vineri, 6 august 2010

Filosofeala de dimineaţă

Am zis-o mai de mult şi am să o zic câte zile oi avea: suntem responsabili de tot ce ni se întâmplă. Fie că e vorba de lucruri bune, lucruri rele, sau plictiseli îngrozitoare de care nu scăpăm ori de câte ori ne-am da peste cap.
Nu e nimeni dator să ne cânte în strună, să ne pupe picioarele, sau să ne gugulească necondiţionat. Nu atât timp cât el sau ea nu simte să facă asta. Iar dacă simte, cu siguranţă că o merităm.
Nimeni nu se naşte îndreptăţit să fie gugulit. Nimeni nu e menit să fie rege sau să-i fie bine. Drepturile astea se câştigă, trebuie să luptăm pentru ele. 

Probabil că, pentru a înţelege mai bine problema, e necesar să existe o cantitate considerabilă de sensibilitate, pentru că, problema este, prin natura ei una sensibilă…

Nu ştiu despre voi, dare eu am învăţat că de fiecare dată când un lucru îmi merge prost, în loc să dau vina în dreapta şi-n stânga, mai de grabă ar trebui să stau şi să analizez unde şi când anume am făcut un pas greşit de s-a ajuns aici. Când am scăpat din mâini, frâiele problemei…

Nu e nimic din ce nu poţi face, zic eu. Nu atât timp cât posezi tăria de character necesară pentru a conştientiza asta. Odată ce ai conştientizat, cerul este limita!

22 de comentarii:

  1. Ai dreptate; nu exista nu pot, exista doar nu vreau :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, ce mult mi-ar fi plăcut să merit să fiu "gugulită" doar pentru că exist! :)
    Dar ai dreptate, ce să fac?

    RăspundețiȘtergere
  3. intr-adevar, daca vrem putem face orice

    RăspundețiȘtergere
  4. stiu un loc unde nimic nu e imposibil, te invit pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/
    -Ne amuzam ca nu-i impozabil!

    RăspundețiȘtergere
  5. Diana,
    Din păcate, oricât de frumos ar fi, nu prea se poate...

    RăspundețiȘtergere
  6. cypy,
    Aşa e... putem face orice, chiar să ne facem reclamă la propriul blog, invocând pretextul comentariului :))

    RăspundețiȘtergere
  7. @Alexandra Mi-ai luat coment-ul din gura :))
    Exact asta vroiam sa scriu si eu dupa ce am citit articolul :P

    RăspundețiȘtergere
  8. Daca doriti sa facem link exchange cu siteul www.filmeonlinegratis.gougou.ro cu titlul "filme online gratis"
    P.S Daca sunteti de acord va rog sa imi trimiteti un mail cu numele siteului si titlul cu care doriti sa va adaug
    Astept mailul dumneavoastra
    Multumesc
    costel_box@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  9. Îhhh... ce fel sună..."gugulit" :)) ... Exact cum nu-mi place mie să fiu :P.
    Sunt de acord cu tine. Bine punctat :)
    Apropo de strune... unde e struna mea, și cine-mi cântă? :))

    RăspundețiȘtergere
  10. O "filosofeala" care prezinta o optica asupra vietii care e meritorie - cu conditia (si de aceasta data) sa nu exagaram si sa nu absolutizam.
    "...suntem responsabili de tot ce ni se întâmplă."
    Hm! Ar trebui sa inteleg ca mortii de pe Titanic (sau - mai aproape de noi in timp si spatiu - Teo Peter) si-au meritat cu prisosinta soarta?

    RăspundețiȘtergere
  11. Da' mie imi place sa fiu giugiulit!! :((

    RăspundețiȘtergere
  12. S,
    Pai, fiecare cu struna lui acum, cine stie unde sta ascunsa a ta :))

    RăspundețiȘtergere
  13. VictorCh,
    Categoric ca si-au meritat-o. Indiferent cat de tragic ar fi evenimentul. Gandeste-te numai, ca ar fi putut sa faca alta alegere, in ziua respectiva, sa nu se suie pe Titanic, sau sa in masina *Teo. In concluzie, suntem rezultatul propriilor noastre actiuni.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ionut,
    Pai, fa ceva in sensul asta, ca sa meriti sa fii :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Hm! Cu "Titanic"-ul - mai hai, sa nu se fi suit pe vas (desi pe atunci o nava era cam singura modalitate de a traversa oceanul, si daca n-ar mai fi traversat nimeni n-ar mai fi fost colonizate Americile, nici Australia), dar sa nu se fi suit cineva (inclusiv Teo Peter) in masina (si inca in masina condusa de sofer quasi-profesionist si ultra-deprins cu traficul local)? CE facem, ne intoarcem la primitivism, mergem doar cu caruta? Stai - ca si pe vremea carutelor se murea, ba cand se rasturna caruta, ba cand te lovea calul... Ne intoarcem doar la mersul pe jos? NA - ca si mergand pe jos se mai disloca de sub picior cate-o piatra si te face sa cazi si sa dai cu capul de vreo alta piatra... Mai bine stam in casa! Deocamdata nici nu ridic problema CUM anume sa fie construita acea casa - fara sa iesi din casa - ci doar amintesc de faptul ca Toma Caragiu si Doina Badea au murit FARA sa fi iesit din casa...
    Revenind cu argumentatia la modul serios, este adevarat ca e bine sa judecam dinainte sansele de succes ale actiunilor noastre, precum si marimea riscului asumat in vederea reusitei, dar toata discutia ar trebui sa inceapa de la adevarul ca noi inca de cand suntem conceputi suntem supusi nu riscului, ci certitudinii ca vom muri. In rest, pe parcursul vietii, putem doar sa diminuam procentul de risc caruia suntem dispusi sa ne expunem (in limita cunostintelor si posibilitatilor de care dispunem), dar nu vom reusi niciodata sa eliminam cu totul acel risc, fiindca hazardul nu se supune nici unei legitati descifrabile si inteligibile de catre noi.
    Indiferent daca alegem ca ceva anume sa facem sau sa nu facem (sau sa facem altfel) - sau chiar daca alegem sa nu facem nimic), exista SI sansa ca lucrurile sa ia o intorsatura nefavorabila, cu urmari mai mult sau mai putin grave. Ulterior, analizand retrospectiv, desigur ca putem deslusi momentul (sau momentele) in care am fi avut posibilitatea ca - luand o alta decizie - sa fi evitat urmarile prea grave, dar asta este neesential - important este sa discernem daca din ceea ce am patit putem invata ceva, adica daca ar fi existat vreo modalitate prin care sa fi putut PREVEDEA urmarile, astfel incat sa fi avut MOTIV pt a hotara altfel decat am facut-o.
    ATENTIE, ca nici cea mai buna informare si nici cel mai corect calcul nu elimina complet riscul! Atunci cand avem (spre exemplu) de ales obligatoriu intre doua modalitati de a proceda, una care presupune un risc moderat (ca gravitate) apreciabil ca 10% sanse de a se intampla, si care aduce si avantaje moderate, si o alta posibilitate care presupune o posibilitate de cam 0,01% de a se intampla ceva extrem de grav, si care ar aduce beneficii insemnate, CUM sa discerni dinainte daca vreunul dintre acele riscuri se va concretiza si CARE anume, astfel incat sa stii sa iei hotararea corecta?
    Post factum, DUPA ce riscul s-a materializat, e simplu de vazut CE anume ar fi trebuit sa faci altfel (sau sa nu faci), dar ANTE FACTUM puteai prevedea? Cam la asta se reduce optimizarea riscurilor.

    RăspundețiȘtergere
  16. Victor,
    ideea nu e ca nimeni nu ar trebui sa riste, pentru ca unii sunt meniti sa moara, altii sa traiasca! eu ma refeream din cutotul alt punct de vedere aici, si cum am zis, e un subiect sensibil, pentru oameni sensibili.
    Tine de tine, de cel al 15 lea simt al tau, daca esti, sau nu, unul dintre cei care o mierlesc pe Titanic.
    E ca un fel de forta superioara care iti alege soarta, insa iti lasa si o portita de scapare, o sansa de a alege. Fireste ca nu ti se va spune in fata: nu te urca maine pe Titanic ca ajungi mancare pt rechini, dar ti se vor da anumite semne, pe care, daca esti atat de ignorant incat sa le rateyi, atunci TI-AI FACUT SINGUR SOARTA, si ti-o meriti pe deplin!

    RăspundețiȘtergere
  17. OK, in metafizica nu ma bag, bagsama nu-s destul de sensibil.

    RăspundețiȘtergere
  18. Victor,
    Acum, fiecare cu meteahna lui...

    RăspundețiȘtergere
  19. Corecta observatia ta, dar asta nu face decat sa ne ingreuneze misiunea de a ne ierta pentru momentele de proasta inspiratie(sa le numim asa)...

    RăspundețiȘtergere
  20. Summer,
    Bine punctat... chiar si asa, fiind exigenti, probabil reusim mai repede sa invatam din greseli si nu ne plafonam :)

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!