Astăzi de dimineaţă, când m-am trezit, mirosea pentru prima dată a toamnă. Pe de-o parte îmi place toamna de mor. E răcoare, e bine... coloritul naturii e de-a dreptul uimitor, ascuţitor de simţuri pentru cineva ca mine...
Pe de altă parte, toamna are doza ei de melancolie blegoasă, ce uneori tinde să o dea în tristeţe de-a dreptul. Poate şi condiţiile meterorologice sunt de vină... asta ca să evit cu desăvârşire romantismul (nu în sens de curent literar, ci in sensul de blegomanie).
Şi, pe lângă faptul că azi de dimineaţă miroasea a toamnă... mai mirosea şi a şcoală... Nu ştiu cum anume aş putea să descriu mirosul şcolii, ca să se înţeleagă mai bine senzaţia.
Aş putea spune că aduce cu mirosul cărţilor noi, a cărţilor vechi, chiar, împrumutate de la generaţiile mai mari, cu mirosul de cerneală sau de pix scurs prin ghiozdan... Sau aş putea chiar să aduc în discuţie aroma de vopsea proaspătă a băncilor. Da, am prins generaţia când şcolile chiar se renovau.
Dar, e mai mult de atât. Poate sunt toate acestea la un loc, cu un element x, necunoscut. Poate că, elementul ăla e ,,emoţia". Naiba ştie... Pe vremea aia eram mult prea copilă ca să mă auto-analizez, iar acum vremurile sunt mult prea îndepărtate ca să pot face analiza corectă a situaţiei.
Ideea e că n-am fost cu nimic deasupra celorlaţi copii. Sunt absolut sigură că toţi au simţit la fel şi, mai sunt sigură că toţi îşi amintesc mirosul de radieră, dacă le-o fluturi pe la nas... sau cel de acuarelă, de tempera sau moliciunea pensulei de ,,desen". Chiar dacă nu toţi scriu pe blogurile personale despre aşa ceva.
Şi, apropo de asta, nu ştiu despre alţii, dar mie mi se făcea poftă subit de suc la dozator, când mă uitam la gustosul pahar cu apă murdară de culoare, de la orele de Desen. Ştiţi voi cum e... în copilărie, autogestia e baza! La unii rămâne chiar şi după ce ating vârsta maturităţii...
Cu toate asta, miroase a toamnă... a cerneală (deşi n-am mai scris cu cerneală de ,,secole") şi mai miroase a timpuri pe care acum tare mult aş vrea să le retrăiesc.
Nu mai vreau să fiu mare. Sunt mare de prea mult timp...
...eu nu-mi aduc aminte cu mare placere de zilele alea
RăspundețiȘtergerePS
... :P... mai tii minte ce spuneam?
Da, ai multa dreptate cu melancolia. Pe cat de mult imi place toamna, pe atat de melancolica devin uneori. Si daca mai adaug ca mi-e dor de nebuniile din scoala, ajung la concluzia ta si nu mai vreau sa cresc :D
RăspundețiȘtergereS,
RăspundețiȘtergereNu pot spune nici eu ca am numai amintiri frumoase, dar, dupa o vreme, pana si cele mai aiurea amintiri pot sa-si schimbe traiectoria... Asta, spus in linii mari.
P.S. Da, stiu :)
Alexandra,
RăspundețiȘtergerePai, crescutul nu aduce decat lucruri rele, in opinia mea! :)
Imi aduc si eu aminte, cu o placere nebuna, de zilele de scoala, toamna... Eu stau doar la 5-10 minute de scoala generala si cam aceeasi distanta este si intre blocul meu si liceul pe care l-am urmat, deci drumul spre si inapoi era scurt. Insa... nebunia aceea din primele zile - mai ales in scoala generala - meticulozitatea cu care imi aranjam stilolul, creioanele, radiera, pixurile si liniarul in penar, anticiparea noilor materii, primele note, orele de desen in care pictam frunzele moarte cu acuarele si apoi le presam pe foaia groasa si alba, ploaia marunta si pelerinele de ploaie din plastic transparent... toate au un miros aparte. Eu asociam intotdeauna inceputul scolii, lunile de toamna, cu Sarbatoarea Castanelor, celebra la noi in zona (zilele orasului Baia Mare), iar aromelor de cerneala, pic, lipici, li se alatura si aromele de castane prajite si must, mult must dulce.
RăspundețiȘtergereLexa,
RăspundețiȘtergereComentariul tau intregeste postarea mea :) Desi la mine erau usor alte conditii, fiind alta zona, spiritul e asemanator! :)
Eu azi am savurat din plin aceasta zi frumoasa de toamna cu toata racoarea si cu toti norii gri si pufosi, exact ca un copil :D Am fugit prin parc, m-am dat in leagan si am mancat inghetata pe bat, asta pana cand m-au luat colegii cu forta inapoi la birou :P (am avut simulare de incendiu si au evacuat toata cladirea)
RăspundețiȘtergereSi ca totul sa fie complet acum scriu cu stiloul cu cerneala, pt ca mi-ai facut pofta :P
Iulia,
RăspundețiȘtergereTe invidiez pentru asta! :D
Am si eu un stilou... cred... cu toate astea, rareori scriu de mana!
Pentru mine nu miroase a nici o scoala , eu mai am o luna de stat in vacanta , pentru mine e vara si sunt pe la jumatatea lunii Iulie , chiar nu simt ca mai am cateza zile si incep scoala , incearca sa te relaxezi si tu ;)
RăspundețiȘtergereUps, se pare ca ne incearca sentimete opuse. Eu nu am cum sa fiu nostalgica dupa scoala. :) Intotdeauna dupa vacanta. :(
RăspundețiȘtergereWaLy,
RăspundețiȘtergerePai mai mama, eu am terminat-o de mult cu scoala. Nu suntem de-o vasta! :)) Daca ai fi citit cu atentie articolulul, sigur ai fi sesizat asta :))
Nice,
RăspundețiȘtergereLasa ca si cand vine vorba de vacanta am o nostalgieee de numa-numa :D
parca parca..
RăspundețiȘtergereMi-am amintit de primul meu stilou chinezesc!
RăspundețiȘtergereBlack Angel,
RăspundețiȘtergereCam da!
Virtual Kid,
RăspundețiȘtergereSi mie imi e dor de stiloul meu albastru :)
Ne gandeam noi atunci ca peste ani si ani o sa ne fie dor de scoala?
RăspundețiȘtergereUrasc "melancolia de toamna"
O zi buna! :)
Florin,
RăspundețiȘtergereEu, una, nu ma gandeam, asa e... :D
Pai, avand in vedere ca eu sunt nascuta toamna, deja ma apuca melancolia si mai tare... si nu-i a buna!
pff..imi place toamna..dar cum ai spus si tu : nu=mi place melancolia :( (care la mine stiu sigur ca e din cauza vremei)..si nici scoala (liceul) nu-l mai astept atat de mult anul asta..:(..si daca tot ai spus ca nu mai vrei sa fii mare..hai tu in locul meu..:))
RăspundețiȘtergerePaul,
RăspundețiȘtergereFac schimburi doar cu bloggeri de clasa I. :))
:)) pacat...dar anunta-ma daca gasesti vreo unul..ar merge inca o tura in cl. I..sau la gradinita :))
RăspundețiȘtergerePaul,
RăspundețiȘtergereGradinita deja e la alt nivel edcational :))