Cu toate astea, mulţi ar spune: bine că a venit odată şi căldura. Parţial înclin să dau din cap cum că sunt de acord cu ei, însă, odată cu mult aşteptata căldură, te îmbolnăveşti de agorafobie. Mai ales dacă ai proasta inspiraţie să locuieşti în Galaţi şi să vrei să te agiţi puţin pe faleza Dunării.
Problema e că, mult prea multă lume aşteaptă primăvara. Zic eu.
Faleza gălăţeană arăta ca un Tokyo manelizat, scuipător de coji de seminţe.
Un amalgam biciclistic în contradicţie cu populaţia de babe, ieşită la plajă, fiecare de mânuţă cu câte unul mic, entuziasmat şi ţipăcios.
Într-o dumnică de genul ăsta, clar nu te încarci cu niciun fel de energie solară, ci cu un munte de draci. Cu puţin noroc, poate te alegi şi cu portiera ţăranului în nas, ţăran ce nu s-a asigurat că vine cineva din spate.
Cu toate astea, am făcut două fotografii. Pentru că atât m-a ţinut bateria.
Duse sunt zilele când mă bucuram de liniştea polară...
Cele două fotografii:
eh... primavara are si farmecul ei! ;)
RăspundețiȘtergereTe invit in gradina mea plina de flori mirositoare! Jur ca-ti va placea! ;)
Poza nr 2 mi-a placut la nebunie!!
Vin cu o singură condiţie: să nu ai pe acolo babe, seminţe sau copii urlători.
RăspundețiȘtergerePrimăvara, da are farmecul ei, dacă o priveşti de la geamul casei tale. :))
sunt f frumoase pozele, a doua e geniala:)
RăspundețiȘtergereIhm, mulţumesc, Monica. :)
RăspundețiȘtergereTi-as sugera sa incerci sa faci un exercitiu de imaginatie.
RăspundețiȘtergereTraiesti treizeci de ani in Galati. Alti zece, relativ, departe. Ai da dovada de aceeasi intoleranta.
Pot sa-ti spun ca oamenii nu difera, indiferent de locatie. Si de buna calitate, si de proasta calitate, in proportii egale. Asta, indiferent de varsta, sex, nationalitate, confesiune, etc...
A doua fotografie este foarte reusita. Iti cer permisiunea de a o folosi.
Ti-as sugera sa incerci sa faci un exercitiu de imaginatie.
RăspundețiȘtergereTraiesti treizeci de ani in Galati. Alti zece, relativ, departe. Ai da dovada de aceeasi intoleranta.
Pot sa-ti spun ca oamenii nu difera, indiferent de locatie. Si de buna calitate, si de proasta calitate, in proportii egale. Asta, indiferent de varsta, sex, nationalitate, confesiune, etc...
A doua fotografie este foarte reusita. Iti cer permisiunea de a o folosi.
Exerciţii de imaginaţie fac zilnic.
RăspundețiȘtergereDe câta intoleranţă dispun cred că eu ştiu cel mai bine şi în ce condiţii.
Pentru ce îţi trebuieşte fotografia?
Principalul motiv pentru care am hotarat sa ma apuc de blogarie este acela ca mi se pare un instrument folositor pentru a da o educatie fiului meu.
RăspundețiȘtergereFolosesc aceasta poarta deschisa pentru a stimula conversatia cu el. Asa invatam cel mai repede. Iar pe blog, pastram ideile principale, ca sa putem sa facem mai usor... recapitularile.
Putem sa traim si fara sa o ducem pe blogul nostru, insa, ne-ar fi mai usor daca ar deveni si a noastra!
Nu ştiu dacă internetul e chiar un bun instrument pentru educaţie, dar eşti de apreciat că încerci totuşi să comunici cu fiul tău.
RăspundețiȘtergereE o metodă inovativă.
Putem sa traim si fara sa o ducem pe blogul nostru, insa, ne-ar fi mai usor daca ar deveni si a noastra! - te refereai la fotografie?
da!
RăspundețiȘtergereca orice om strangator, ne place sa avem lucrul nostru. Vreau sa o folosesc intr-o viitoare postare, la lectia despre vapoarele din Galati.
Menţionezi în postare că e fotografia mea, and you got a deal :)
RăspundețiȘtergereprintre altele, incerc sa-mi invat copilul sa fie "elegant in gandire si exprimare"
RăspundețiȘtergereobisnuim sa precizam de unde "furam".
Foarte frumos din partea ta :)
RăspundețiȘtergereAi să ai un copil pe cinste, în cazul ăsta. :)
Erata: copilul il am, deja! Da, este frumos si cald ca ochii tai.
RăspundețiȘtergereErata e de partea mea.
RăspundețiȘtergereAr fi trebuit ca exprimarea mea să sune ceva de genul: ai să faci un om pe cinste din el.
numai timpul sa-mi ajunga!
RăspundețiȘtergereTimp e, voinţa cred că e cea mai importantă.
RăspundețiȘtergerechiar daca am sa ma repet, nu stim niciodata cat timp mai avem.
RăspundețiȘtergereavem doar indicii, uneori.
si atunci intram in panica!
Cam greu cu panica.
RăspundețiȘtergereE cu două tăişuri.
Ori te face să iei decizia care trebuie, ori să strici mai rău lucrurile.
Gneralizând puţin.
frica face parte din chimia echilibrului.
RăspundețiȘtergerealtfel, am fi niste inconstienti, pasibili de a sfarsi, lamentabil si devreme, intr-un sant al destinului.
nu ne sperie panica, ea ne ajuta sa nu ne ratacim.
Recunosc peisajul ( şi fotografiat, şi descris). Împărţim aceeaşi faleză şi aceiaşi scuipători de seminţe. Din nefericire...
RăspundețiȘtergereVirtualkid: e frumos aşa optimist cum eşti.
RăspundețiȘtergereAdi Vera: Chiar că din nefericire...
M-am plimbat si eu in parculetul din centrul orasului Baia Mare, e plin pe jos, pe sub banci, de coji de seminte (de floarea-soarelui)... Si culmea, ca langa cele mai multe banci exista cosuri de gunoi! Imi vine sa-i strang de gat pe taranoii inculti care scuipa cojile! Oare nu vom scapa niciodata de ei? Rusinea societatii!
RăspundețiȘtergereAlexandra, ca la noi la nimenea :))
RăspundețiȘtergere