duminică, 20 iunie 2010

Pentru sufleţelul lu' matale

E Duminică (offtopic, mă simt ca în clasa a III a, când scriam compuneri care începeau cu celebra propoziţie "e iarnă...").
Ce zi frumoasă (nu pentru ştiinţă), ce zi glorioasă, ce zi magnifică, superbă, relaxantă, adorabilă, de neînlocuit! Not.
Ciudat e că sunt de acord doar cu ultima parte, şi anume că Duminică e de neînlocuit.

Să explic şi de ce... Păi, când altcândva mai sunt toţi cetăţenii acasă (bine, în afara câtorva ghinionişti care n-au ştiut să linguşească şeful, în consecinţă azi lucrează de le sar capacele), de la mare la mic, de la prost la deştept, de la urât la frumos, de la intelectual la mârlan?

Azi... sunt toţi acasă.
Şi păzea... că într-o zi ca asta, mediile, universurile... ţarcurile se întrepătrund şi se prea poate să se lase cu scântei, pentru că mârlanii vor vrea mâncat de seminţe mult în faţa blocului, vor vrea bere gâlgâită cu sughiţături, tot în faţa blocului, şi... cireaşa de pe tort: vor vrea manele, date la maxim, eventual de undeva din apartamentul unuia, apartament cu fereastra deschisă, să se audă pâââână-n fundul pământului şi până la vecinii ăia de n-ascultă ei manele, ca să vadă şi ei ce e, domle, aia artă.

În concluzie, n-ai absolut nicio şansă, tu, ca om ce nu se trage de şireturi cu ei, să dormi liniştit într-o frumoasă zi de Duminică. Nu atât timp cât locuieşti la bloc şi împarţi habitatul cu ei.
N-o să intereseze pe nimeni că tu respecţi regulile de bun simţ şi nu-ţi dai muzica tare, pentru că ei sunt ei, sunt mulţi, uniţi şi războinici şi vor face mereu doar ce vor vrea ei, independent de normele bunului simţ.
Unde-i mulţi, puterea creşte, vorba aia...

Ce-am observat eu, de când mă tot războiesc psihologic cu personaje de genul ăsta (adică eu tac şi mă consum în interior, ei se distrează în continuare), e că există mai multe feluri de mârlani ascultători de manele. Şiiii, am mai observat că, în funcţie de mârlan, şi maneaua va suna altfel!

După cum urmează...

Mârlanul de parcare
So, acest tip de mârlan, va fi mereu vesel, va găsi mereu motive de chiuială şi de fericire. Caracteristică indubitabilă a acestui tip de mârlan e dorinţa de a transmite starea lui de fericire petrecăreaţă tuturor vecinilor nevinovaţi de la el din bloc.
Astfel, dacă te vei întâlni cu un astfel e mârlan, iar el te va recunoaşte ca fiind vecinul lui de la două uşi distanţă, te va lua de gât prieteneşte (în timp ce stă îmbrăcat în maieu tetra, cu păr la subraţ - nu maieul, ci el) şi te va invita la cea mai mare paranghelie ever inventată.
Expresii cheie: hai băi vecine, dar nu te-ai săturat mă frăţie să stai tot timpul în casă, hai cu noi, băftosule!
Vă rog să aveţi grijă! Un astfel de mârlan nu va accepta să fie refuzat astfel, în cazuri de forţă majoră, va trece la planul doi: momeşte vecinul cu un mic ş-o doză de bere d-aia bună şi ieftină!
Pe acest tip de mârlan îl vei găsi mereu poziţionat în parcarea de lângă bloc, cu întreaga lui gintă, jur împrejurul daciei cu poertierele deschise, din care se vor auzi manele de petrecere, cu iz de populară pârţâită.
Nu trebuie însă să vă îngrijoraţi. Acest tip de mârlan este cel mai puţin periculos dintre toţi.

Mârlanul de băncuţă
Ei, de tipul ăsta de mârlan, ar cam trebui să ne fie teamă, pentru că e cel mai nociv tip de mârlan datorită hormonilor ce nu stau locului şi se plimbă nestingheriţi de colo până colo prin corpul mârlanului. După cum bine cred că s-a ghicit, mârlanul de băncuţă e un mârlan tânăr, dornic de a-şi impresiona femela (o recunoaşteţi după cerceii covrig, machiajul strident auriu, şlapii cui flori mari şi colanţii pănă la genunchi).
Astfel, dacă va trece vecinul pe acolo, mărlanul de băncuţă îşi va da picioarele jos de pe băncuţă, îşi va aranja bretonul, înfoia pieptul şi va râde hăhăit în timp ce va spune " ia dă, bă, Ionică, maneaua asta mai tare, să audă şi vecinul ce-i aia muzică, bă organ sexual masculin, hă, hă, hă."
Moment în care, Ionică, dă la refuz o manea plină de trivialităţi. În secunda următoare vor începe toţi să rădă horcăit, ca şi cum ţi-au arătat ei, ţie. 
Femelele vor fi încântate de vitejia masculilor şi îi vor răsplăti cum se cuvine, dându-le acestora voie să le pipăie sânii şi frecându-şi ms-dosurile de ei şi de zona din pantaloni unde-şi ţin ei dosit creierul.
În completarea râsetelor masculine, horcăite, se vor putea auzi râsetele femelelor uşor confundabile cu behăitul de capră excitată.

Mârlanul emo
Acest tip de mârlan este cel mai ghinionist dintre toţi şi prezintă un psihic labil. bolnăvicios, cu tente sinucigaşe. El va suferi din dragoste amară şi amor ghebos şi nu se va sfii să arate asta lumii înconjurătoare. Va face rost de cea mai plângăcioasă manea existentă, în care artistul va regreta cu lacrimi de foc dispariţia iubitei (iubită ce nu a ştiut să-i aprecieze dragostea şi care l-a părăsit pentru alt manelist prost, dar cu un model mai nou de merţan),va jura pe sufletul mamei lui că viaţa fără prinţesica lui nu are rost şi se va ruga la Dumnezeu să o facă pe ingrată să realizeze că el e bărbatul ideal, trăsni-o-ar Dumnezeu, dacă nu.
În aceaşi manea se vor auzi scârţâituri de vioară duioasă, vocea manelarului tânguindu-se către ceruri şi cerând îndurare de la o soartă atâââât de crudă.
Mârlanul din poveste va asculta înlăcrimat melodia ce îi descrie atât de bine starea de spirit. O va seta pe repeat şi o va asculta la sonor maxim, până ce toată suflarea din bloc învaţă versurile pe de rost.


Mârlanul mobil
Ei, el e cu totul altă categorie de hârlete. Unul emancipat, pus la punct cu tot ce înseamnă tehnologie avansată, când vine vorba de telefonia mobilă, cu funcţii şmecheroase, muzicale, ce îi vor permite mârlanului să împartă bunătate de manea cu toţi trecătorii. 
Urmaş al mârlanului care umbla prin anii 80 cu un casetofon mare cu baterii, pe umăr, mârlanul mobil nu va ezita, de fiecare dată când se va afla într-o intersecţie, cafenea, pub sau parc să dea drumul la telefonul mobil, la sonor (fireşte) maxim, maneluţei lui preferate smiorcaită de unul cu nume de porc, sau altul cu nume de salam, ambii cu feţe de retarzi.
Şmechereala va fi maximă, dacă în acel timp va trece pe lângă el o gagică bună-bună rău care să observe ritualurile de împerechere ale animalului.
Acest tip de manea, va lăuda fraţii, cumnaţii, castelul şi valoarea.






Vă doresc o Duminică liniştită!

30 de comentarii:

  1. sa ma fereasca sfantu de marlani... (dar nu de don'soara din imagine :D )

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Oficial, duminica e ziua marlanilor :D Foarte bine caracterizati :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Black Angel,
    Hai mai, asa femeie vrei tu? :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Alexandra,
    Da, clar. Pai azi, e ziua lor de chindie.

    RăspundețiȘtergere
  5. =)) M-ai dat gata! Din fericire (sau din pacate, depinde de perspectiva) nu am ascultat atatea manele (banuiesc ca si tu o faci fortat, nu din placere) incat sa pot sa analizez care-s alea tanguitoare si care nu-s. Si nici nu am vecini care sa dea manelele la maximum, pentru ca sa auda tot blocul. Eu ma lovesc doar de marlani care se plimba pe strada sau urca in autobuz cu manele pe speakerul telefonului. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Lexa,
    Ma gandesc ca, asa prin comparatie cu mine, trebuie sa fii o fericita. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu stiu daca ar trebui sa rad sau sa plang...

    RăspundețiȘtergere
  8. Fiecare dintre vremurile generatiilor insiruite isi are specia proprie de marlan.
    Eu am cunoscut "marlanul cu basca", "marlanul activist", "marlanul depeshist"...
    Defapt, marlanul transcede timpul....

    RăspundețiȘtergere
  9. VitualKid,
    Pai, cam astia se perinda in vremuri de urgie.

    RăspundețiȘtergere
  10. "Tara noastra-i tara noastra, dulce pasare maiastra!" :D

    Nu ai ce sa-i faci, desi de multe ori ai vrea sa faci cum zice @S...

    RăspundețiȘtergere
  11. "Hai mai, asa femeie vrei tu? :)) "

    doamne fereste! ziceam si eu.... sa ma aflu in discutie!
    "sa ma fereasca sfantu de marlani... (dar nu de don'soara din imagine"
    pt ca de marlani nu stiu sa ma feresc..... dar de ea stiu.. in plus, nu e nevoie sa ma feresc eu..pt ca se fereste ea de mine!(garantat 100%)

    RăspundețiȘtergere
  12. Tony,
    Din pacate, da. Nu ai ce sa ii faci...

    RăspundețiȘtergere
  13. Black Angel,
    Asa zic si eu. Ar prefera, cel mai probabil unul plin de burti, lanturi de haur si dotan cu un mertan bengos :D

    RăspundețiȘtergere
  14. :-) :-) :-) :-)

    Tare de tot, am râs cu lacrimi...câta profunzime, sa imparti mârlanii in atâtea categorii...Eu stau in Dristor, din fericire zona mea s-a mai decolorat in ultimii ani, dar pe la inceputul deceniului era jale, aproape ca nu exista sâmbata sau duminica (ori sâmbata SI duminica) in care sa nu se faca o nunta / botez sau ceva "de gen" in fata blocului, cu manele puse la statia de amplificare, sa nu care cumva sa existe vreun cetatean de-a lungul / latul cartierului care sa nu se bucure...

    In rest, ce rost are sa te consumi? Tu te imbolnavesti si manelistul se distreaza. Procedeaza cum procedezi si cu calculatorul când ceva nu-ti convine: cancel, cancel, cancel....

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu as mai adauga marlanul ciung! Acest tip de marlan locuieste preponderent la bloc, obligatoriu deasupra apartamentului tau! Din 10 in 10 minute ii cad tot felul de obiecte din mana. Greutatea lor variaza strict (pardon de expresie!) intre 5 si 15 kg. Pana acum nu s-a reusit imblanzirea lui...

    RăspundețiȘtergere
  16. Sunt la prima intalnire vcu gandurile tale..mi-a placut si cu siguranta voi reveni!O zi frumoasa iti doresc din Targul Iesilor!

    RăspundețiȘtergere
  17. Dragos,
    La un moment dat, am scris o postare si despre nuntile marlanilor :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Simion Cristian,
    As fi adaugat si eu eu mai multi, dar am preferat sa ii categorisesc dupa muzica :D
    Oricum, sa stii ca ala de care zici tu, este, este!

    RăspundețiȘtergere
  19. elite,
    Sa fie! Aceleasi urari de bine intoarse :)
    Sa mai revii, ai usa deschisa :)

    RăspundețiȘtergere
  20. mancatorii de seminte ragaind a shaorma si cu berea langa ei.e cultura urbana de bloc comunist.foarte tare descrierea marlanilor:))

    RăspundețiȘtergere
  21. Likar,
    Pai, ei se cam descriu singuri, everyday :))
    Tot ce am facut eu, a fost sa pun totul "pe hartie".

    RăspundețiȘtergere
  22. feriţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia spitalelor... nu, nu e o ameninţare, ci un fel de... nu ştiu, epilog; feriţi-vă de bacteria manaelys maenaelisys, altfel ajungeţi în spital, ceva de genu'; umoristic articol, good job; new blog:P:)

    RăspundețiȘtergere
  23. licarireauneiclipedefericire,
    Da, uite că are şi religia rostul ei, măcar la a ne da citate bune.
    Cât despre bacterie, unii avem imunitate :D

    Bine ai venit, data viitoare iti voi spune bine ai revenit ;)

    RăspundețiȘtergere
  24. mulţumesc, scuze că nu prea comentez, dar nu tot timpul ştiu ce să spun, Florin Buzdugan aici:)

    RăspundețiȘtergere
  25. Florin,
    Stai linistit. Important e ca ma citesti.

    RăspundețiȘtergere
  26. „Era duminică, iar noi ne aflam în grădina bunicii, printre triluri încântătoare de păsărici , păsărele - mă scuzați. bunicul era încântat să ne vadă alergând după miei, fluturi - iar am greșit:D, el făcând un căluț de lemn pentru surioara Maria.”

    uite cum zboară imaginația... țăranul poet român :))

    RăspundețiȘtergere
  27. Începe să imi fie dor de mârlanul veritabil care se găsea pe vremea mea. Mârlanul care mirosea lejer a ceapă, cel care mânca un căţel de usturoi si îţi spunea că tocmai ce a venit de la grătar, de aia pute a mujdei. Pe vremea mea mârlanii aveau râgâituri discrete , de salon, şi scuipau cojile de seminţe cu distincţia unui dictator umanoid din Burkina Faso. Cu câtă distincţie purta la nuntă costumul şi cămaşa crem deschis mârlanul veritabil. Şi ce mesaj sublim transmiteau subţioarele lui:"Mai aştept până se ieftineşte deodorantul." Mirosul ăla te izbea cu îndrăzneala opiniilor. Aşa că fac un apel : Salvaţi mârlanul veritabil ! Nu trebuie ca el să devină veriga lipsă. Dispariţia lui s-ar putea să dezechilibreze planeta. În fine, poate sunt eu prea bătrân...

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!