joi, 24 iunie 2010

Feel good Inc.

Iniţial vroiam să postez fotografie, nu conta ce... mă trezisem cu imboldul ăsta, însă...
Ce e cel mai frumos e că, pentru momentele cu adevărat top cinci ca însemnătate (în ceea ce mă priveşte) nu am câte o fotografie ca şi corespondent.
Cel puţin nu pe vreun suport, fie el digital, sau analog. Cele mai frumoase fotografii se află în mintea mea, iar acolo se păstrează mai bine decât pe orice film sau carduleţ, imagini pe care nu le-aş printa niciodată, tocmai pentru că aşa amintiri nu se împart. Aşa amintiri se ţin pentru sine şi se preţuiesc.Amintiri care se plasează în timpuri de demult, atât de de mult, încât implică persoane care nu mai există ca şi corp fizic, sau, amintiri recente, când zâmbetul ei este cel mai frumos din lume, iar gândul celui mai bun prieten devine şi al meu.

Câteodata ne trebuie atât de puţin ca să fim fericiţi, iar alteori nu ne mulţumeşte nici măcar dacă am primi cadou o insulă pustie (later edit: pe mine m-ar mulţumi asta, pentru că aş fugi acolo, aş învăţa să mă caţăr în bananieri şi palmieri şi m-aş redenumi Jane).
Nu am descoperit încă motivul pentru care firea umană e atât de labilă, când vine vorba de motivele pentru care ar trebui să existe fericirea. Probabil descoperirea asta ar trebui să o facă cineva total neimplicat, cu sânge rece, cineva care nu pune suflet, ci doar creier.
Pentru mine lucrurile astea au fost mereu imposibile, pentru că, oricât de dură şi de intangibilă am părut pe afară, nu am reuşit niciodată să fiu cold fish. Nu ştiu exact dacă lucrul ăsta e un blestem, sau o binecuvântare.

Unde vroiam să ajung. Am găsit întâmplător, ieri, melodia asta. Deşi îmi plac destul de mult Şuie Paparude, da, abia acum am auzit melodia.
Mi-a dat o stare de bine... iar acum am să o împart. Nu pentru că aş avea o inimă foarte mare, dar, merg pe principiul: cu cât mai puţini oameni nervoşi, cu atât mai puţine posibilităţi de a mă nimeri eu prin preajma unuia care tocmai îşi varsă nervii.

17 comentarii:

  1. Mersi, pentru ca putin din starea ta de bine a ajuns si la mine :) Cat despre melodie, vara trecuta mi-a insennat multe zile :)

    P.S: Dc cumva o sa devii Jane, te rog sa ne mai trimiti din cand in cand cate o banana cu un mesaj amuzant sau o fotografie frumoasa :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandra,
    Aşa de veche e piesa? My gosh, chiar sunt depăşită :D
    Starea e indusă, dar I am my own God.

    Cât despre banana din pom, o fac RSS şi ajunge mintenaş!

    RăspundețiȘtergere
  3. Luni, marti, miercuri- nu conteaza cat..
    O insula ? Cred ca dupa o vreme, ti-ar fi dor si-ar vrea din nou acasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Luni, marti, miercuri..nu conteaza cat.
    O insula? Poate.
    Dupa o vreme, ti-ar fi dor, si-ai vrea acasa,cu cartiele, visele , florile , bunele si relele..

    RăspundețiȘtergere
  5. INCERTITUDINI,
    Poate, nu zic nu... Dar tare mult aş vrea să am ocazia să ajung să-mi fie dor :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, melodia e un pic mai veche, insa tot faina ramane! :D

    In ceea ce priveste cu fotografia, incepand ceva iti descoperi si alte talente. Blogul tau a ajuns cat se poate de bine si imbinand articolele fotografice cu cele literare :).

    RăspundețiȘtergere
  7. Tony,
    Mulţumesc, însă aici nu e vorba de descoperiri noi, ci doar de îmbinarea animitor chestii.
    Cât despre melodie, iată care sunt efectele faptului că nu mă uit la televizor :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu-ti face griji,Romania va ajunge in scurt timp o insula,vei avea si tu bucatica ta de plaja,numai cu soarele va fi insa o problema...

    Melodia e perfecta pentru cineva care tocmai si-a inceput ziua :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Andreihappyday,
    N-ai înţeles, eu vreau insula mea, în care eu sunt primar, preşedinte, Udrea şi cetăţean. Eu nu plătesc impozite, eu îmi trimit somaţii acasă. De astea.
    Iar soarele îl rezolv. Stau la umbra celui mai falnic cocotier.

    RăspundețiȘtergere
  10. "Câteodata ne trebuie atât de puţin ca să fim fericiţi, iar alteori nu ne mulţumeşte nici măcar dacă am primi cadou o insulă pustie". Perfect adevarat!

    Ei hai...nu-mi spune ca te poti catara intr-un bananier...am vazut câtiva bananieri in poze si mi-e greu sa cred ca cineva poate urca in ei fara probleme majore. Si nu cred ca fericirea poate fi definita si descoperita doar pe baza de creier. In primul rând ca "fericirea" nu poate fi definita exact in acelasi mod pentru toate persoanele. In al doilea rând, dupa cum bine ai spus, variaza si in cazul aceleiasi persoane. Asa ca, daca vrei cu adevarat sa-ti prinzi urechile intr-o problema, ai gasit calea!

    RăspundețiȘtergere
  11. Dragos,
    Fireste ca depinde de fiecare persoana in parte. Nu poti face fericit, de exemplu, un manelist, ducandu-l la un concert cu Manowar, sau un barbat gay, dandu-i cadou de ziua lui o revista erotica plina de nuduri feminine.
    In bananier te urci, daca faci antrenamente. Totul e posibil, atat timp cat e vointa si creier suficient cat sa vezi dincolo de marginile cutiei.

    RăspundețiȘtergere
  12. ...eu - Tarzan... și vreau insula mea :P

    RăspundețiȘtergere
  13. Sky,
    Pe tine te primesc pe insula mea :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Melodia e frumoasa! Mie imi place mult de prin anul 1 de facultate, de cand am descoperit-o!

    Cat despre insula...:) eu te apreciez pt dorinta asta, eu nu as putea sa stau pe o insula!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Monica,
    Probabil că nici eu n-aş suporta mai mult de un an, dar, o vacanţă departe nu mi-ar strica

    RăspundețiȘtergere
  16. "interesant e cum blestemul e masculin, iar binecuvântearea e feminin "

    nu... blestemul e neutru!...nu e masculin din cauza pluralului...doua(feminin) ;) deci e de rau.

    si eu vreau pe insula!!dar nici cu Jane.. si nici cu Tarzan; cu ea ...:D
    ziua mea e peste o saptamana si ceva ,nu e azi..

    nu am auzit niciodata melodia asta, dar nu e rea :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Black Angel,
    Asa e. My bad. Neatentia bat-o vina.
    Multumesc, ochi dibace!
    Melodia nici eu nu o mai auzisem pana ieri.

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!