Cum a intrat Ghiocel în Frăţia Omega

Ghiocel tocmai fusese acceptat în cadrul unei universităţi cu renume din Utrecht. Bucurie mare... mare bucurie. Nimeni din familia lui nu mai fusese la facultate, darămite la una cu un aşa renume.

Înainte de plecarea lui în Utrecht, în blocul unde locuia Ghiocel... hărmălaie, agitaţie, chiuieli... Băiatul Popeştilor urma să devină mare, iar vecinii au avut grijă să se asigure că vor fi ţinuţi minte şi peste ani de către viitorul om important, Ghiocel.

În ciuda IQ-ului său mărişor, Ghiocel nu fusese niciodată prea popular. Cam cum se întâmplă întotdeauna: un IQ mare vine la pachet cu nişte ochelari giganţi, cu o sumedenie de pistrui şi cu multe castane din partea băieţilor cu muşchi şi succes la fete. Nu le poţi avea pe toate, vorba aia...

Lucrul acesta urma să fie dovedit chiar şi în Utrecht.

,,La naiba cu moda occidentală şi cu frăţiile de prin campusuri" îşi spuse hotărât Ghiocel. ,,Eu n-am să fac parte niciodată din aşa ceva... pot să trăiesc şi fără..." continuă el aproape cu voce tare, în timp ce se plimba prin campusul universităţii cu scopul de a cunoaşte locurile.
Nici nu termină de spus gândurile cu voce tare, că se trezi cu veşnica scatoalcă peste ceafă. Ca şi cum nici măcar nu plecase din România.

,,Ce zici, fraiere? Poţi să trăieşti fără să intri în frăţie? Mai gândeşte-te, Găgăuţă." spuse băiatul al cărei palmă se lovise de ceafa lui Ghiocel. El era Jimmy, şeful frăţiei Omega, cunoscut ca şi bătăuşul campusului.
,,Ori intri în frăţie, ori te caftim de fiecare dată când te întâlnim!" completă Jimmy, acompaniat de un râs malefic şi de o voce groasă, masculină.

Începând cu acea zi, Ghiocel nu avea să mai fie liniştit. Fiecare mişcare fiindu-i urmată de către o palmă după ceafă, o îmbrânceală sau un împrăştiat de cărţi pe toată strada.

După trei săptămâni aproape că regreta înscrierea în cadrul universităţii din Utrecht. Agonia devenise sinonimă cu el. Îşi schimbase ochelarii de aproximativ cinci ori.

,,Dragă mamă, 

Am nevoie de bani. Iar mi-au spart ochelarii. Nu ştiu ce au cu mine... De fiecare dată păţesc la fel. Ceva din materialul meu genetic îi irită. Ce ai pus în compoziţia mea, mă, mamă? 
Cu drag,
Ghiocel

P.S. Dacă mi-i mai sparg o singură dată, mă întorc acasă şi mă călugăresc."

Răspunsul nu se lăsă aşteptat: 

,,Dragul mamei,

Materialul tău genetic nu are nimic. Poate eşti prea introvertit, poate nu ştii să le arăţi de ce eşti capabil. Renunţarea nu e o soluţie. Ia-ţi puţin timp pentru tine, analizează-te. Ia-ţi cea mai mare pasiune şi transform-o într-un atu. Arată-le prin asta că le meriţi respectul. Pentru că respectul se câştigă, dragul mamei. În plus, dacă tu nu le vei dovedi că le meriţi respectul, ei nu vor şti din proprie iniţiativă. 
Şi încă ceva: ai încredere în tine! 
Te iubeşte mama!

P.S. Ai în plic bănuţi pentru ochelari noi. Fă-i şi tu mai moderni de data asta!"

Scrisoarea mamei îi dădu de gândit lui Ghiocel. O noapte întreagă cloci cum ar putea să-i impresioneze pe aceşti bătăuşi bine organizaţi în turme ce purtau numele de frăţii.

,,Off... degeaba spune mama că am ceva special... că în afară de faptul că sunt o enciclopedie ambulantă şi că fac parte din ASUS Republic of Gamers, nu am nimic special... Iar, la nivelul lor de cultură, faptul că ştiu eu multe chestii n-are să-i impresioneze...Cu toate astea, am să merg la ei şi am să le spun că vreau să mă bag în frăţia lor nenorocită... Pot să mă bage şi cu capul în toaletă... dacă asta vor... dar lucrurile nu mai pot continua aşa! Barem mă bagă o dată cu capul în toaletă şi am scăpat!".

Aşa că, a doua zi, îl căută pe Jimmy să îi spună că cedează şi că are de gând să se lase supus testului de a intra în frăţie, neavând alternativă.

Jimmy: ,,Aşa fraiere, vezi că ajungi la vorba mea? Cine-i zeul tău, tăntălăule? Cine, ia zi tu mie! Cine?" spuse Jimmy mulţumit de sine...
Ghiocel: ,,Tu esti, Jimmy, tu eşti preamăritul şi preaslăvitul. Tu eşti zeul meu, mărite Jimmy..." spuse Ghiocel cu vocea aproape stinsă.
Jimmy: ,,Ia uite cum ai scăpat tu azi de cele douăş'cinci de castane... Primeşti doar douăş'patru! Hă, hă, hă!" spuse puţin grohăit, Jimmy. ,,Mâine, la sediul frăţiei Omega, vii să-ţi primeşti testul de intrare! Nu întârzia că vezi pe dracu' gol! Ai priceput, ochelaristule?".
Ghiocel: ,,Da, Jimmy!"
Jimmy: ,,Se spune: da, zeule Jimmy!" ridică ...zeul... vocea.
Ghiocel: ,,...da, zeule Jimmy!"
Jimmy: ,,Mâine, urangutanule, nu uita!" spuse în timp ce se îndepărta de Ghiocel.

 ***

A doua zi, Ghiocel se prezentă la sediul frăţiei Omega. Picioarele îi tremurau întocmai ca unui om de optzeci de ani. Îşi făcuse o mie de scenarii în minte cu privire la ce urma să i se întâmple. Niciun scenariu nu semăna cu celălalt, cu toate astea, fiecare scenariu era mai apocalitic ca precedentul.
La uşă îi răspunse Sandu, lacheul lui Jimmy.

Sandu: ,,Ă... tu tre'să fii fraierul ochelarist care îşi dă testul astăzi, no?"
Ghiocel: ,,Eu sunt ăla..." răspunse Ghiocel.
Sandu: ,,Hai, intră şi aşteaptă pe hol. Măritul Jimmy are ceva treabă momentan. Vine el imediat."

În timp ce aştepta, Ghiocel trase timid cu ochiul în camera alăturată, unde se afla Jimmy pironit în faţa unui calculator încercând să dea de cap unui joc online pretenţios.

Jimmy: ,,Fi-ar a dracului de treabă! Râşniţă de calculator! Numa' porcării pe piaţa de IT! Nu poţi tu, băi băiete, să faci un overclocking cum trebuie, că explodează toate!" îi spuse Jimmy nervos lui Sandu.

Ghiocel rămase uimit de ceea ce văzuse. Iată că avea totuşi ceva în comun cu Jimmy: pasiunea pentru jocuri, echipamente compatibile şi overclocking.

Ghiocel: ,,Mărite Jimmy, iartă-mă că intervin, dar vroiam să te întreb ceva... dacă îmi permiţi" spuse Ghiocel în timp ce piciorul drept dădea să intre în încăpere.
Jimmy: ,,Ce vrei fraiere? Nu ţi-a zis Sandu să aştepţi afară?"
Ghiocel: ,,Iartă-mă, dar am observat că eşti pasionat de jocuri... şi că jucărelele pe care le ai în dotare nu sunt tocmai cooperante... Am eu nişte echipamente foarte draguţe, dacă vrei să încerci!
Jimmy: ,,De unde ai tu aşa ceva, mă?"
Ghiocel: ,,De la ASUS, produse super bune... Placă de bază, placă video... totul compatibil cu noţiunea de overclocking."
Jimmy: ,,Hai, să vedem... " spuse Jimmy cu o sprânceană ridicată şi cu o mână frecându-şi barba.

Ghiocel dădu fuga numai-decât în camera lui şi se întoarse cu placa de bază Rampage III Formula şi cu placa video ASUS Rog Ares aferentă.

Ghiocel: ,,Jimmy, Jimmy, iată... cu astea două scule vei reuşi să faci overclocking!"
Jimmy: ,,Şi ce au astea atât de special, ciudatule?" ridică din nou din sprânceană, Jimmy.
Ghiocel: ,,Păi, în primul rând că placa de bază e full ATX şi NVIDIA 3-way SLI™/ATI CrossFireX™, ceea ce înseamnă că, pe lângă ASUS Rog Ares, mai poţi pune încă două plăci video simultan, însumând trei. Audio super bun, ai să vezi, plus port USB 3.0... iată! Ce zici, Jimmy?"
Jimmy: ,,Îhî, sună binişor... fraiere..."
Ghiocel: ,,... şi... 6 x SATA 3.0 Gb/s, 2 x eSATA 3.0 Gb/s, 2 x SATA 6.0 Gb/s, ceea ce înseamnă că poţi mufa opt harduri interne, plus două externe prin eSATA. 3 x Thermal sensor connectors, ca să fie treaba completă!. Plus că, e optimizată pentru jocuri online: Intel® Ethernet 82567V Gigabit LAN GameFirst. Faci un overclocking meseriaş cu placa asta de bază... chip-urile, procesorul şi memoria merg forţate la maxim! Uite dovada: are 1 x RESET button . Plus că merge cu ultimele supărăciuni... DDR3, si cele mei nervoase procesoare de pe piaţă! Optimizarea pentru Windows 7 este iar un avantaj! Opt conectori pentru ventilatoare... deci răcire completă! Şiii... să nu uit de DUAL BIOS!"
Jimmy: ,,Băi, pistruiatule... şi ia zi-mi tu şi de placa aia video... că tot te laudai!"... se însenină Jimmy.
Ghiocel: ,,Păi... mărite Jimmy..."
Jimmy: ,,Doar ...Jimmy, pentru tine..." schimbă foaia şeful frăţiei.
Ghiocel: ,,Jimmy, placa video are două nuclee, adică două procesoare grafice... ATI Radeon HD 5870 X2, memorie foarte rapidă de tipul GDDR5, lucrează pe 256 de biţi, o ieşire HDMI şi vine cu un CrossFire cable, două Power cable, ceea ce face posibil unirea mai multor plăci între ele. Ventilator mărişor, plus radiator de cupru. Ei?
Jimmy: ,,Perfect! Le montăm şi băgăm un joc?"
Ghiocel: ,,Sigur!!!"
Jimmy: ,,Apropo, cum te numeşti, băiete?"
Ghiocel: ,,Ghiocel Popescu..." spuse personajul nostru pistruiat şi ochelarist, cu un aşa zâmbet pe buze cum nu mai avuse decât atunci când luase premiul I la Olimpiada de Informatică pe ţară...
Jimmy: ,,Băgăm un joc, apoi îi anunţ pe băieţi că faci parte din Frăţia Omega, cu titlul de tehnician al frăţiei... Mâine facem petrecerea de iniţiere. Ai scăpat de chin şi teste, băi, Ghiocele!" îi deranjă freza, Jimmy. ,,Vezi dacă eşti băiat isteţ şi ştii ce să alegi de pe piaţă?" continuă el zâmbind.

Dragă mamă, 

Te poţi opri din trimisul săptămânal de bani pentru ochelari. Îi am intacţi şi cred că aşa vor rămâne mult timp de acum încolo. Ţi-am urmat sfatul. Am intrat în frăţie. Jimmy nu mă mai căstăneşte. Ba chiar mă respectă. N-o fi el vreun Einstein, dar ne jucăm straşnic împreună, în reţea. Ba chiar a schimbat numele frăţiei din Omega în ASUS Republic of Gamers. Nu, că-i grozav?

Îmi place la universitate! Pe cuvânt. 

Mă întorc în vacanţa de iarnă. Fă şi tu o petrecere mare... invită toţi vecinii! 

Te iubesc, mă, mamă!

Jimmy şi Ghiocel în joc:

 Pentru BLOGWARS, 

 Iulia Diana Mihai