sâmbătă, 19 februarie 2011

Love, love, love

Niciodată nu am înţeles tiparele. Serios! Nu ştiu de ce unii se cramponează să se agaţe de nişte tipare pentru a-şi exprima mai bine anumite sentimente, anumite trăiri, anumite întâmplări. 
A nu fi înţeleasă greşit... când zic că nu pricep tiparele, nu înseamnă că musai le şi denigrez. Nu, departe de mine gândul! Ba chiar mai mult, afirm că dacă aceste tipare sunt aplicate pentru că aşa simţi, ele sunt cu atât mai frumoase. Dar, niciodată nu am să fiu de acord cu aplicarea lor în condiţiile în care faci ce faci pentru că aşa trebuie! De ochii lumii, din dorinţa de a epata sau de a dovedi că tu eşti the master of them romantic things.

Să luăm un exemplu cât se poate de obişnuit. Ei, fiecare a avut o persoană pe care să o iubească maxim. Măcar odată în viaţa lui. Nu? Ei, hai, scotoceşte în memorie! Sunt sigură că şi tu ai avut! Sau ai...
Mbun, şi dacă ai iubit-o (sau chiar încă o mai iubeşti; de fapt, dacă dragostea a fost chiar dragoste, sigur o mai iubeşti) nu-i aşa că premeditai orice întâlnire cu ea până la cele mai mici amănunte? Nu care-cumva să iasă ceva anapoda! Nu care-cumva te chinuiai să nu te dai de gol când plănuiai ceva frumos?

În aceste condiţii, unde anume începe şi unde se termină tiparu'? Păi, vă zic eu unde! Acolo unde nu există iubire! Acolo unde totul se face de faţadă, ca să dovedeşti tu cât eşti de romantic. Eventual, acolo unde se cheamă televiziunea pentru a vedea şi vecinul de la etajul patru, dar să-şi roadă unghiile de ciudă şi bunăciunea aia de la etajul doi; aia de te-a refuzat anul trecut. Să vadă ea ce individ fain a pierdut ea şi cât eşti tu de dat acum!

Acum că am trecut de preludiul articolului, am să intru direct în pâine. Întâlnire romantică din punctul meu de vedere? Ehe, aş putea povesti absolut până mâine! Întâlnirea romantică e acolo unde este persoana iubită. Nu are nicio importanţă unde anume se desfăşoară, în ce cadru, în ce condiţii. 
De ce? Pentru că, aşa cum spuneam şi mai sus, atât timp cât iubeşti, cele mai mici gesturi pot căpăta proporţii colosale. O îngheţată mâncată pe o bancă în parc, o privire cu subînţeles, o plimbare printr-un supermarket, un aşteptat de la servici, deşi afară plouă, ninge, aruncă cu limbi de foc. Cele mai mărunte gesturi pot tranforma întâlnirea dintre cei doi într-una memorabilă, demnă de a fi consemnată în albumul foto mental al fiecaruia. 

Şi, fireşte, întâlniri romantice pot fi şi cele clasice potrivit cărora se respectă tiparele: o noapte romatică în care se oferă flori roşii, în care se îmbracă cea mai sexy lenjerie intima, sau, dacă vreţi să fim puţin mai neconvenţionali, cea în care totul este asezonat de o jucărie simpatică achiziţionată de la un sexshop. Totul e posibil şi totul e romantic atât timp cât există iubire.

Posibil să fie o chestiune de gusturi cum îşi origanizează fiecare întâlnirea romantică. Ce ştiu eu, unora poate le place să fie romantici în cele mai bizare locuri şi condiţii. Din punctul meu de vedere, romantismul poate să existe oriunde, într-un restaurant fancy, pe un vârf de şură, în avion, în tren, pe casă, în pat, sub pat, lângă pat, în cadă, pe masă, în grădină sau în mijlocul oraşului. 

Aşa cum spunea un proverb celebru: omul sfinţeşte locul. 
...Omul făureşte amintirea, omul dă savoare. Iar dacă vorbim despre omul iubit, acel om pentru care ai sta în cap, atunci lucrurile devin cu atât mai clare. 

Nu există limite, nu există reguli pentru ca o întâlnire dintre tine şi iubitul sau iubita ta să devină romantică.



13 comentarii:

  1. Nu am putut niciodata sa fac ceva care sa se potriveasca cu un tipar...nici in marea mea iubire si nici in celalte iubiri...cele mai romantice intalniri au fost curate nebunii...nu stiu si nu vreau sa fiu un tipar...eu cred ca tiparele omoara dragostea sau, cum ai spus tu, apar cand dragostea s-a sfarsit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte , misto scris si foarte adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte misto scris si foarte adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  4. Laura,
    Tiparele nu apar musai cand dragostea s-a sfarsit. Sunt de parere ca atunci cand iubesti, orice tipar devine unic.
    Insa, cand actionezi doar dupa tipare, atunci ar fi o problema... pentru ca intervine intrebarea: de ce o faci?

    RăspundețiȘtergere
  5. ah, ai scris exact pe sufletul meu:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Monica,
    Ma bucur maxim ca am fost in asentimentul tau. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Bine scris, si maxim de acord ... dar (intotdeauna trebuie sa existe un dar) orice relatie e formata din doua persoane, si chiar daca unul din "componenti" gandeste in afara tiparelor, poate ca celalalt mai are nevoie si de momente conform tiparului. Gesturile romantice nu le faci pentru tine, le faci in primul rand pentru cealalta persoana. >:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Sfantule,
    Si mai bine e cand cele doua persoane sunt pe aceasi lungime de unda, zic :P

    RăspundețiȘtergere
  9. Maxim, am spus ... macar de ar reusi toti sa-si gaseasca "jumatatea perfecta" ... "dar" sti bine ca polii opusi ai magnetului se atrag

    RăspundețiȘtergere
  10. Sfantule,
    Da, dar daca sunt prea opusi, atunci e o problema! :D Cum sa zic, ei ar trebui sa fie doar putin opusi :))

    RăspundețiȘtergere
  11. helloo!!Felicitari,vad ca ai castigat concursul cu acest articol:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Mihai,
    Acum am vazut si eu:D Yeeey! :D

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!