duminică, 22 august 2010

Eu şi joburile (I)

Nu sunt un om nici foarte în vârstă, dar nici 18 ani nu mai am de ani buni... Cu toate astea, de-alungul timpului, am avut ocazia să strâng experienţă suficientă în ale locurilor de muncă, încât să ştiu să dau unul-două sfaturi...

De ce musai eu sunt potrivită pentru a da sfaturi? Pentru că am avut joburi de diferite feluri... începând de la asistent broker la 15 ani, continuând cu operator internet caffee pe la 16 ani, lucrând mai pe la 18 ani (prima mea carte de muncă) în cadrul unei case de discuri locale, ca mai târziu, pe la vreo 20 ani să mă angajeze o mare firmă, mare, de origine magyară,  de confecţi de lux bărbăteşti, unde am stat preţ de vreo doi ani.

Cu toate că nu toate joburile avute s-au potrivit mănuşă pe ceea ce aş fi vrut eu, le-am acceptat, le-am respectat, şi mereu mi-am făcut datoria exemplar. Nu de alta, dar sunt de părere că, acolo unde odată pup, nu dau cu şutul, indiferent de posibilele conflicte sau diferenţe de opinie...
Logic, au existat persoane care mi-au plăcut,  persoane care nu mi-au plăcut, persoane cu care am rămas foarte bună prietenă, cât şi persoane atât de necompatibile, încât am ales să tai orice legătură.
Însă niciodată nu am ieşit din acel loc de muncă mânată de scandaluri şi conflicte. Nu pentru că aş avea o etică impecabilă, ci pur şi simplu pentru că sunt balanţă şi nu-mi plac scandalurile, certurile lungi, ţipate şi uricioase.

Între timp, am cochetat cu Literele şi cu Jurnalismul, cu un cenaclu literar şi cu vreo câteva publicaţii dornice de colaborari. M-am jucat puţin şi cu niscaiva competiţii de Publicitate... cu toate astea, Galaţiul, nefiind un oraş  ,,occidental", şansele de a evolua nu au fost tocmai la ele acasă.

Cu toate astea, absolut niciodată nu am dus la bun sfârşit vreo afacere tip ,,avon", ,,zepter", sau orice altă chestie cu asiurări, pensii private sau alte minuni din capitolul ăsta. Deşi am fost tentată...
Nu sunt eu omul.

De aici pornind, de fapt şi ideea postării. Am primit astăzi un e-mail ce m-a făcut să-mi amintesc, practic, de multe chestii de genul ăsta.  E-mail-ul conţinea ,,marea oportunitate" de a deveni bogată, ajutând oamenii să nu primească amenzi, dacă nu-şi asigură casele.

Şi nu zic că astfel de oportunităţi de a-ţi spori venitul nu sunt eficiente... ba din contră, or fi, cred eu... darrrr, nu sunt tocmai pentru mine.

Cu toate astea, nu mă văd umblând din poartă în poartă încercând să conving pe unul şi pe altul că serviciile mele sunt mai eficiente, mai drăguţe, mai simpatice şi mai amabile decât ele celui ce va veni cu cinci minute în urma mea.

Îmi e ok jobul pe care îl am, în care nu trebuie să conving pe nimeni de nimic.... poate doar de calitatetea textelor mele...

Va urma. Pe cuvânt.

7 comentarii:

  1. nici eu nu am fost niciodata buna la vanzari de genul asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba da, io-s foarte convingatoare. Cel putin asa mi s-a spus... :( De curand a trebuit sa renunt la calitatea mea de reprezentat Avon, nu castigam nimic, ba dimpotriva, trebuia sa scot din buzunar, dar imi placea sa rasfoiesc cataloagele si sa-mi achizitionez unele produse. :( :(

    RăspundețiȘtergere
  3. S.I.N.,
    Lasa mai ca produse avon sunt peste tot :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma alatur si e voua :) Nici pe mine nu m-au atras niciodata astfel de joburi. Cred ca daca ai noroc sa cunosti multa, multa lume in primele luni merge, apoi...venitul devine aproape invizibil .

    RăspundețiȘtergere
  5. astea sunt joburi,sincer ce venituri rezulta?Nimic in concluzie,zeroooo

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!