sâmbătă, 13 martie 2010

6 probleme existenţiale

Deşi am făcut mare tamtam cum că nu mai vreau lepşe, că nu-mi plac, c-o fi, c-o păţi, ce-oi mai fi zis eu pe-acolo, iată că mai fur o leapşă de la Ana M. Călin, de pe blog.

1. Trăieşte fără să te abţii de la nimic!
Nu ştiu cum o fi pentru alţii, dar în cazul meu, voinţa e sinonim absolut cu necesitatea, iar necesităţile nu trebuiesc, sub nicio formă neglijate. De ce ai trăi ca un pustnic? Ca după o medie de viaţă de 50-60 ani să... mori?

2. Râzi.

Deşi, în mod normal, ar trebui să zic ceva de genul: râzi din toate prostiile că e sănătos, tot ce îmi vine acum în minte e că râsul excesiv îngraşă şi că îţi formează cele mai urâte riduri în jurul ochilor. Dar, ca să nu par total bitch (ca şi cum mai e posibil) zic în felul urlător: comedii multe, site-uri cu şi de bancuri... filmuleţe amuzante pe Youtube, etc. Uneori funcţionează.

3. Nu renunţa
...atât timp cât simţi că ai pentru ce lupta. Cât simţi că uşile nu îţi sunt închise. De regulă, omul are tendinţa de a se feri să se facă de râs. Să însiste... să lupte. Pentru că e o graniţă extrem de subţire între a lupta suficient şi a te face de râs că nu ştii când să renunţi. Îţi trebuie un anume al cinşpelea simţ ca să procedezi corect. Pentru că "ne-renunţatul" ăsta, e o problemă gravă, ce, cu siguranţă se va transforma într-una de cursă lungă, bântuindu-te până la adânci bătrâneţi.

4. Închide-ţi sertarele

Orice sertar lăsat deschis multă vreme, se uzează. Să fiu mai precisă, i se uzează balamalele (sau şina... sau ce mai are el) şi e posibil să întâmpini greutăţi, atunci când vei vrea în sfârşit să îl închizi. Şi nu, nu sunt rudă cu nimeni de prin cărţile de Psihologie.

5. Regretă, iartă, crede şi uită.

Aforisme... Nimeni nu te crede când regreţi, nimeni nu te iartă când regreţi, nimeni nu te uită, deşi iartă.

6. Fii simplu, impetuos, voios şi natural.


Aşa e bine?


Ştiţi povestea... leapsă o ia cine-dacă vrea.

4 comentarii:

  1. imaginea de groaza:)):)):)):))

    cat despre raspunsuri sunt interesante:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc de apreciere, Monica.
    Cât despre poză, e cea mai bună cu mine :))

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. Fără exagerări totuşi, decât acolo unde se impun
    2. Cel mai mult râd de mine. De restul e mai simplu.
    3. De ce aş renunţa? Speranţa moare ultima, chiar dacă aparent e cam în comă sau măcar "anesteziată" de primăvară.
    4. Eu i-aş spune carapace, dar şi aceea prea mult închisă naşte neandertalieni ca să nu spun oameni de grotă. Mi s-a mai spus că sunt din topor uneori
    5. Orice acţiune are şi un regres. Deci, de regretat regretăm indiferent ce facem. Dacă iertăm, regretăm, dacă uităm, regretăm, rămâne doar credinţa. Cel mia bine ar fi să nu uităm şi să acţionăm cu prudenţă, pentru a regreta mai mult ulterior.
    6. Sunt simplu, uneori mă complic, voios sunt în general, chiar debordant uneori, impetuos... hmm să zicem, iar natural sunt mereu chiar şi când gafez, aspect care îmi dă o notă de impetuozitate.

    Se pune că am făcut leapşa?

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!