duminică, 21 martie 2010

Linişte, pace, copii gălăgioşi şi agorafobie

Prima zi de soare, frumos şi cald. Prima zi de role cu care nu ştiu să merg, decât cu genunchii îndoiţi. Prima zi de plimbat cu bicicleta... în visele mele... pentru că în realitate, bicicleta mea are roţile desumflate.
Cu toate astea, mulţi ar spune: bine că a venit odată şi căldura. Parţial înclin să dau din cap cum că sunt de acord cu ei, însă, odată cu mult aşteptata căldură, te îmbolnăveşti de agorafobie. Mai ales dacă ai proasta inspiraţie să locuieşti în Galaţi şi să vrei să te agiţi puţin pe faleza Dunării.
Problema e că, mult prea multă lume aşteaptă primăvara. Zic eu.
Faleza gălăţeană arăta ca un Tokyo manelizat, scuipător de coji de seminţe.
Un amalgam biciclistic în contradicţie cu populaţia de babe, ieşită la plajă, fiecare de mânuţă cu câte unul mic, entuziasmat şi ţipăcios.

Într-o dumnică de genul ăsta, clar nu te încarci cu niciun fel de energie solară, ci cu un munte de draci. Cu puţin noroc, poate te alegi şi cu portiera ţăranului în nas, ţăran ce nu s-a asigurat că vine cineva din spate.

Cu toate astea, am făcut două fotografii. Pentru că atât m-a ţinut bateria.
Duse sunt zilele când mă bucuram de liniştea polară...

Cele două fotografii:

24 de comentarii:

  1. eh... primavara are si farmecul ei! ;)
    Te invit in gradina mea plina de flori mirositoare! Jur ca-ti va placea! ;)

    Poza nr 2 mi-a placut la nebunie!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vin cu o singură condiţie: să nu ai pe acolo babe, seminţe sau copii urlători.

    Primăvara, da are farmecul ei, dacă o priveşti de la geamul casei tale. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. sunt f frumoase pozele, a doua e geniala:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ti-as sugera sa incerci sa faci un exercitiu de imaginatie.
    Traiesti treizeci de ani in Galati. Alti zece, relativ, departe. Ai da dovada de aceeasi intoleranta.
    Pot sa-ti spun ca oamenii nu difera, indiferent de locatie. Si de buna calitate, si de proasta calitate, in proportii egale. Asta, indiferent de varsta, sex, nationalitate, confesiune, etc...

    A doua fotografie este foarte reusita. Iti cer permisiunea de a o folosi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ti-as sugera sa incerci sa faci un exercitiu de imaginatie.
    Traiesti treizeci de ani in Galati. Alti zece, relativ, departe. Ai da dovada de aceeasi intoleranta.
    Pot sa-ti spun ca oamenii nu difera, indiferent de locatie. Si de buna calitate, si de proasta calitate, in proportii egale. Asta, indiferent de varsta, sex, nationalitate, confesiune, etc...

    A doua fotografie este foarte reusita. Iti cer permisiunea de a o folosi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Exerciţii de imaginaţie fac zilnic.
    De câta intoleranţă dispun cred că eu ştiu cel mai bine şi în ce condiţii.

    Pentru ce îţi trebuieşte fotografia?

    RăspundețiȘtergere
  7. Principalul motiv pentru care am hotarat sa ma apuc de blogarie este acela ca mi se pare un instrument folositor pentru a da o educatie fiului meu.

    Folosesc aceasta poarta deschisa pentru a stimula conversatia cu el. Asa invatam cel mai repede. Iar pe blog, pastram ideile principale, ca sa putem sa facem mai usor... recapitularile.

    Putem sa traim si fara sa o ducem pe blogul nostru, insa, ne-ar fi mai usor daca ar deveni si a noastra!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu ştiu dacă internetul e chiar un bun instrument pentru educaţie, dar eşti de apreciat că încerci totuşi să comunici cu fiul tău.
    E o metodă inovativă.

    Putem sa traim si fara sa o ducem pe blogul nostru, insa, ne-ar fi mai usor daca ar deveni si a noastra! - te refereai la fotografie?

    RăspundețiȘtergere
  9. da!
    ca orice om strangator, ne place sa avem lucrul nostru. Vreau sa o folosesc intr-o viitoare postare, la lectia despre vapoarele din Galati.

    RăspundețiȘtergere
  10. Menţionezi în postare că e fotografia mea, and you got a deal :)

    RăspundețiȘtergere
  11. printre altele, incerc sa-mi invat copilul sa fie "elegant in gandire si exprimare"
    obisnuim sa precizam de unde "furam".

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte frumos din partea ta :)
    Ai să ai un copil pe cinste, în cazul ăsta. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Erata: copilul il am, deja! Da, este frumos si cald ca ochii tai.

    RăspundețiȘtergere
  14. Erata e de partea mea.
    Ar fi trebuit ca exprimarea mea să sune ceva de genul: ai să faci un om pe cinste din el.

    RăspundețiȘtergere
  15. Timp e, voinţa cred că e cea mai importantă.

    RăspundețiȘtergere
  16. chiar daca am sa ma repet, nu stim niciodata cat timp mai avem.
    avem doar indicii, uneori.
    si atunci intram in panica!

    RăspundețiȘtergere
  17. Cam greu cu panica.
    E cu două tăişuri.
    Ori te face să iei decizia care trebuie, ori să strici mai rău lucrurile.
    Gneralizând puţin.

    RăspundețiȘtergere
  18. frica face parte din chimia echilibrului.
    altfel, am fi niste inconstienti, pasibili de a sfarsi, lamentabil si devreme, intr-un sant al destinului.
    nu ne sperie panica, ea ne ajuta sa nu ne ratacim.

    RăspundețiȘtergere
  19. Recunosc peisajul ( şi fotografiat, şi descris). Împărţim aceeaşi faleză şi aceiaşi scuipători de seminţe. Din nefericire...

    RăspundețiȘtergere
  20. Virtualkid: e frumos aşa optimist cum eşti.

    Adi Vera: Chiar că din nefericire...

    RăspundețiȘtergere
  21. M-am plimbat si eu in parculetul din centrul orasului Baia Mare, e plin pe jos, pe sub banci, de coji de seminte (de floarea-soarelui)... Si culmea, ca langa cele mai multe banci exista cosuri de gunoi! Imi vine sa-i strang de gat pe taranoii inculti care scuipa cojile! Oare nu vom scapa niciodata de ei? Rusinea societatii!

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!