Părul lui Samson

Să mă explic încă de la început, ca să se înţeleagă mai bine: am părul lung, foarte lung chiar.

Şi ţin al naibii de mult la el. Nu musai pentru că e lung, că îmi sta bine, sau că îmi dă un nu-ştiu-ce aer boem. Îl iubesc pentru că este al meu şi pentru că îl cresc frumos cam de patru ani.

Îl iubesc când e lucios, îl iubesc când creşte pe la rădăcini şi se cunoaşte cât de blondă sunt (nu râde!), îl iubesc chiar şi atunci când îşi formează vărtejuri de la pernă.

De ce? Am zis: pentru că e al meu şi pentru că-mi împărtăşeşte personalitatea, având tendinţa să facă ce vrea el.
Îl iubesc chiar şi când îmi ţine de cald; mai ales pe o vreme de genul ăsteia!
Şi nu, nu l-aş tunde doar de dragul de a nu-mi mai fi cald… pentru că, vară nu va fi tocmai forever, iar dacă de aproximativ patru veri consecutive reuşesc să am tăria de caracter pentru a nu băga foarfeca în el, sunt sigură că mai rezist câteva veri.

De unde toată polologhia asta? Păi, mi-a fost dat să aud următoarea chestie: ,,De ce nu te tunzi? E cald! Şi, până una-alta, oricum îl ţii mai tot timpul în coadă, coc…”

Ok, şi dacă îl ţin în coc ce? Tot al meu e şi în coc. Nu mi-am lăsat părut sa crească pentru a face în ciudă fetiţelor cu părul scurt şi cu siguranţă nu pentru a deveni mai şmecheră sau mai trendy, că vorba aia… tot se poartă un soi de wannabe hippie, nowadays.

Dacă ar fi să mă iau după teoria mai sus menţionată, potrivit căreia, un păr în coc sau coadă împletită ar trebui să fie un păr tăiat, mă gândesc că ar trebui să-mi tai mâna stângă, că vorba aia, tot nu o folosesc la scris.
Dar, stai! Eu pot să scriu cu ambele mâini! Ce noroc pe mine! Nu o mai tai! Nu de alta, dar tocmai ce i-am găsit utilitate…

Să fie clar, un păr în coc, cel puţin în concepţia mea, nu reprezintă un apendic. Poate mai de grabă călcâiul lui Ahile, sau, ca să fiu mai pe felie: părul lui Samson (na că am găsit formula ideală!).


Pot să înţeleg cum că o freză stil Sinnead O’Connor poate deveni foarte practică, cu toate astea nu mă văd pe mine bec. Nu mă mai văd, ca să fiu sinceră.
Am avut, mi-am făcut damblaua. De-alungul vremii, mi-am făcut cam toate mofturile, în materie de coafuri ciudate.

Cu toate astea, acum, sunt în perioada mea de păr foarte lung, şi clar n-o să mă convingă nimeni că părul meu e inutil, chiar şi în coc.
E al meu şi dacă vreau îl şi botez!