marți, 10 mai 2011

Fericirea din sticlă

Citeam azi pe Facebook cum că alcoolul te face să-ţi amesteci vorbele cu gândurile. Posibil, nu zic nu. Iar faptul că odată ce te apuci de el, nu că nu prea poţi, dar nu prea vrei să te laşi de el, e deja o chestiune ştiută de toată lumea. Însă, revenind la ceea ce am scris mai sus, înclin să u fiu de acord că atunci când eşti mangă îţi încurci gândurile cu vorbele. Şi când zic asta, vorbesc din proprie experienţă. Pentru că, da, şi mie mi s-a întâmplat să mai sar calul ori pe la vreun chef, ori de supărare.

In vino veritas funcţionează doar atunci când ai povara vreunui secret. În rest, nu cred câtuşi de puţin că alcoolul te face să scoţi la iveală ce e mai rău din tine. Să dau şi un exemplu. Să zicem că eşti la un restaurant şi ai cam depăşit limita. Brusc, din cauza faptului că te-ai cam cherchelit, iei chelnerul suav de mână, îl tragi sălbatic înspre tine şi-l săruţi. Ba chiar îi mai faci şi mărturisiri de dragoste eternă (fireşte, toate astea în timp ce duhneşti îngrozitor a boască). Ei, în alte condiţii, treaba asta n-ai face-o nici să te pişte cineva cu ceară. Şi nu pentru că ai fi ruşinos de fire, ci pentru că acel chelner are ditamai negul pe nas (să zicem...).

Se poate numi asta încurcare a vorbelor cu gândurile? Nici pe departe. E un soi de nebunie temporară, ce va trece a doua zi după un somn bun şi-o oală mare cu zama de varză. Cam acelaşi lucru se poate spune şi despre ieşirile violente, deşi aici cred că lucrurile stau ceva mai complicat, având în vedere că e posibil să fie vorba de o descărcare a energiilor negative acumulate în timp. Şi ce e cel mai tricky e că acele energii de regulă se descarcă atunci când nu trebuie, în cu totul alt context decât ar trebui. Să zicem că tu eşti supărat pe vecinul Vasile că nu ţi-a plătit datoria aia, iar tu îţi verşi nervii pe vărul Georgică reproşându-i lui că Vasile nu-ţi dă datoriile.

Pe de altă parte, alcoolul te poate face să uiţi anumite lucruri. Să te prefaci că ele nu există. Măcar pentru câteva ore. Te face viteaz preţ de un timp mult prea scurt. Totul ca după ce te trezeşti să dai iar nas cu realitatea şi să te-apuce disperarea că de fapt nu eşti nici măcar pe jumate atât de viteaz precum te credeai cu o noapte înainte.

Dacă aş fi Dumnezeu aş face beţia eternă. Să nu existe starea de mahmureală. Dacă tot te îmbeţi, barem să fii etern fericit. Ce-i cu atâtea fluctuaţii, dom'le?

13 comentarii:

  1. Da, da :)) Nebunie si amnezie temporara :)) Altii spun ca bautaura este "serul adevarului" si in starea aceea de moleseala de cele mai multe ori spui tot ce ai pe suflet, mai ales marturisiri de care tineai strans cu dintii sa nu iasa la iveala :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Alexandra,
    Dar nu mereu marturisirile alea sunt si adevarate. Unele sunt asa un soi de chestie de moment. Dragoste temporara, ca sa zic asa :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu cred ca atunci cand esti putin euforic, din contra gandurile iti sunt mai clare ca niciodata si vorbele, desi poate ies mai greu, sunt pline de sens! Si eu vorbesc tot din proprie experienta!

    Multumesc pentru vizita pe blogul meu si te mai astept!
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. :-)

    Aha...stiam eu ca esti si bad girl uneori....

    Pai si in cazul bauturii exista moduri si moduri de a reactiona. In primul rând tine de tine, cât rezisti, ce frustrari ai, daca bei de fericire sau de necaz...In al doilea rând tine de felul bauturii, iar in al treilea rând de cantitate. In toate cazurile vorbesc de alcoolul adevarat, nu de amestecul de chimicale vândut drept 'vin', 'bere' etc. Dementa care te mai apuca uneori nu vine intotdeauna numai de la alcool, ci si de la chimicalele pe care le contine.

    Personal, cred ca orice marturisire facuta la betie e adevarata, ca atunci se elimina cumva bariera dintre constient si subconstient. Oare de ce "alcool" are traducerea pe care o are in engleza?

    RăspundețiȘtergere
  6. Aaa, eu cred ca stiind unde sa te-opresti si cand, nu poate decat sa-ti placa... Dar vezi tu, simtul masurii ii lipseste betivului, asta face direfenta dintre un betivan si un bautor de vin sau whisky...
    Zic si eu, c-am fost deopotriva si betiv in cateva randuri, dar si bautor in multe...

    RăspundețiȘtergere
  7. Alice Georgiana,
    Nu sunt tocmai de acord, dar na... fiecare reactioneaza in felul lui.

    Asemenea :)

    RăspundețiȘtergere
  8. teonegura,
    Ce-i drept... bautor de ceva anume suna mult mai bine, dar, chiar si asa, pana la urma, placerea e aceasi. Diferenta cred ca ar consta in motivele pentru care bea unul si altul :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Alcool-ul e un mare câcat. *scuze pentru necenzura*.
    Daaar...
    Cât să te amețești la un chef...e ok...dansezi, mai lași din complexe acasă( ăia care se rup pe mese în cluburi îs ăia care în modul treaz sunt ceai mai complexați). Dacă sari calul și nici măcar nu ești la un party, să zicem că bei de supărare, e un mare câcat. Din nou, scuze. Am băut de supărare, cu prietenii, de multe ori...rezultatul? Am început fiecare să ne amintim cât de nasoală e viața, ce probleme avem, și să ne povestim unul altuia cât de rău o ducem. Fuck. Dacă ajung să fiu beat și acasă, singur, e mai grav...
    Dacă tot vrei ceva, mai bine fumezi. Atunci uiți de griji, răzi, ai revelații, faci posturi pe blog :))) și a 2-a zi nu ești mahmur. Și nu, nu etnobotanice... Nu promovez nimic, să nu mă înțelegi greșit, făceam doar o comparație între 2 "răuri". Fiecare face ce și cum crede de cuviință.

    RăspundețiȘtergere
  10. Gabi,
    Nu promovez nici bautura, nici tigarile. Stii tu cum e cu popa. Dar, nu vad diferenta intre astea doua? Efectul e cel ce conteaza. Iar aici e vorba de un efect asemanator. Trust an old lady :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu ma refeream la tigari, cred ca stii asta :))
    Efectul...mie mi se pare total diferit...

    RăspundețiȘtergere
  12. Gabi,
    Stiu la ce fel de tigari te refereai... dar, tot nu vad diferenta. Still high :) so to speak.

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!