Pentru că orice sunet îţi poate poate deschide un sertăraş de amintiri. Iarna din cele Patru Anotimpuri ale lui Vivaldi îmi aminteşte de serile petrecute pe intuneric şi cu pick-up-ul deschis. De mama mea care mă îndemna să îmi imaginez acordurile, să le transpun în imagini.
duminică, 6 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prin 2008 am ascultat cele Patru Anotimpuri ale lui Vivaldi pe magnetofon in timp ce pe un perete erau proiectate imagini de pe diapozitive...se intampla la casa de cultura a studentilor din Cluj si era organizata treaba de un profesor de la facultatea de geografie il cheama Iosif Viehman
RăspundețiȘtergere...foarte frumos...Vivaldi ...SUPERB....SA ASTEPTAM,DECI PRIMAVARA !!!:))
RăspundețiȘtergereFrumos, am si vizualizat scena: seara, pick-up si Vivaldi, minus cicaleala mamei... suna perfect :)
RăspundețiȘtergerefrumos...
RăspundețiȘtergereMie imi palce Vivaldi. Imi inspira frumusete, temperare, entuziasm, un nou incweput, traire. Dar mie si gresia pe care calc imi inspira ceva, asa ca nu ma lua in seama. :)
RăspundețiȘtergereMihai Motrescu,
RăspundețiȘtergereE fain ca se mai intampla si chestii de genul asta pe la voi! :D
florentin draganescu,
RăspundețiȘtergerePe mine nu ma deranjeaza nici iarna :P
teonegura,
RăspundețiȘtergereSa stii ca mama nu cicalea deloc :) A fost chiar frumos!
Monica,
RăspundețiȘtergere:) da.
QED,
RăspundețiȘtergereMa repet, ma transform intr-un cliseu, daaaar, e normal: esti balanta! :D
Dacă închid ochii mă văd alunecând pe gheață patinând în ritmul muzicii. Măcar în minte să fiu capabilă de o astfel de performanță. Cred că închipuirea asta vine dintr-un sertăraș, probabil am văzut eu vreun program la patinaj artistic pe melodia asta...
RăspundețiȘtergereIn cazul meu, asocierea cu muzica lui Vivaldi, Chopin, Mozart s.a. se face cu perioada studentiei, mai precis cu cea a sesiunilor in care invatam, ascultand in surdina acordurile lor.
RăspundețiȘtergereHmmm! Mie muzica clasica imi aminteste nu de intuneric, ci de nevoia de liniste sufleteasca.
Multumesc ca mi-ai deschis un sertaras cu amintiri dragi.
Spre rusinea mea, l-am descoperit destul de tarziu pe Vivaldi. Nu-mi ramane decat sa subscriu la ceea ce a spun Florentin Draganescu. :)Si eu o astept, cu speranta si bucurie. Mi-e dor de soare, de copacii infloriti, de firul de iarba, de vantul caldut, de culorile si aromele ei proaspete. Sa vina primvara!
RăspundețiȘtergeremadMe,
RăspundețiȘtergereThe mind works in misterious ways! :D
Gabriela,
RăspundețiȘtergereIntunericul meu era cel mai frumos intuneric! Nu in sensul ala de intuneric intunecat! :D
Nice,
RăspundețiȘtergereMai bine mai tarziu decat niciodata, zic. Stiindu-te pe tine, e normal sa vrei sa fie primavara, ca mai incolo sa fie vara! :D