marți, 19 ianuarie 2010

Welcome to Bedrock

Azi mi-au venit electricienii. O vizită pe care ar fi trebuit să o primesc de multă vreme, însă căreia i-am închis ușa în nas de multe ori. M-am bazat pe faptul că se mai poate întârzia, că lucrurile nu pot fi atât de rele. Asta până au început să explodeze toate, una câte una…
Întâi priza de lângă birou, apoi lumina de la bucătărie… în cele din urmă, a cedat și lumina de la baie. Dacă pe primele două le-am mai improvizat, trăgând prelungitoare din altă parte, pe sub covor, respectiv multă-multă răbdare pe la bucătărie, la baie chiar m-am enervat.
Suport eu multe, dar să fac baie pe întuneric și să mă machiez la ghici chiar nu aveam de gând să suport. Așa că, am pus veioză în baie, cu prelungitorul de rigoare, tras direct din hol.
Zis și făcut. Femeie isteață, cum mă știe toată lumea, rezolvasem problema ieftin și tacticos.
Cu toate că firul veiozei tras direct din hol îmi împiedica ușa de la baie să se închidă, am zis că asta nu are să mă deranjeze prea mult, pentru că nu locuiesc cu tot regimentul 11 în casă.
M-am complăcut cu situația până într-o zi, când, umblând grăbită prin hol, cu scopul de a pleca de acasă în următoarele cinșpe secunde, mi-am pierdut tenacitatea și m-am împiedicat de cablul ce făcea posibilă lumina mea romantică de veioză, din baie.
Cum respectivul cablu reușise să mi se înfășoare într-un mod total inexplicabil, după picior, trântindu-mă la pământ ca pe un vrăjmaș ticălos, am scrâșnit din dinți fioros, am strâns din pumn până la sânge și am luat decizia supremă. Să vină experții!
După toate întâmplările șugubețe, băieții de la lumină au venit. Mi-au găurit casa, au urmărit firele prin perete, au reperat rupturile, au lipit rupturile și mi-au transformat casa într-un paradis speologic. Stalagmite, stalactite și lilieci agățați pe la colțuri. Paradisul oricărei gothic woman, such as myself.
Cu toate astea, acum sunt fericită. Mi-au reparat băieții instalația electrică, au fost glumeți și filosofi, cât au făcut asta și m-au asigurat că, dacă nu îi chemam, se auzea de mine la știrile alea violente proteviste.

Cu drag, prietena voastră,

Wilma Flinstone

9 comentarii:

  1. Adevarate peripetii, bine ca s-au terminat cu bine si fara imagini proteviste.
    Apropo am patit si eu asa ceva si uneori chiar imi place lumina romantica pe care o ofera veioza in baie :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă vreau lumină romantică, îmi pun de bună voie lumâmări :))

    RăspundețiȘtergere
  3. ion creanga in varianta moderna si feminina

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa stii ca si noi am chemat acum vreo 3 ani un om specializat, pentru ca prizele ne faceau figuri de multa vreme. Si cum sa nu faca, cand prizele nici macar nu erau izolate in interior (fire si placute de cupru etc.)? Asa ca mai avem o singura priza de reparat (acum trei ani era un dulap in fata ei si am preferat sa o lasam pe alta data, nedorind sa mutam ditamai namila de mobilier). Plus ca avem in casa becuri economice, si la mine in camera intrerupator cu reglare de intensitate a luminii (gen temporizator).

    Felicitari pentru initiativa! Si nu uita, cand mergi de acasa, inchide toate aparatele electrocasnice, televizoarele si computerele,pentru ca sa nu-l lasam pe Andrei in intuneric!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine că nu locuiești cu regimentul 11. Știi ce mult mănâncă ăștia? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Lexa: Promit cu mâna pe fundiţă!

    Tanti Jeni: N-am de unde şti... Trăiesc într-o lume a mea în care eu sunt singurul cetaţean, şi unde mâncare se găteşte singură-

    RăspundețiȘtergere
  7. Uneori se întâmplă ca voiozele să se comporte ca nişte fiinţe vii. Cunosc şi eu sentimentul. sunt un impiedicat:)

    RăspundețiȘtergere

Give ya best shot!