Ăia de se drogau ascultau dubstep

Am auzit astăzi în drum spre muncă o chestie tare interesantă la radio (nu ştiu care radio, nu l-am întrebat cum îl cheamă). Ei, dj-ul de serviciu, făcea el un fel de analiză de doi lei cincizeci, trăgând anumite concluzii de-a dreptul uluitoare. În primă instanţă, se vorbea despre magazinele etnobotanice, cum că sunt aşa şi pe dincolo. 

Ok, aşa o fi. Nu mă pronunţ, nu-mi dau cu părerea, nu mă interesează. Cine are chef să fumeze pătrunjel pisat şi să se simtă high, n-are decât. 

Ei, după ce omul nostru cu multe idei (cred că nu mai e nevoie să spun ce denumire au cei cu multe idei) a ţinut un discurs mai ceva ca cel a lui Miss Univers, despre cum ne fac nouă buruienile alea rău, a continuat prin a face profilul psihologic al consumatorului de etnobotanice.

Propoziţia care m-a scos din ţâţâni a fost: ,,ăia de se droghează cu etnobotanice ascultă dubstep". 

Adică, da' de unde până unde, tu, atotştiutorule, eşti tu aşa de sigur că dacă consumi buruieni la pungă nu poţi să asculţi decât dubstep? Fireşte că, după ce a emis judecata de valoare, a şi ţinut să menţioneze că el nu ştie ce e ăla dubstep, dar ştie el că e muzica dracului.

Hellooooo, mă simt ofensată! Ce s-a întâmplat cu rockerii? Nu mai sunt la modă? Gata? 

Înainte, pe vremea mea, dacă erai drogat, erai musai rocker. Dacă erai beţiv, iar erai rocker. Dacă erai rocker aveai o grămadă de alte adjective şi o multitudine de calităţi. Acum, gata? Dubstepării ne-au ştirbit autoritatea de mari drogaţi, satanişti şi beţivani rataţi?

Asta îmi aminteşte de încă o parascovenie de acum ceva ani. Probabil că toată lumea îşi aminteşte de copilul ăla emo ce s-a aruncat de la etaj, de pe bloc, în fine. Ei, datorită marii şi cultei televiziuni: Pro Tv, s-a început o adevărată vânătoare a copilaşilor cu freză funky şi tricouri negre. Nu mai conta că tu asculţi punk, sau black, sau death, sau eu ştiu... eletro goth. Aveai tricou negru? Figură imobilă? Freză într-o parte? Bocanci graşi? Pac: emo! Pac: te arunci de pe bloc! Pac: piatra în cap.

Nu am priceput niciodată de ce oamenii simt nevoia să judece o categorie întreagă după caracteristicile unui singur individ care întâmplător s-a nimerit a aparţine curentului respectiv?

Nu de alta, dar am întâlnit rockeri ce nu pun gura pe alcool, aşa cum am întâlnit şi rockeri ce şi-ar injecta alcoolul în vene. Idee aplicabilă pentru toate viciile şi calităţile.

Un om nu defineşte un gen muzical, sau un curent. Aşa cum idiotul de la radio nu defineşte România.