Ultima reprezentaţie din stagiune

Îmi place să-mi lungesc umbra, noaptea, pe zăpada neumblată...
Întocmai ca atunci când urcam pe scenă, iar o mulţime mă aplauda frenetic.
Umbra, se lungea peste ei şi strălucea.
Zăpada de sub bocanci scârţâie şi ea precum podeaua scenei.
În seara asta nu e nimeni să aplaude, strada e goală...
Dacă m-aş aplauda singur, oare cât de tare s-ar auzi?
Suficient de tare încât să iasă spectatorii pe la geamuri?
Ar aplauda şi ei? Nee!
Cel mai probabil ar întreba cine e nebunul şi ar trage jaluzelele la loc.


Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă, organizat de Trilema