mult, care, au impresia că vârsta matusalemică le dă drepturi depline şi de necontestat - cam cum au parlamentarii imunitate, aşa şi ei, doar că nu-i poate ataca nimeni în instanţă, drepturile fiind untill death do us part - pe noi de ei.

Să luăm de exemplu, cazul autobuzelor.
Nu ştiu cum o fi prin alte oraşe, deşi îmi închipui că n-o fi prea mare diferenţă faţă de Galaţi.
Cu toate astea, vorbesc despre ceea ce am văzut cu ochii mei.
Autobuzele, aceste mijloace de transport în comun destinate tuturor cetăţenilor acestui frumos şi glorios oraş, prevăzute cu un număr de x locuri pe scaune şi de z locuri în picioare.
Cu toate astea, locurile pe scaune sunt la un nivel teoretic, pentru că nu le vei găsi niciodată libere.
Iar totul se întâmplă dintr-un motiv cât se poate de simplu: babele şi soţii lor sau ale altor babe deja trecute în lumea de apoi, au abonamente gratuite de la cântatul cocoşului până când se aprind felinarele stradale, iar posesorii nu au de gând să le lase nefolosite nici în ruptul capului.

Astfel, tu, ca om tânăr dar obosit, nu vei avea nicio şansă să iei un loc pe scaunul plătit în prealabil la tanti vânzătoarea de bilete, pentru că locul tău e ocupat de o altă tanti cu perucă aşezată câş, pălărioară cu boruri mici asortată cu un pampon maiestuos (sau, după gustul purtătoarei - o pană semeaţă), ruj roşu aprins care să pună în valoare buziţele ţuguiate şi încreţite, şi, musai sacoşica plină cu medicamentele achiziţionate, în prealabil, de la farmacia din colţ, care dă compensate.

Şi, ca să nu fiu acuzată că mă iau numai de reprezentantele sexului frumos şi fleşcăit, vă zic cu mâna pe inimă că genul ăsta de comportament nu se aplică doar la doamnele în vârsta, ci şi în cazul vânjoşilor trecuţi de primele două tinereţi.
În cazul lor, sacoşa cu medicamente va fi înlocuită cu un ziar gratuit pe care îl vor bate a plictiseală de pulpa piciorului, atunci când nu se vor apăra de muşte cu el - semn că lor nu le pasă.
Ei nu vor purta pălărie cu pană sau pampon, însă, vor fi mândri posesori ai unei veste de pescar, asortată cu nişte pantaloni maro cu dungă şi pantofi negri lăcuiţi - model Clark Gable.
Ei nu vor purta peruci întregi, ci meşe (uşor pescuibile de către puştii "fără ocupaţie") şi vor fi posesorii unei figuri cu mult superioară (din punct de vedere al acrelii) faţă de cea a unei babe.

Fie că e vorba de o ea sau un el, amintirile tale, ca om ce tocmai s-a urcat în autobuz după o lungă zi de muncă, vor fi aceleaşi.

Şi, ca să fie clar, în cazul în care ai călcat într-unul mic astăzi, şi din întâmplare, ai prins loc pe scaun, nu-ţi face iluzii! Bucuria ta va ţine exact o staţie, până când va urca un alt bătrânel simpatic şi va câhâi cu subînţeles lângă tine. Dacă, nu te-ai prins din prima, sau ai căştile în urechi, va trece la planul doi, plan ce include plimbarea de pe un picior bătrân, pe celălalt picior bătrân (plus) oftatul tânguit ce sugerează că bătrâneţea e o haină tare grea. Dacă nici aşa nu te-ai prins, ai dat de dracu. Şi dacă nu ai dat, îţi vei dori să ajungi la el cât mai rapid, pentru că în secunda doi, va porni cea mai frumoasă ploaie de cuvinte din partea bătrânelului simpatic, dintre care remarcăm următoarele stereotipuri: tineretul din ziua de astăzi nu are pic de ruşine, ia uite la el cum stă ca nesimţitul, eşti un porc, nu ai milă de un om ăn vârstă, boule.
Lista poate, bineînţeles, continua.

Fără nicio legătură cu ce povesteam, o bună prietenă mi-a povestit, de curând, cum că un alt prieten de-al ei, prieten pe care eu nu îl cunosc, ar fi urmărit o babă, vreme de câteva ore, prin Bucureşti, să vadă şi el, cum e să fii babă cu abonament gratuit, pentru o zi (probabil).
Concluzia omului, după o zi de alergat baba prin staţii de autobuz, e că ea, baba, nu se sinchisea să părăsească mijlocul de transport preţ de câteva rute bune.