luni, 12 aprilie 2010

Ce e femeia?

Trecuseră trei săptămâni şi cinci ore, de când Sophie plecase. Urma ei miroasea încă a Chanel şi a ţigări. Uşa, nu o închisese la plecare. Nici Alexandru nu se sinchisise să se dea jos din pat şi să o închidă. O uşă închisă nu avea să o aducă înapoi pe Sophie, asta e clar. Cam tot de atunci, nici draperiile nu fuseseră trase. Exact cum spuneau cei de la Morphine: You're a bedtime story. The one that keeps the curtains closed. Iar el, cu siguranţă nu avea să dea voie soarelui să îi fure ultima fărâmă de Sophie.
Pe masă zăcea o scrisoare pe care el nu i-o trimisese niciodată.

 În tine am întâlnit tot ce am iubit vreodată. Am întâlnit androginitatea Gretei Garbo, aerul comic-trist al lui Edith Piaf. Cu tine m-am convins că Venus e o planetă excelentă, iar Marte o planetă plină de fraieri - doar aşa se explică faptul că te-am pierdut - în concluzie, mă mut pe Terra. Şi uite că, pentru prima dată în viaţă, o văd în tine pe Marlene Dietrich întorcând armele împotriva lui Hitler. Şi, hai să fim serioşi, tu m-ai învăţat să nu-mi mai las hainele aruncate, şi uite cât de ordonat sunt acum. Tu m-ai închis pe afară, atunci când nu aveam curaj să îi cer şefului meu o mărire de salariu. Mi-a aprobat-o. Ştiai? Deşi, ai câte puţin, din fiecare personalitate în parte, probabil crede-mă că ochii căprui, catifelaţi ca ai tăi nu vor mai fi întâlniţi la nicio altă femeie, pentru că femeia eşti tu!

24 de comentarii:

  1. Fraza de final este superba!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar dacă o uşă închisă nu o aduce înapoi pe Sophie, parcă e mai sigur cu uşa-nchisă...

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi eu aş fi ales să-mi ferec uşile, Vania, dar cu dragostea nu te pui. Îţi ia pofta de mâncare, îţi ştirbeşte cheful de viaţă. Alexandru ştie.

    RăspundețiȘtergere
  4. aaa... deci e un post pentru femei?!:D Scuze. Am nimerit aiurea... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu, nu e un post pentru femei. E un post pentru cine se pricepe să digere chestii de genul ăsta. :)
    Nu e reclamă la cremă epilatoare, Andrei :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Buună femeie, Sophie asta... Şi cum, el suferă?
    Bine face!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ignoranţa, de regulă, se plăteşte. :)
    Şi eu sunt de acord că păţeşte ce merită.

    RăspundețiȘtergere
  8. Alexandru ăsta trebuie că a trecut în "plaiurile veşnic verzi"...după trei săptămâni (şi cinci ore ) de stat în curent şi pe întuneric . Ori şi-a făcut aaa...seppuku .
    ...o soluţie bună pentru cei care nu ştiu să-şi aprecieze iubitul / iubita .

    RăspundețiȘtergere
  9. Mulţumesc pentru participare. Articolul tău va intra în concurs pentru că respectă atât tema cât şi regula dimensiunii.
    Toate articolele participante vor apărea pe blogul meu pe data de 18 aprilie.
    Orice vizitator va putea vota în sondajul pentru "Cel mai bun articol al concursului". După o săptămână de la votare, va fi desemnat câştigătorul.
    Îţi doresc succes!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sky: ce-mi scoţi tu în evidenţă îmi aminteşte foarte tare de un film de prin anii 80, care mi-a plăcut destul de mult, la care nu m-am gândit când am scris articolul :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Terra: mulţumesc. Am făcut un exerciţiu, să văd dacă mă pot adapra normelor... pare că pot! :))

    RăspundețiȘtergere
  12. ce frumos e postul asta. :) succes:)

    RăspundețiȘtergere
  13. nu stiu ce ma face sa ma gandesc la cat de des uitam sa spunem, scriem ce avem in minte, ca apoi sa fie ... mai tarziul tarziului si sa ne uitam tampiti la aerul gol din usa fara forme, deschisa!
    Da sapca se potrivea cu tricoul.

    RăspundețiȘtergere
  14. Mai rău e atunci când nici măcar nu trimitem ce avem scris:)

    RăspundețiȘtergere
  15. Apropo de scrisoarea netrimisă niciodată:
    "The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone." (Harriet Beecher Stowe)

    RăspundețiȘtergere
  16. Întrebarea din titlu mi-o pun de vreo cinci decenii. Eu nu am găsit răspunsul. Încă. Da'-mi place subiectul!

    RăspundețiȘtergere
  17. Zam Fir Pop: Mai rău e atunci când găseşti răspunsul :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Întotdeauna regretăm ceva/pe cineva doar atunci când nu mai e. Şi tot atunci apar şi regretele pentru scrisorile netrimise şi vorbele nespuse.

    RăspundețiȘtergere
  19. Mai de grabă atunci apar scrisorile netrimise :)
    Situaţiile de genul ăsta pot naşte capodopere literare.
    E testată faza.

    RăspundețiȘtergere
  20. Intotdeauna citesc cu placere micile tale fragmente fictionale. Apropo de Channel, imi vine in minte o faza din "Gilmore Girls":

    "Lorelai: My mother - she was here. I can feel it.
    Rory: Grandma hasn't been here.
    Lorelai: Smell that?
    Rory: Smell what?
    Lorelai: The room - it smells like guilt and Chanel No. 5."

    RăspundețiȘtergere
  21. Guilt and Chanel 5 :)) Asta e de ţinut minte :D

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!