vineri, 11 iunie 2010

Dă-te mai încolo

Cu cât trăiesc mai mult, cu cât experimentez mai multe, cu atât îmi doresc mai tare să mă fi născut cu vreo câteva sute de ani în urmă, cel puţin.
Pe vremea când erau mai puţini oameni. Pe vremea când aveai unde să fugi, atunci când te simţeai asediat de curiozitatea şi de nesimţirea cuiva.

Pentru că, astăzi, e cu neputinţă să faci asta.
Într-o lume înghesuită, în care, fiecare simte pielea celuilalt lipită de a lui, mă mir că nu ne transformăm într-un organism mare şi gelatinos, cu un singur creier.

Să dau un exemplu cât se poate de real şi cât se poate de recent.
Mă plimbam astăzi cu un bun prieten. Odată ajunşi pe faleza Dunării, am decis să luăm loc pe o bancă. Faptul că toate băncile erau deja ocupate e uşor de anticipat şi nu despre asta vreau să vorbesc.
Ci despre faptul că, la un moment dat, trece pe lângă noi un puşti cu obezitate morbidă, ce se chinuia din greu să pedaleze o bicicletă.
Impactul lui asupra gloatei a fost de nestăpânit: priviri întoarse, remarci spuse pe o şoaptă menită să fie auzită de puşti, grimase oripilate.

E absolut normal ca un puşti de genul ăsta, care iese din sferele normalului, să fie observat, însă, stau şi mă întreb, de ce trebuie să se reacţioneze cu atâta răutate?
Să zicem că genul ăsta de răutate nu e nou, însăăă...
Unde să meargă puştiul ăla cu bicicleta fără să îi fie amintit că e gras? Un loc numai al lui, unde să nu dea de cârcotitori...
Pentru că, oriunde ar merge, cu siguranţă va întâlni alţi şi alţi oameni care nu-şi văd şobolanii din curţile lor.
Nu va exista un singur loc în oraşul ăsta, în care puştiul se va putea refugia.
Aşa cum nu va exista niciun loc în oraşul ăsta în care orice om ce are nevoie de linişte, să poată merge.
 Puştiul e doar un exemplu care mi-a sărit mie în atenţie astăzi, un simbol, dacă vreţi.

De foarte multe ori am simţit nevoia să ies de una singură, să nu fiu întrebată nimic, să nu fiu atinsă pe mână "din greşeală", să nu aud muzica pusă tare pe telefonul individului ce trece prin preajmă.
Cam tot de atâtea ori, m-am lovit de un epic fail.

Nu ştiu despre alte oraşe (ori îi las pe alţii să se pronunţe), dar în Galaţi nu ai unde să fii doar tu cu tine..
Nu poţi să stai fain frumos pe malul Dunării, fără să vină vreun ins să se holbeze la tine, sau în cazurile extreme chiar să considere că e dreptul lui să intre în vorbă cu tine şi tot dreptul lui ca tu să-i răspunzi.

Astfel, inevitabil, odată cu sentimentul de claustrare, apare dorinţa nestăvilită de a te căţăra pe-un munte.
Asta până îţi aminteşti că nu există locşor din ţara asta care să nu fie marcat de către cineva, munte cumpărat de vreun boier, sau revendicat de vreun urmaş... că vorba aia, e plin de gărduţe şi marcaje peste tot prin munţi...

Trist sau deja tragic, dar mie toată povestea asta îmi seamănă cu imaginea găinilor de la bunica, în momentul când au fost invadate de căpuşe, pielea săracelor zburătăcee fiind de-a dreptul înegrită de la coloniile de căpuşe.
Atunci, am ajutat-o pe bunica să scape găinile de paraziţi, omorând căpuşele cu unghia. Metoda ce mi s-a părut scârboasă la început, s-a dovedit a fi extrem de eficientă, iar pielea găinilor a respirat iar.

Vinde cineva "pământ" pe Lună?
Ah, stai! Că şi acolo s-au abonat cam mulţi!

36 de comentarii:

  1. Mda. Cam aceleasi stari le traiesc si eu. Suntem prea multi. Nu exista decât doua posibilitati: te revolti pâna te imbolnavesti de nervi sau accepti evidenta si incerci sa gasesti o modalitate calma de a rezolva situatia cu tine insuti (ma rog, insati). Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu totii cautam singuratatea, intimitatea.. Cel mai simplu cred ca ar fi sa invatam sa ignoram tot ce se intampla in jurul nostru. Sa ne uitam la noi si sa ii lasam pe ceilalti in treaba lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmmm...nu cred ca exista vreun loc in care sa putem sta linistiti, fara priviri indiscrete, intrebari sau alte tertipuri. Cred ca aceeasi situatie este peste tot. Poate doar la 3 dimineata cand mai toata lumea doarme :D Mai bine, hai pe Marte :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragos,
    Oricum ai privi lucrurile, tot nu e bine. Daca incerci sa te impaci cu idee, functioneaza pana la primul idiot care incearca sa-ti invadeza intimitatea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mita,
    Chestia functioneaza doar in scris, in practica mai greu... din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Alexandra,
    Oriunde stii tu ca e pustiu, sau macar cativa oameni faini, DOAR CATIVA, count me in!

    RăspundețiȘtergere
  7. :) Cu mult drag o sa te anunt cand gasesc acest loc :) Sper ca foarte curand :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Alexandra,
    Da da! Uite ca vine canicula si e musai!

    RăspundețiȘtergere
  9. se vede ca nu va duceti la biserica! =)) zice popa ca singurul loc unde omul isi gaseste linistea si odihna e la cimitir! =))

    si pe mine ma scoate din sarite astia ce nu au nimic de facut!! Mai ales ca eu simt cand e unu care ma priveste!
    sper ca in paradis sa fie mai multa liniste!
    acasa stau cel mai bine, nu ma deranjeaza nimeni, fac ce vreau, stau si dezbracat.. :D :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Black Angel,
    N-avea grija ca si la cimitir se baga cate 2-3 in groapa.
    Ai grija sa nu lasi vizorul deschis, sau stiu eu, gaura cheii descoperita... ;-??

    RăspundețiȘtergere
  11. oooooo ma faci sa imi construiesc bunker!???

    nu imi fac probleme... de obicei ma atrag locurile secrete.... gasesc eu locul potrivit pt mine!

    RăspundețiȘtergere
  12. Black Angel,
    Bunkerul cred ca e ok. Si eu imi doresc unul de cand eram mica, doar ca Mos Craciun nu ma place foarte tare, si mi-a dat mereu cate o Barbie...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ceea ce cauti tu nu exista. Singurul loc in care poti spera sa ai momente de liniste sunt in propria minte, daca ai puterea sa le gasesti, si, foarte important, daca acest tip de exercitiu nu te poate aduce in pragul alienarii.

    In opinia mea, paradoxul cel mai mare legat de viata este acela ca desi ajungem sa traim in stive, stive, totusi, ne nastem, traim si murim SINGURI.

    In timpul in care am scris aceste randuri, m-am aflat si eu, cu mintea, pe una dintre bancile de pe faleza din Galati. Mie imi este dor de acel loc.

    RăspundețiȘtergere
  14. VirtualKid,
    Eventual o Matrice pentru fiecare, constuita dupa bunul plac al fiecaruia, cred ca ar fi solutia ideala. Oricum, corpul reactioneaza intocmai mintii care il ghideaza...

    Offtopic hodoronc-tronc: au schimbat bancile de pe faleza.

    RăspundețiȘtergere
  15. Textul tau contine o doza serioasa de tragic.
    Tocmai ii spuneam cuiva , de dimineata ca, undeva, intr-un poem- uite chiar n-am verificat daca este' Vanatorul din Alpi', Schiller spune ca ' pe pamant si sub soare este loc pentru toti'.
    Poate ca multi realizeaza in plan teoretic lucrul asta, dar nu-l aplica in plan real. De ce? Din cauza lipsei de educatie.
    Suntem diferiti. Dar suntem oameni. De ce ne vom fi dorind toti , in anumite momente , acelasi lucru?
    De ce sa strambam din nas la vederea suferentei, cand, in orice moment oricui i se poate intampla orice?
    Suntem deficitari la educatie, chiar daca ne declaram ortodocsi cei mai multi. Cam fara acoperire in atitudine.

    O zi linistita, la umbra!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gina,
    Da, lipsa de educatie e marea buba... E, intr-adevarloc pentru toata lumea, insa lipsa de educatie ne face mult mai inghesuiti decat ar trebui sa fim...

    RăspundețiȘtergere
  17. Idee: Cumperi o barca gonflabila de la real, te sui in barca si te plimbi pe Dunare, SINGURA!
    Cu siguranta nu te va mai deranja nimei :P
    In ziua de azi cele mai ok locuri pentru o plimbare solitara mi se par cimitirele, acolo rar se va intampla sa te deranjeze cineva! ...hmm cred ca o sa zici ca-s nebuna :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Iulia,
    Pe Dunare misuna multi pescari.
    Iar de nebuna, nu te cred. Ma cunosti mai bine de atat :D

    RăspundețiȘtergere
  19. Stim noi doua ce stim! Hugs :P

    RăspundețiȘtergere
  20. Adevarat ca de multe ori simti nevoia de liniste, poate simti nevoia sa fi inconjurat de multi oameni dar sa iti doresti ca ei sa nu te observe, sa te lase sa-ti traiesti propria existenta asa cum este ea, naturala, nu ferita de rautatile din jur. Mi s-a intamplat si mie ceva asemanator acum un an, eu fiind din Brasov, as mai avea cateva locuri unde sa ma refugiez insa.. in sufletul si in mintea ta trebuie sa existe propriul tau loc de liniste, unde te poti refugia ori de cate ori simti nevoia si oriunde te-ai afla fizic. Daca l-ai gasit deja.. pastreaza-l bine caci este numai al tau! ;)

    RăspundețiȘtergere
  21. Raluca,
    La voi e cu totul altceva... pentru ca pe acolo chiar mai sunt locuri unde sa nu te bazaie nimeni.
    Cat despre locul ala frumos din mintea fiecaruia, da, il am, probabil il au multi, dar vezi tu, nimic nu poate inlocui, din punct de vedere fizic, ceva real... palpabil.

    RăspundețiȘtergere
  22. @ keltghost, as putea spune ca pe undeva e vorba si de atitudine...am cunoscut o fata cu ceva vreme in urma...1,58 inaltime...52 kilograme...stateau smirna barbatii in fata ei...pur si simplu nu puteai sa treci de privirea pe care ti-o arunca (bine, ce-i drept avea doi dan in kyokushinkai)...dar când era in toane bune era si cea mai adorabila fata....Iar baiatul ala de care zici, pe bicicleta...imi pare rau de el....dar ce-l impiedica sa-si puna niste casti in urechi, in cazul in care-l deranjeaza behaiala altora?

    RăspundețiȘtergere
  23. Dragos,
    Ce zici tu, merge de vreo cateva ori, dar, la un moment dat, ti se acreste si de atata muzica la casti. Cred...

    RăspundețiȘtergere
  24. @ keltghost, e adevarat ca ti se acreste de casti (desi parca nici tu nu le-ai lasat din urechi nici macar in poza :-) ), dar pâna atunci deja slabeste si n-o sa mai aiba lumea de ce sa râda de el...

    RăspundețiȘtergere
  25. Dragos,
    Obezitatea lui nu cred ca tinea de vointa lui de a renunta la ciocolata, ci, dupa cum arata, clar e ceva de ordin medical...
    Dar, cum am zis, el e doar un simbol.

    Cat despre castile din urechile mele, da, de cele mai multe ori ele sunt acolo, insa motivul e cat se poate de simplu: sunt melomana. :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Pe miriște ne mutăm :)) . Ai dreptate tu... Eu încă găsesc un loc doar al meu, dacă mă duc în parc la ora 15 - e pustiu...
    Și m-am gândit la o chestie.. cum toți se mută pe Marte(deja nu mai sufăr melodia), rămânem noi două pe Pământ, că nu putem noi produce atâta poluare, nu? :D

    RăspundețiȘtergere
  27. Ada,
    As face cheta sa-i ajut sa plece :))

    RăspundețiȘtergere
  28. Și eu... Facem și reclamă... cică mă pricep :))

    RăspundețiȘtergere
  29. Poti oricand sa te asezi in mijlocul orasului tau si sa strigi EXTRA EXTRA read all about it :D

    RăspundețiȘtergere
  30. Am vazut ca scri Iulia,ca-n cimitire,din pacate nici acolo nu mai e sigur.Obisnuiesc sa merg saptamanal sau cel mult la doua saptamani la mormantul bunicilor,credeti-ma,nici acolo nu mai e ce a fost si v-ati dori sa aveti urechile astupate cu ceva.
    Cimitirul e la sat,asa ca nu-i nicio diferenta.
    De mult spun: cred ca e mult mai bine in jungla.In cea adevarata,nu in asta de zi cu zi.
    Deci,in jungla o sa ma gasesti.Daca vrei te iau cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  31. Oriunde e liniste, Fetita Junglei...:)

    RăspundețiȘtergere
  32. Mda... liniștea mult dorită se obține cu o indiferență controlată. Însă nici unul dintre noi nu este Ogami Itto din "Lone wolf and cub". Din păcate, nu-i chiar simplu.
    Oamenii se uitau strâmb până și la noi, care stateam pe bancă. Concluzia : oamenii sunt niște stâmbi. Mă rog... cei mai mulți dintre ei.

    RăspundețiȘtergere
  33. S,
    Oricum suntem doi frumosi, iar ei sunt multi si urati :))

    RăspundețiȘtergere
  34. Si mie mi se intampla pe strada astfel de chestii, dar incerc sa nu le pun la suflet. E de admirat pustiul pentru ca face miscare, fie ea si pe bicicleta (e tot un sport). Din pacate, eu nu stiu sa merg pe bicicleta (dar am acasa una eliptica, pe care am inceput exercitiile).

    Lumea e rea, nu ai cum sa o schimbi. Doar sa o ignori. Un stres in minus.

    RăspundețiȘtergere
  35. Lexa,
    Mersul pe bicicleta se invata! Si, odata cu asta, nu se mai uita! :)

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!