"Sex" feet under

Am descoperit secretul succesului! Ştiu ce trebuie să fac, ca să prosper în vreme de urgie şi criză.
Modelul, ce-i drept, nu-i al meu, dar îl pot adopta cu cea mai mare fericire...

Să explic în ce va consta noua mea afacere...
Am stat şi m-am gândit, măi, ce fel de activitate ar putea gestiona, cineva, în zilele noastre, activitate care să-i aducă confortul necesar al unui trai decent?
Şi, iată că, trecând astăzi pe lângă spital, m-am prins ce trebuie să fac!
Nu e nimic mai "fructifer" în zilele noastre, decât o afacere funerară! Cu sicrie, cu multe cruci, cu dricuri şi multă colivă.
Iată cea mai bănoasă meserie!
Industria sexului e soooo last year!

Cum am zis, ideea nu e nouă şi nu e a mea. Au avut-o înaintea mea, vreo unşpe patroni de echipamente funerar, cu sediile strategic plasate pe lângă Spitalul Judeţean Sfântul Andrei din Galaţi, loc de altfel prielnic pentru afaceri.
Astfel, pe lângă numărul mai sus menţionat de firme lugubre, nu uit să amintesc de farmacie (una la număr) şi de cele două pizzerii, gard în gard cu pompele funebre, astfel, dacă eşti prin zonă, ţi-e foame şi eşti cam chior, ai toate şansele să-i ceri vânzătoarei de sicrie şi cruci, o capriciosa mare decorată (nu cu bomboane de colivă, ci cu...) ketchup picant.
Ea, dacă e femeie faină, îţi va zice că pizzeria e alături, dar îţi va da cartea de vizită, fiind sigură că, pe viitor vei avea nevoie de ea, dacă ai să continui să mănânci pizza.

În acelaşi paradis comercial din jurul spitalului, mai găsim, rătăcit, şi un magazinaş de poşetuţe de plajă, cu imprimeuri din cele mai colorate şi mai vesele: cu pepenei, cu pisicuţe, cu peştişori... ce să mai, o veselie.

Dar, ia gata, suficient cu veselia! Să ne întoarce la pompele noastre funebre.
Ăştia de s-au înghesuit să facă din mirosul de cadavru o afacere, n-au fost oameni proşti, mai ales într-o perioadă de răspântie ca aceasta, pentru că, lumea obişnuişte să cam moară, ori de dor, ori de ciudă, ori pur şi simplu de plictiseală. Asta în cazul în care nu mor de-a binelea.

Drept e că treaba asta cu ciupercăria de pompe funebre jur-împrejurul spitalului e treabă necurată şi, dacă ar fi să judecăm puţin, ar cam trebui interzisă, tocmai de teamă de a nu demoraliza şi mai mult eventualul bolnav, venit să-ţi opereze apendicul, ajuns mort de frică la văzul unui astfel de peisaj.
Păi cum să te însănătoşeşti, când pe lângă morga spitalul ce ar trebui să te facă bine, mişună ulii ce îi îmbie pe cei din familia ta cu preţuri bune la sicrie, ca să nu mai menţionăm de ofertele complete, ofertele variate şi reducerile de 50% la cumpărarea celui de-al doilea sicriu. Bineînţeles că vor exista şi oferte în funcţie de buzunarul decedatului (de la piept sau nu...).

Probabil asta e logica cea mare, în a muta o parte din lumea de dincolo, pe lângă spital. Bolnavul să-şi poată alege singur zestrea, pentru a nu se pricopsi cu cine-ştie-ce gusturi oribile ale soră-sii...
După cum urmează, tu, ca şi viitor mort, îţi vei putea alege noua casă, în funcţie de preferinţe, cu aer condiţionat, fără aer condiţionat, prevăzută cu modele... sau simplă... căptuşită cu mătăsuri sau ornată simplu... Preţuri pentru toate buzunarele, anunţate cu luminiţe de cazino, menite să nu te lase să uiţi unde eşti şi care e scopul tău.

Aşa că, indiferent că ai fost predestinat să dai ortul sau nu, s-ar putea totuşi ca imaginea de lângă spital să-ţi schimbe părerea şi să zici: Geronimooo! Pentru că, între patru scânduri, nu mai stai pe gânduri.

În condiţiile astea, cred că mă înţelegeţi de ce mă gândesc la o schimbare de meserie, nu?
Iată cum o meserie de genul ăsta, bate la popou industria sexului.