Sfaturi

Hmm... Nu ştiu exact dacă există sau nu sfaturi bune. Înclin să cred că nu. Prin asta a nu se înţelege că ar exista doar sfaturi rele. Nope, nu asta am vrut să zic. Ceea ce vreau de fapt să scot în evidenţă e că sfaturile celorlalţi sunt, de cele mai multe ori subiective, iar acest subiectivism nu e musai izvorât din nu ştiu ce plan diabolic de a te face pe tine să iei cele mai proaste decizii.

Nu, sfaturile sunt de cele mai multe ori subiective pentru că oamenii tind să găsească puncte comune între ceea ce experimentezi tu şi ceea ce li s-a întâmplat lor în Paleolitic. Poate că, uneori, asemănările există, însă, nicio situaţie nu e identică cu alta, aşa că aceleaşi sfaturi ce au făcut bine unei prime situaţii, e posibil ca într-o a doua să nu schimbe mare lucru, ba chiar să înrăutăţească. Fireşte, există şi situaţiile alea fericite în care sfaturile altora chiar se mulează pe ceea ce ai tu, dar... sunt cazuri rare ce nu servesc ca şi excepţii ce fac regula.

Oamenii sunt diferiţi, au gusturi diferite, concepţii diferite. Tocmai de aia sfaturile nu merg mereu. Şi paradoxal e că nu mai poţi să te ghidezi nowadays nici măcar după faptul că reprezentanţii aceleiaşi naţii sau zodii (etc) ar trebui să fie într-o oarecare măsură cam la fel. Adevărata identitate ţi-o dă viaţa pe care ai avut-o, experienţele avute şi implicit educaţia.

În concluzie, când e să ai nevoie de sfaturi... Da, poţi asculta ceea ce zic ceilalţi, dar nu face literă de lege din asta. Stai, judecă, pune în balanţă, aşteaptă o perioadă să-ţi treacă nervii ăia de ţi-au întunecat judecata şi te-au făcut să trânteşti uşi, şi-abia apoi vezi ce-ai de făcut. Şi, dacă aveţi de iertat pe câte cineva, do it! Nu de alta, dar been there, done that, iar drumul pe o platformă ranchiunoasă nu e nici sănătos şi nici plăcut.